Anunțul că cei 27 de lideri UE au aprobat în unanimitate acordul cu Boris Johnson și că l-au trimis imediat în Marea Britanie, unde mai trebuie să treacă prin parlament, a fost primit cu ușurare aproape peste tot... mai puțin în Marea Britanie.
Orice târg între Marea Britanie și UE ar trebui supus unui vot, estimează editorialul din săptămânalul The Economist.
The Guardian notează detaliile: „Lovitură pentru Boris Johnson – UE lasă ușa deschisă pentru o extindere a procesului Brexit”. The Guardian remarcă și că statele membre au făcut asta trecând peste avizul lui Jean-Claude Juncker, care dorea să fie exclusă orice posibilitate a unei prelungiri, probabil și pentru că el s-a săturat să se tot ocupe de asta, mai ales că mandatul i-a fost prelungit cu o lună, până pe 1 decembrie, noua Comisie nefiind încă funcțională, din pricina absenței a trei comisari (din România, Ungaria și Franța).
“Statele membre”, scrie The Guardian, „au lăsat ușa deschisă pentru o extindere dincolo de 31 octombrie, dacă noul acord va fi respins de Camera Comunelor, ca o nouă lovitură pentru strategia lui Boris Johnson”.
Ca târgul lui Boris să fie ratificat de Westminster ar fi un miracol, estimează, în Franța, Le Monde, care rezumă obstacolele rămase: Acordul trebuie să fie aprobat de opoziția britanică, or, Jeremy Corbyn a anunțat deja că laburiștii sunt în continuare împotriva condițiilor așa cum sunt acum, așa cum e împotrivă și șeful partidului Brexit, Nigel Farage, care ar prefera o amânare a ieșirii din UE și alegeri anticipate.
La fel, nu e sigur care va fi poziția micului partid din Irlanda de Nord DUP, fără al cărui sprijin Johnson nu ar putea să obțină o majoritate atunci când acordul va fi supus aprobării parlamentului de la Londra, sâmbătă 19 octombrie.
Or, DUP nu este de acord, după cum a anunțat BBC deja în cursul serii de joi. Corespondentul din Belfast al Telegraph explică în detaliu de ce DUP respinge acordul.
În sfârșit, mai este nevoie și de acordul, deloc garantat, al Parlamentului European, care se va reuni săptămâna viitoare la Strasboug.
De altfel, după Brexit Marea Britanie va trebui, printre altele, să semneze zeci de contracte comerciale pentru a-și păstra relațiile în afara UE. Asta deoarece majoritatea acordurilor comerciale ale Londrei cu terțe țări sunt actualmente acorduri semnate de Anglia prin intermediul Uniunii Europene. Odată cu divorțul Brexitului, acele acorduri nu vor mai avea nici o valoare în ce privește poziția Londrei în raport cu restul planetei. Un monstru și un coșmar birocratic rezumă în Belgia cotidianul flamand de finanțe De Tijd.
Soarta jihadiștilor din Siria și încetarea focului
Liderii UE au discutat și despre ofensiva turcă în Siria, iar întreaga presă scrie despre acordul SUA – Turcia care a dus la suspendarea, cel puțin temporară, a operațiunilor militare din Siria.
„Putin câștigă iar”!, este concluzia în Libération, în Franța, care pune mare în prima pagină o fotografie cu președintele Rusiei radiind de mulțumire.
La Moscova, Kommersant prezintă însă acordul Erdogan – Pence doar ca pe o afacere în curs, înecată printre alte subiecte, ca și Izvestia.
Caz particular, Belgia, care găzduiește instituțiile UE și NATO, își pune întrebarea ce să facă cu jihadiștii din Siria și cum (sau dacă) să-i aducă înapoi pe cei capturați de kurzi, mai ales că situația s-a schimbat odată cu ofensiva turcă.
Consiliul Național de Securitate al Belgiei a decis deja săptămâna aceasta că repatrierea jihadiștilor nu este nici posibilă, nici de dorit. Asta ar însemna trimiterea de trupe speciale la fața locului.
Belgia a fost o vreme într-o situație specială, având unul din cele mai mari contingente de jihadiști plecați în Siria raportat la populația totală a țării. Dintre aceștia se consideră că ceva mai puțin de 100, cifră care include femeile și copiii, ar mai fi în viață, prizonieri în mâinile kurzilor sau evadați.
Doi dintre jihadiști, printre cei mai periculoși, dintre care unul a fost deja condamnat în Belgia în absență, au evadat dintr-o închisoare kurdă în momentul bombardamentelor turcești, iar La Libre Belgique publică fotografiile lor, împreună cu o descriere a faptelor comise.
Belgia discută posibila eliberare a lui Marc Dutroux
Pe fundal de terorism și de spectrul întoarcerii jihadiștilor, Belgia a fost captivată zilele acestea de foiletonul discutării eliberării posibile a celebrului pedofil Marc Dutroux.
Dutroux, care împlinește 63 de ani în noiembrie, a fost condamnat la închisoare pe viață în urmă cu 23 de ani pentru sechestrarea, violul și asasinarea unor minore. Două fetițe au fost ucise de el, iar două au murit de foame în captivitate.
Acum, avocații săi au lansat, așa cum îi permite legea, procedura de eliberare condiționată, însă în fața scandalului național au dat înapoi. Avocații au anunțat că nu cer eliberarea lui Dutroux, ceea ce în stadiul actual pare încă imposibil, ci doar reevaluarea diagnosticului de „psihopat irecuperabil”.Sănătatea lui mintală nu a mai fost evaluată în ultimii 15 ani.
Le Soir detaliază complicata strategie prin care Dutroux își manipulează psihiatrii.
Cotidianul flamand De Standaard anunță că Dutroux se pregătește să îi scrie o confesiune detaliată tatălui uneia din victime.
Parchetul din Bruxelles a emis joi « un aviz favorabil » realizării unei noi evaluări psihiatrice. Avocatul ar dori să-l scoată pe Dutroux din închisoare în 2023, la încheierea a 25 de ani de detenție.
Nobelul ororii
În sfârșit, plasând și literatura în domeniul ororii, săptămânalul The Economist scrie la Londra despre scandalul acordării premiului Nobel unui scriitor pe care unii îl numesc un apologet al genocidului.
The Economist trece iarăși prin felul în care Peter Handke a făcut apologia lui Miloșevici și cum, negând masacrul de la Srebrenica, a spus că musulmanii din Bosnia i-ar fi omorât pe-ai lor pentru a atrage milă și atenție. The Economist îl citează pe Aleksandar Hemon, scriitor bosniac-american, care l-a numit pe Handke „un Bob Dylan al apologeților genocidului”.
Toate acestea erau știute. The Economist vine însă cu detalii și despre felul în care cealaltă laureată, Olga Tokarczuk, este extraordinar de detestată la ea acasă, din motive total diferite. Ea îi denunță fără încetare pe naționaliștii polonezi și e considerată o trădătoare pentru felul în care insistă și cere ca și polonezii să-și recunoască partea neagră a istoriei, în primul rând masacrul evreilor și modul în care s-au purtat cu alte minorități. Dar oficialii partidului PiS, aflat la putere, au tăcut până acum, preferând să n-o victimizeze.
Ministrul de finanțe a spus chiar că e gata s-o scutească pe Olga Tokarczuk de taxa pe venit pe premiul ei.
Facebook Forum