Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 22 ianuarie 1989


Un grup de pionieri îi salută pe participanții la Congresul PCR. Sursa: Fototeca online a comunismului, cota 6/1974

În vreme ce liderii UTC și ai Organizației pionierilor văd în Ceaușescu un geniu, tineretul se întreabă în cine să mai aibă încredere.

Duminică 22 ianuarie 1989

Soarele răsare la ora 7.45 și apune la ora 17.09. Temperaturile maxime ating 4 grade la București Filaret iar cele minime -3,2 grade. În nord și vest se înregistrează mici variații de temperatură. La Cluj 3,7 grade maxima, -4,2 grade minima. Sunt condiții de ceață peste tot.

Ca să le tihnească duminica, românii pot citi pe prima pagină a Scânteii cu supratitlul „Opera revoluționară a tovarășului Nicolae Ceaușescu”, articolul „O concepție patriotică, profund științitică privind istoria noastră națională,” semnat de Ion Popescu-Puțuri, directorul al Institutului de studii istorice și social-politice de pe lângă CC al PCR. ” Poporul, în concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu, este depozitarul unui patrimoniu istoric activ pe care socialismul îl preia și îl dezvoltă în condiții superioare,” scrie istoricul. Viziunea lui și a partidului asupra istoriei ar fi creativă în sensul că descoperă și evidențiază rolul maselor populare în definirea națiunii. O nouă viziune pentru că adaugă, analizei istorice, printre altele, lupta de clasă și „specificitatea dezvoltării istorice a poporului român cât și caracterul unic și unitar al acestei dezvoltări istoria partidului fiind integrată armonios, organizat în istoria generală a țării, a societății românești așa cum a fost și realitatea istorică.” Vechi și servil membru de partid, Popescu-Puțuri a fost primul care a sărit în ajutorul lui Ceaușescu la Congresul XII Conducătorul fusese atacat de veteranul Pârvulescu și Popescu-Puțuri a pus atunci fundamentele cultului personalității. Era Eroul al muncii socialiste din 1971, tot atunci primind medalia de aur „Secera și ciocanul”. A fost, din 1961 până în 1989 directorul Muzeului de Istorie PCR. În Tribuna României, bilunar al Securității pentru românii din diaspora, Pan Solcan liricizează, pornind de la sărbătoarea Unirii, pe marginea voinței naționale .„Pentru ca voința națională să se manifeste și să capete un sens comun, să se reverse în aceeași albie, ca apele unui rîu imposibil de întors înapoi spre izvor, a trebuit o lucrare de veacuri, adâncă și dreaptă care să unească sufletele românilor, până a izbucni în faima unui cântec:Uniți în cuget și-n simțiri (...) Puterea națiunii a scris pagina decisivă a istoriei sale, întemeind naționalitatea română, iar de atunci a rămas să guverneze toate momentele hotărâtoare ale istoriei românești.” Nu de altă părere era Geo Ciolcan, pe prima pagină a Săptămânii, care nu privește însă către istorie și trecut, ci către viitor: Rețeta socialistă este esențială edificării unei noi societăți prin dezvoltarea științei care este „o latură inseparabilă a întregii opere de construcție a socialismului și comunismului” iar perechea Ceaușescu este providențială pentru această „epocă de uriașe cuceriri ale științei și tehnicii” fiind cei care au impus „concepția potrivită căreia socialismul se contopește în mod organic cu știința...” Formulă care, aplicată insistent, va apropia timpul „când România va păși în rândul țărilor mediu dezvoltate.” Geo Ciolcan a fost, după Revoluție, redactor la cotidianul AZI, oficios al FSN.

...permiteți-ne să vă urăm (...) din adâncul inimilor noastre fierbinți, multă sănătate și putere de muncă spre gloria și măreția scumpei noastre patrii...

Comitetul central UTC, Consiliul UASCR și Consiliul Național al Organizației Pionierilor îi trimit o telegramă comună lui Ceaușescu exprimând gândurile și voința milioanelor de tineri și copii ai patriei. E un bun prilejul să dea glas „din adâncul inimii sentimentelor de profundă dragoste și recunoștință, de înaltă prețuire” față de Ceaușescu, „genial strateg și strălucit ctitor al României socialiste (...)” Organizațiile își exprimă „adeziunea deplină la politica externă a partidului și statului în numele tinerilor și copiilor de pe întreg cuprinsul patriei.” Întreaga telegramă este un „La mulți ani” anticipativ. Peste patru zile Ceaușescu împlinea 71 de ani, ultima lui aniversare (dar nu știa nimeni asta) și „țara întreagă era în sărbătoare”.„(...) În numele tuturor copiilor și tinerilor patriei permiteți-ne să vă urăm (...) din adâncul inimilor noastre fierbinți, multă sănătate și putere de muncă spre gloria și măreția scumpei noastre patrii (...)”

Săptămâna ține socoteala intereselor „tinerilor și copiilor patriei” publicând listele celor care vor să corespondeze și pe ce teme. H.M. o fată din București vrea să corespondeze cu oricine despre orice. C.C., o altă fată de 18 ani, e interesată de Hrușcă, Șeicaru, Roșu și Negru, Goombay Dance Band, dar nu se dă în lături de la corespondența pe teme istorice și sportive. SC, un băiat din Bistrița, ar vrea să schimbe opinii despre trupe heavy-metal (formațiile Stryper, Ratt)

Mircea Zaciu povestește despre masa luată în acea zi la familia Micu. Fiul acestora, R., „elev în ultima clasă, distins, cultivat și foarte bine educat” îi cere părerea despre Călinescu și îi spune apoi, pe neașteptate, că „generația lor a ajuns să nu mai creadă în nimic. E firesc să nu creadă în anumite afirmații oficiale, publice, convenționale, conformiste ș.a.m.d. Totuși, de la o vreme aceste negații nu sunt cu nimic compensate, dimpotrivă, orice adevăr e pus la îndoială, suspectat. Au ajuns să nu mai aibă niciun reazem, orbecăie în gol Ce e de făcut? mă întreabă. Îmi dau seama cât de dificil e să discut cu un adolescent de azi. Și cu câtă bună-credință și naivitate vine spre mine... Dumneavoastră, zice, ca și tata, aveți măcar un reazem în trecut. Credeți în realitaea, în adevărul sau dreptatea acelui trecut. Dar noi, care nu avem niciun trecut de care să ne sprijinim?”

În aceeași seară, spune Zaciu, la radio a fost citit un fragment din scrisoarea unui pretins cumnat al D(oinei) C(ornea) care îi trage la răspundere pe cei care au răspândit „zvonuri calomnioase legate de soarta dizidentei, care e bine mersi, el a vizitat-o în ziua de Crăciun.” Zaciu se întreabă candid: „Să fie N. care scrie cu pseudonim? Să aibă o criză de conformism ori să i se fi cerut o asemenea scrisoare? Dar atunci ar fi semnat-o cu numele real,” conchide el.

Programul TV începe la 11.30 cu Lumea copiilor. Urmează Sub tricolor, la datorie! După aceea, Viața satului, Telex și Album duminical. Programul de dimineață se termină la ora 15.00. Transmisia e reluată la 19 cu Telejurnalul, urmat la 19.25 de Cântarea României. Omagiul țării, conducărului iubit. Emisiune e realizată cu colaborarea CCES și a Comitetului de cultură și educație socialistă din Olt. La 20.25 film: Clipa de răgaz, regizat de Șerban Creangă. În film joacă Ștefan Iordache, Sebastian Papaiani, Ecaterina Nazare, Manuela Ciucur și mulți alții. Șeful unei oțelării, dedicat muncii, rănit de o iubire încheiată neprincipial și tovărășește e prea ocupat cu repararea instalațiilor și nu observă că femeia vieții îi tot taie calea prin oțelărie. La 21.50 Telejurnalul și, zece minute mai târziu, închiderea programului.

La teatru, printre altele, Neînsemnații (Bulandra); Necazurile unui îndrăgostit (Nottara); O noapte furtunoasă (Nottara-Studio); Astă seară stau acasă (Teatrul Mic)

19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
1989

Subscribe

Abonează-te
XS
SM
MD
LG