Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a reacționat luni seară și a cerut Belarusului să înceteze să mai pună în pericol viețile oamenilor.
„Folosirea migranților în scopuri politice de către Belarus este inacceptabilă”, spune Ursula von der Leyen, care a atenționat Belarusul că presiunea pusă astfel asupra Uniunii Europene nu va ajuta Belarusul să-și atingă scopurile.
„Am vorbit cu prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki, prim-ministrul lituanian Ingrida Šimonytė și prim-ministrul leton Arturs Krišjānis Kariņš pentru a exprima solidaritatea UE și a discuta cu aceștia măsurile pe care UE le poate lua pentru a-i sprijini în eforturile lor de a face față acestei crize. Solicit statelor membre să aprobe în cele din urmă regimul de sancțiuni extinse asupra autorităților din Belarus responsabile pentru acest atac hibrid”, spune von der Leyen.
Vicepreședintele Schinas, în coordonare cu Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele Borrell vor călători zilele acestea în țările de origine și de tranzit ale migranților pentru a se asigura că aceștiu nu cad în „capcana întinsă de Belarus”, spune von der Leyen.
UE va încerca să identifice în aceste zile modalitatea de sancționare a regimului de la Minsk, inclusiv prin includerea pe lista neagră a companiilor aeriene din țări terțe care sunt active în traficul de persoane.
În cele din urmă, Comisia va analiza împreună cu ONU și agențiile sale specializate cum poate preveni o criză umanitară, pentru a se asigura că migranții pot fi trimiși în siguranță în țara lor de origine, cu sprijinul autorităților lor naționale, a mai spus Ursula Von der Leyen.
Polonia și Lituania își sporesc securitatea la granițele cu Belarus după ce sute de migranți s-au îndreptat spre granița poloneză pentru a o forța.
În ultimele luni, mii de migranți din Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Africa au încercat să intre ilegal din Belarus în Polonia și în țările vecine din UE, Letonia și Lituania.
UE îl acuză pe autocratul Alexandr Lukașenko că a direcționat migranți la granițele blocului comunitar pentru a forța mâna Bruxelles-ului după sancțiunile pe care i le-a impus după reprimarea violentă a protestelor opoziției din Belarus, a societății civile și a presei independente după alegerile prezidențiale de anul trecut pe care este acuzat că le-a fraudat masiv.
Pe 8 noiembrie, Ministerul polonez al Apărării a distribuit un videoclip care arată un grup de migranți în apropierea punctului de trecere a frontierei Bruji-Kuznica.
„Belarusul vrea să provoace un incident major, de preferință cu focuri trase și victime”, a declarat ministrul adjunct de externe Piotr Wawrzyk la radioul public polonez în aceeași zi.
Într-un videoclip postat pe rețelele de socializare, oameni care poartă rucsacuri și poartă îmbrăcăminte de iarnă sunt văzuți mergând pe marginea unei autostrăzi, pe sub un panou scris în belarusă.
Într-un alt videoclip un grup mare de bărbați și femei sunt escortați de bărbați înarmați în uniformă militară.
Ministrul polonez al Apărării, Mariusz Blaszczak, a scris pe Twitter pe 8 noiembrie că peste 12.000 de soldați au fost dislocați la graniță, în creștere față de cei 10.000 de soldați care se aflau acolo până acum.
O forță voluntară de Apărare Teritorială a fost pusă în alertă, a adăugat el.
El a spus că ministerul său, împreună cu Ministerul de Interne, care este responsabil cu poliția și polițiștii de frontieră, sunt „pregătiți să apere granița poloneză”.
Ministrul de Interne Mariusz Kaminski a declarat că autoritățile poloneze sunt „pregătite pentru orice scenariu”.
„Apărarea dură a frontierei este prioritatea noastră. Am crescut numărul ofițerilor de frontieră, polițiști și soldați. Așteptăm în deplină pregătire”, a scris el pe Twitter.
Comitetul de Frontieră de Stat din Belarus a spus că „atitudinea inumană a autorităților poloneze i-a făcut pe refugiați să facă acest pas disperat”.
Bloggerii au rscris că la Bruji-Kuznica aproximativ 1.000 de migranți au fost opriți de polițiștii de frontieră din Belarus cu 200-300 de metri înainte de punctul de control, care este doar pentru vehicule. Mulți dintre bărbați și femei au fost duși într-o pădure din apropiere, au spus ei.
Polonia a impus o stare de urgență la graniță, a montat garduri de sârmă și a crescut numărul de soldați și paznici pentru a opri fluxul de migranți care traversează din Belarus. Parlamentarii au aprobat, de asemenea, construirea unui zid de 407 milioane de dolari la granița sa de est.
Ministrul de Interne al Lituaniei vecine a declarat pe 8 noiembrie că țara sa va disloca trupe la granița cu Belarus pentru a se pregăti pentru un posibil aflux de migranți.
Cabinetul de la Vilnius va discuta, de asemenea, dacă să declare starea de urgență în zona de la granița cu Belarus, a declarat Agne Bilotaite într-o conferință de presă.
Ea nu a spus câți soldați vor fi dislocați și exact unde vor fi mutați.
Un oficial NATO a calificat ca „inacceptabilă” folosirea migranților de către puterea din Belarus pentru a pune presiunea asupra UE și a spus că alianța este îngrijorată de „escaladarea” situației de la granița cu Polonia.
Alianța, în care Polonia, Lituania și Letonia sunt state membre, „este pregătită să ajute în continuare aliații noștri și să mențină siguranța și securitatea în regiune”, a declarat oficialul pentru agenția de presă AFP.
Între timp, liderul opoziției din Belarus în exil, Svetlana Țihanovskaia a cerut un „răspuns puternic” din partea Uniunii Europene și a spus că chestiunea ar trebui să fie discutată în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite.
„Regimul din Belarus intensifică criza la frontieră – migranții sunt împinși la granița UE de bărbați înarmați. Contrabanda de migranți, violența și relele tratamente trebuie să înceteze”, a scris ea pe Twitter.
LÂNGĂ HAJNOWKA, Polonia - Raqi Srour și-a petrecut zilele dând frenetic telefoane într-un hotel de lângă granița cu Polonia. Soția lui, Safa, și-a petrecut-o pe-a ei ghemuită într-un șanț din pădure, la doar trei kilometri distanță, încercând cu disperare să se ascundă de patrulele armatei poloneze. Dacă cei doi s-ar fi întâlnit, ar fi riscat să-și pună unul celuilalt viața într-un pericol și mai mare.
Srour, un asistent în vârstă de 25 de ani, care a primit azil în Germania în 2016, a fost primit cu brațele deschise în Polonia. Nu la fel s-a întâmplat și cu soția, tatăl, sora, fratele, unchiul și vărul lui - care au părăsit Siria devastată de război - s-au refugiat în Belarus și apoi au traversat granița către Polonia, ajutați de trupele de frontieră bieloruse.
Rătăciseră prin sălbăticie timp de două săptămâni, fără apă sau mâncare, dormind în mlaștini pentru a nu fi detectați. De două ori au fost descoperiți de către polițiștii de frontieră polonezi și trimiși înapoi în Belarus, forțați să înceapă de la zero drumul anevoios. Dar, odată ce temperaturile nopții încep să se apropie acum de pragul de îngheț, Srour știe că se confruntă cu o alegere îngrozitoare.
Safa și membrii familiei lui nu pot rămâne în pădure pentru mult timp de acum încolo - această decizie le-ar putea fi fatală. Cel puțin 10 imigranți au murit deja încercând aceeași trecere. Dar, în încercarea de a-i duce ilegal în Germania, unde spera că vor primi azil, ar risca arestarea lor în Polonia, transformată de curând într-o zonă militarizată din cauza numărului tot mai mare de migranți ce traversează granița dinspre Belarus, încurajați de către regimul autoritar al lui Aleksandr Lukașenko.
„Sunt la capătul puterilor”, a declarat Srour în germană într-o dimineață săptămâna trecută, după ce activiștii locali din orașul Hajnowka au organizat o altă încercare eșuată pe timpul nopții de a-i duce familia într-un adăpost organizat de localnici. Aceștia riscă închisoarea pentru că îi ajută pe refugiați. „Cu toate astea, sunt gata să mut munții pentru a mă asigura că familia mea este în siguranță.”
Criza migranților de-a lungul graniței Poloniei cu Belarus este o bombă cu ceas umanitară ce bate la granița de est a Uniunii Europene. Mii de solicitanți de azil au zburat către Belarus în ultimele luni, încurajați de procesarea rapidă a vizelor și de numărul tot mai mare de zboruri zilnice din țări precum Yemen, Irak, Somalia, Afganistan și Camerun. Deși marea majoritate a acestora își continuă drumul spre Polonia, mulți au încercat, de asemenea, să intre în Letonia și Lituania, tot țări membre UE.
Măsurile politice de la Minsk fac parte dintr-o schemă sponsorizată de stat despre care activiștii pentru drepturile omului și oficialii europeni spun că se aseamănă cu un „război hibrid” purtat de Lukașenko drept răzbunare pentru sancțiunile occidentale impuse regimului său, după ce acesta a declarat că a câștigat detașat alegerile din 2020. Alegerile sunt considerate de mulți ca fiind fraudate, iar Lukașenko a suprimat violent protestele rezultate de pe urma fraudării alegerilor pentru a-și putea menține puterea.
„Scopul principal este de a pedepsi Lituania și Polonia pentru sprijinul acordat opoziției bieloruse”, a spus Artsyom Shraybman, un analist politic din Belarus care trăiește în exil. „Lukașenko crede că nu are nimic de pierdut.”
Numărul migranților a crescut când tensiunile dintre Minsk și Uniunea Europeană au escaladat în mai, după ce Belarus a forțat un avion comercial cu destinația Lituania să aterizeze la Minsk, astfel încât autoritățile să-l poată aresta pe Roman Protasevici, un jurnalist disident aflat la bordul aeronavei.
În ciuda condițiilor de vreme ce devin din ce în ce mai mortale, afluxul continuă: poliția de frontieră poloneză a înregistrat peste 30.000 de încercări de traversare a graniței începând cu luna august, 17.300 doar în octombrie. Oficialii de la Berlin spun că aproape 7.000 dintre acești oameni au încercat să intre în Germania.
Pe 21 octombrie, cancelarul german Angela Merkel a cerut noi sancțiuni împotriva regimului lui Lukașenko, susținut de Rusia, pentru ceea ce ea a numit „trafic de persoane susținut de stat”.
Polonia a răspuns prin declararea stării de urgență la granița cu Belarusul și a mobilizat 10.000 de soldați în zonă pentru a împiedica intrarea migranților și a-i aresta pe cei care se strecoară prin gardul de sârmă ghimpată. Guvernul, condus de partidul naționalist Lege și Justiție, a aprobat un buget de 407 milioane de dolari pentru construirea unui zid de frontieră în săptămânile următoare.
Retorica de ambele părți a escaladat.
Ministerul polonez al Apărării a acuzat în mod repetat soldații bieloruși de amenințări că vor trage asupra trupelor poloneze. La sfârșitul lunii octombrie, Lukașenko a susținut că Polonia folosea criza migranților drept scuză pentru a-și consolida forțele. „Vom aștepta pentru o vreme și vom continua să le dăm avertismente. Iar apoi noi – și în special Rusia – ne vom uita la o serie de măsuri pentru a ne apropia de graniță”, a spus el.
Extrema dreaptă a întâmpinat cu entuziasm decizia Guvernului polonez de a nu le permite migranților să intre în țară, în timp ce liberalii au criticat măsurile luate. Protestatarii au mărșăluit prin Varșovia și prin alte orașe scandând: „Opriți tortura la graniță!”. Drept răspuns, Guvernul a promovat ceea ce criticii susțin că este o dezinformare de factură populistă, menită să îi facă pe oameni să dezvolte un sentiment de ură și dezgust față de migranți.
În septembrie, ministrul de Interne Mariusz Kaminski a arătat fotografii lascive ce ar fi fost găsite pe telefoanele mobile ale unor migranți. Informația s-a dovedit a fi falsă. În octombrie, televiziunea de stat a relatat despre o presupusă împușcare comisă de migranții aflați în Suedia și a sugerat că „astfel de lucruri se întâmplă în toată Europa aproape în fiecare zi”. Filmările prezentate erau de fapt dintr-un serial fictiv de pe Netflix.
În timp ce criza a rezonat în toată Polonia, viața localnicilor a fost schimbată în estul țării. Oamenii din Hajnowka și din alte orașe din apropierea graniței sunt supuși controalelor regulate ale poliției în timpul călătoriilor de rutină la serviciu sau la un magazin alimentar. Camioanele armatei circulă pe străzi, transportând trupe care sunt cazate la hotelurile din zonă înainte de a fi trimise la graniță.
„Mă simt de parcă trăiesc într-o zonă de război”, a spus Kasia Wappa, o localnică din Hajnowka care îi ajută pe migranți. „Singurii oameni care umblă noaptea sunt refugiații, contrabandiștii și activiștii.”
Mulți riscă să fie arestați pentru ajutorul dat migranților, invocând moralitatea acțiunilor lor, moralitate ce nu se regăsește în deciziile luate de Executivul de la Varșovia. Chelnerița hotelului străbate drumurile locale în căutarea punctelor de control ale poliției înainte ca activiștii să încerce să salveze din pădure o familie de solicitanți de azil; șoferul de taxi transportă migranții care ajung în oraș, riscând amenzi usturătoare și dosar penal dacă este prins; iar mulți alți voluntari cu normă întreagă, precum Wappa, își petrec zilele și majoritatea nopților, aducând mâncare și îmbrăcăminte refugiaților.
Oamenii pe care îi întâlnesc pe drum sunt la limita hipotermiei și înfometării. Dar pentru majoritatea, nu apa sau îmbrăcămintea le vor salva în cele din urmă viețile. Activiștii spun că obiectul pe care refugiații îl cer cu cea mai mare disperare sunt încărcătoarele portabile: a avea un telefon mobil operabil în timp ce te afli la limita puterilor în pădure este singura modalitate de a-i alerta pe activiști despre locația ta și de a-ți înștiința familia că ești încă în viață.
„Când mor, pot măcar să cheme poliția”, spune Nawal Soufi, un activist de origine italiano-marocană ce luptă pentru drepturile omului. Acesta călătorește de-a lungul graniței dintre Polonia și Belarus de ceva timp.
Poveștile pe care le spun migranții sunt aproape întotdeauna aceleași. Ei plătesc până la câteva mii de dolari companiilor de turism cu legături în Belarus, care le oferă acestora viză și zbor, o scurtă ședere la un hotel din Minsk, iar apoi transport către granița poloneză. La graniță, oficialii bieloruși taie sârma gardului noaptea pentru a le permite anumitor grupuri de migranți să se strecoare. Odată ajunși pe teritoriul polonez, aceștia fie sunt interceptați de poliția de frontieră poloneză și împinși înapoi peste graniță - o practică interzisă de dreptul internațional, dar aprobată de Parlamentul polonez luna trecută - fie cutreieră prin pădure până când dau de un contrabandist sau se grăbesc spre o mașină care așteaptă în necunoscut.
Dacă sunt prinși și împinși înapoi în Belarus, mulți spun că sunt bătuți de polițiștii de frontieră din Belarus și forțați din nou spre Polonia, petrecând adesea zile întregi la rând pe teritoriul dintre cele două țări. Unii plătesc o mită uriașă pentru a fi duși înapoi în Minsk, de unde fie reiau întreaga călătorie, fie se reîntorc în țările din care au încercat să emigreze, cheltuindu-și adesea întreaga avere pe acest lucru.
„Am petrecut patru nopți într-o mlaștină și 10 zile fără apă”, a spus Karrar, un kurd irakian care călătorește cu soția sa însărcinată. Acesta a spus că a cheltuit 6.000 de dolari pentru a ajunge în Polonia și a fost trimis de șapte ori înapoi de polițiștii de frontieră. „Ei ne tratează ca pe niște animale.””
Familia lui Srour, care a zburat de la Damasc la Minsk pe 20 octombrie, a fost trimisă de două ori înapoi după ce s-a aventurat kilometri întregi pe teritoriul polonez. Tatăl său, care are 70 de ani, a spus că au petrecut mai mult de cinci zile fără mâncare înainte de a găsi un pachet de provizii lăsat de activiști. Fratele lui Srour, Raad, în vârstă de 37 de ani, care a călătorit cu ei, a fost mutilat de un câine al poliției pe 25 octombrie și transportat la spitalul din Hajnowka. Doctorii l-au externat pe 3 noiembrie și l-au dat aproape sigur pe mâinile autorităților de la vamă. La momentul publicării articolului, locația sa era necunoscută.
Srour a reușit să livreze personal resurse familiei sale de două ori. De fiecare dată, întregul grup a vărsat lacrimi îmbrățișându-l, în timp ce acesta le făcea promisiuni pe care nu putea fi sigur că le va respecta. Pe 3 noiembrie, el a luat-o Safa și au mers departe, undeva astfel încât să poată fi singuri, ținându-o de mână în timp ce îi vorbea șoptit la ureche.
La fel ca sute de alți migranți care au călătorit înspre Belarus în căutarea unei vieți mai bune, Srour și familia sa și-au imaginat o călătorie relativ ușoară către Germania, încurajați de postările optimiste de pe forumurile online în limba arabă. El și Safa s-au întâlnit pentru prima dată ca adolescenți la o școală din Daraa și sperau să aibă o ceremonie oficială de căsătorie la o sosirea ei în Germania, în octombrie, la care au participat rudele și familia gazdă germană a lui Srour.
„Totul era diferit în imaginația mea”, a spus el pe 4 noiembrie. „Iar acum, ea și cu mine suferim, în ciuda faptului că suntem la doar două mile distanță - abia ne putem vedea. Acest lucru este imposibil de exprimat în cuvinte.”
Pentru această familie, calvarul de lângă graniță s-a încheiat cu bine. Acum sunt în siguranță în Germania. (Radio Europa Liberă nu dezvăluie modul în care au fost salvați pentru a proteja identitățile celor implicați.)
Cu toate acestea, există mulți alții în poziția lui Srour, care se plimbă în holurile hotelurilor din orașele de graniță poloneze, în timp ce depun apeluri către oricine le-ar putea ajuta familiile să ajungă în siguranță la destinație. Iar lucrurile se vor înrăutăți și mai mult când va veni iarna, avertizează locuitorii din Hajnowka. Temperaturile din zona de graniță scad adesea la minus 15 grade Celsius, ceea ce înseamnă că rata deceselor în pădurea din apropiere ar putea crește rapid.
Activiștii care îi ajută pe migranți critică ceea ce spun ei că este intransigența guvernului lor și susțin că Polonia, o țară cu venituri mari de 38 de milioane de locuitori, poate gestiona cu ușurință 30.000 de refugiați.
„Putem și trebuie să lăsăm acești oameni să intre”, spune Andrzej Kwiatkowski, un tânăr de 23 de ani care sa mutat recent din Varșovia la Hajnowka pentru a-i ajuta pe migranți. „Problema este că guvernul nostru câștigă alegerile ținându-i pe aceștia în afara graniței”.
