Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 9 februarie 1989


Singura speranță de supraviețuire: Radio Orion la care se ascultau cu sonorul dat la minim posturi de radio interzise - Radio Europa Liberă, Vocea Americii, BBC, Deutsche Welle.

Joi 9 februarie 1989

Soarele răsare la ora 7.26 și apune la 17.34. Meteorologii spun că vremea va fi relativ caldă, chiar dacă temperatura aerului va scădea în special în estul și sud-estul țării. Parțial noros, pe alocuri, în est, mai ales, va fulgui iar vântul va avea viteze moderate, cu intensificări de scurtă durată în sud-estul extrem al țării. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus opt și plus două grade iar cele maximje între minus două și plus opt grade, mai ridicate în zonele de deal.

„Cântarea României” este un festival continuu care începe în permanență și nu se termină niciodată. Presa, cel puțin, nu încetează să cânte realizările. Printre cele mai importante teme ale acestui festival perpetuu sunt noua revoluție agrară și sistematizarea localităților.

Deși comună, Avrigul „este, de fapt, luând în considerare gradul de dezvoltare, un adevărat oraș agroindustrial,” scrie Florența Mardale, în Scânteia tineretului. Satele care-l compun sunt importante baze de producție căci acolo se află două CAP-ul, un IAS, Stațiunea de cercetare pentru creșterea porcinelor și o întreprindere Avicola. S-a construit mult și se pregătesc și mai multe proiecte. Vor să facă un nou sediu politico-administrativ, un hotel, o bază sportivă, un complex de sănătate cu farmacie, dispensar, cabinete de stomatologie și pediatrie, un nou centru de creație și cultură socialistă „Cântarea României”, un cinematograf. La fel și în Priseaca de Olt, ne asigură Gabriela Cochinescu. Acolo oamenii își fac case cât niște palate pentru că nu vor să părăsească vatra satului. Din cele aproape patru sute de locuințe, optzeci la sută au fost construite după Congresul IX „și reprezintă cea mai grăitoare imagine materializată a politicii partidului și statului nostru de înflorire echilibrată, armonioasă a tuturor așezărilor patriei noastre.”

Și în Hunedoara sistematizarea distruge la repezeală comune peste comune, într-o implozie continuă necontrolată. Certej, Ilia, Dobra, Geoagiu, Baru, Pui și altele au fost modernizate și urbanizate. Multe dintre ele s-au trezit în plin șantier industrial. La Certej, de pildă, pentru că se dezvoltase mineritul, s-a construit o nouă uzină de prepararea minereurilor și o carieră la Coranda, satul cel vechi a fost culcat la pământ și au fost construite blocuri „moderne”, un cămin pentru tinerii muncitori, noi spații comerciale și „alte dotări edilitar-gospodărești.” În proiectul de dezvoltare al zonei urmau să se construiască noi blocuri, „unități comerciale și prestatoare de servicii.”

În Olt la Racovița, sătenii nu au fost într-atât de norocoși. Mulți ani nu au avut dispensarul lor medical și trebuiau să bată drumul către Voineasa, la 6 kilometri, pentru un simplu consult. Exasperați, sătenii au pus mână de la mână și cârcă lângă cârcă și și-au construit dispensarul de care aveau atâta nevoie.

În Scânteia tineretului, Mircea Borda cântă realizările cooperativelor agricole de producție și „exigențele noii revoluții agrare” așa cum sunt îndeplinite la Band, în Mureș, unde spiritul gospodăresc este (...) cu adevărat la el acasă, lucrătorii de aici reușind, printr-o activitate susținută perment de știință să ridice la înalte cote ștacheta producției de lapte.” Astfel că în anul 1988 s-a ajuns la o producție record de 4841 litri de vacă furajată. Un record care i-a motivat mai ales pe crescătorii de porci, „ambiționându-i în mod firesc pe specialiștii care lucrează în acest sector, specialiști în mare parte tineri și foarte tineri.” Pentru că nu era firesc ca rezultatele de la ferma de porci să rămână mai prejos, se justifică un tânăr inginer care conduce împreună cu soția lui ferma de porci și se asigură să aibă mereu un nucleu reproductiv de porci Bazna. Nu e de mirare că producția porcină a înflorit. „Felul în care a demarat activitatea în noul an dovedește că zootehniștii din Band sunt hotărâți să-și îndeplinească integral sarcinile ce le stau în față.”

Smaranda Oțeanu povestește în paginile Scânteii cât de decepționată a fost vizitând un institut multipremiat unde oamenii, siguri de succes și faimă, se cam culcaseră pe o ureche. Nu vrea să dea nume; ar putea fi vorba despre oricine sau despre nimeni. E misterioasă, dar nemulțumită. „Nimic mai firesc ca munca să însemne succes, mândrie, responsabilitate...”A fost nevoie de insistențele viguroase ale jurnalistei pentru a-i trezi din inerție și a trece la muncă: să facă experimente, să verifice ipoteze. Realitatea aceea perfectă se dovedește a fi poleită și trucată „tocmai acolo unde ne așteptam mai puțin, în secvența finală a ei, la standul de probă al echipamentelor...” Jurnalista dă de înțeles că experții și cercetătorii ar fi niște impostori care simulează performanța când, în realitate, nu fac nimic sau mult mai puțin decât pretind ei. Când i-a pus să testeze prototipul acesta a început să scoată fum și să pârâie din toate mădularele spre satisfacția secretă a ziaristei care avea astfel subiectul reportajului asigurat. „De unde provine această mentalitate?” se întreabă conștiincioasă jurnalista. „Să fie goana după succes? Să fie orgoliul? Să fie reacția suficienței? (...) Am putea, fără îndoială, să ne referim la un lanț de răspunsuri, pentru că, în această privință, până la urmă, astfel de întrebări trebuie să conducă la efort energic în vederea întronării spiritului de răspundere în tot ce întreprindem, în spiritul de sinceritate, de cinste, de omenie - obiectiv permanent al activității politico-educative de formare a conștiinței revoluționare a omului nou.”

Florica Ichim îi invită pe cititorii României libere la bibliotecă, instituție „chemată să asigure crearea unui climat cultural efervescent, să se implice în procesul educativ-formativ prin activitatea tradițională, dar și prin depășirea relației obișnuite cu cititorul, prin intervenții în consens cu viața, cu interesul general al societății noastre.” Și cum să nu te duci la bibliotecă, dacă acolo se organizează consfătuiri cu cititorii. cenacluri literare, concursuri „Cine știe, răspunde” etc. după cum îi spune Ion Hulea, directorul Bibliotecii Mihail Sadoveanu. „Atragerea oamenilor în sfera lecturii înseamnă mai ales deplasarea acesteia din spațiul ei tradițional, instituționalizat, spre spațiul de muncă și viață al beneficiarului, precum și diversificarea serviciilor prin elaborarea de bibliografii profesionale și acțiuni cu cartea organizate pe cicluri, cum ar fi Teze, concepte și orientări fundamentale în opera secretarului general al PCR, tovarășul Nicolae Ceaușescu sau Tinerețe, educație, spirit revoluționare, Cartea în sprijinul producției, Vocația politică a literaturii române...” Să tot citești!

Scânteia ne invită la dezbatere: ”Creația literară, tezaur de înaltă valoare educativă” dezbatere care pornește de la întrebarea centrală a propagandei culturale din acele vremuri: „Ce rol are opera clasicilor în educarea oamenilor de azi?(...) Iată de ce una din semnificațiile deosebite ale istoricului Congres al IX-lea al PCR și al întregii politici culturale de după aceea constă în consecvența recuperării marilor valori, între care și a clasicilor noștri (...) A discuta despre clasici înseamnă, într-o copleșitoare măsură, a discuta despre literatura și scriitorul de azi, despre noi înșine în raport cu acestea.”

Criticul Mircea Zaciu își așteaptă zadarnic corespondența. De zile întregi așteaptă degeaba un semn de la copii, din străinătate. Sau de la prieteni. „Iritarea continuă. De ce e reținută? Unde? numai mie? Nu pricep? Ce fac dacă mi se refuză avizul? cer pensionarea sau plecarea? Pregătit bagaje. Eventual pot putea trimite ceva cu părinții lui Yael. Dar efortul ăsta continuu și grijile mă neurastenizează.”

Cândva, în aceste zile de sfârșit de iarnă, I.D. Sârbu meditează: „Suveranitatea poporului. Suveranitatea Legii. Suveranitatea Partidului. Partidul face o revoluție ca să obțină suveranitatea poporului, prin popor, pentru popor. Pentru asta abrogă suveranitatea legii (o normă de drept) și declară suveranitatea partidului. Din clipa asta, dispărând suveranitatea poporului, începe lunga degringoladă provocată de dictatură teroare, tiranie, cultul portretului unic. Acum, încercând să reparăm greșeala, parcurgem drumul înapoi. Încercăm să renunțăm parțial la suveranitatea Partidului, recunoscând necesitatea suveranității Constituției și Legilor. Toate avestea ca să ajungem la democrație, adică la suveranitatea poporului. Dar popor, ca popor, nu mai există. În războiul mut dintre dictatură și popor, timp de 70 de ani, de fiecare dată a fost sacrificat... poporul.”

La televizor după Telejurnal, Agricultura - programe prioritare. Programul național de creștere a fertilității solului - în acțiune! Apoi File de glorioasă istorie. Temelii multimilenare. La 20.00 Laureați ai Festivalului național Cântarea României. Urmează Tribuna experienței înaintate. Dialog deschis, dialog eficient. La 20.55. Film serial Nemuritorii. Cu Amza Pellea, Ion Besoiu, Ilarion Ciobanu, Segiu Nicolaescu, Jean Constantin etc. La 21.40 Luminile fluviului documentar, urmat de Telejurnal și închiderea programului.

La Opera Română reprezentație cu Femeia îndărătnică. La Teatrul de operetă: Vânzătorul de păsări.

La Teatrul Mic se joacă Astă-seară stau acasă; la Teatrul Foarte Mic: Bătrâna și hoțul și Joc ciudat după scăpătat. La Teatrul de Comedie: Capcană pentru un bărbat singur. La Nottara: Într-o dimineață (Magheru) și Idioata (Studio). La Giulești, Iarna când au murit cangurii și Regina balului.

XS
SM
MD
LG