În urmă cu două săptămâni, înaltele fețe ale diplomației europene, în birourile lor de la Bruxelles, și-au împroșcat cafeaua pe ecranele computerelor, citind cum că ministrul de externe al României, Teodor Meleșcanu, ar fi anunțat un summit UE – Turcia, la București, pentru luna martie.
"Lucrăm pentru un summit Turcia-UE la Bucureşti, cu participarea preşedintelui Recep Tayyip Erdogan şi a oficialilor UE. (...) Data exactă nu a fost fixată, dar ar putea fi la începutul lunii martie", a declarat Meleşcanu, căruia nimeni din celelalte capitale ale UE nu-i ceruse nimic și care, la rândul lui, nu își informase colegii.
Știrea a fost de îndată preluată de presa turcă, precum, de pildă, principala agenție de știri Anadolu.
E limpede că Meleșcanu a confundat “summit” (întâlnire a șefilor de stat și de guvern) cu „consiliu de asociere” (la nivel ministerial).
Meleșcanu nu ar fi avut voie să anunțe un posibil summit UE – Turcia fără să se consulte cu Jean-Claude Juncker și fără ca Iohannis să discute cu Merkel și ceilalți șefi de stat și de guvern. Relațiile UE cu Turcia sunt menținute la un nivel coborât, ministerial, din pricina derivei autoritare a lui Erdogan, iar ultimul summit a avut loc în martie anul trecut la Varna, în Bulgaria.
De îndată ce Meleșcanu a făcut anunțul, semnale negative au sosit de la Viena, Haga și Paris, cum că respectivele capitale nu mai vor acum nici măcar consiliu de asociere.
Meleșcanu și ministrul afacerilor europene Ciamba au rămas cu rușinea, mai ales că la întâlnirea miniștrilor de externe din UE, care s-a ținut la București pe 31 ianuarie, trebuia să aibă loc o întâlnire bilaterală cu turcii, iar Meleșcanu s-a făcut că uită, ca să nu fie obligat să dea explicații despre gafa cu summitul ce nu va mai fi.
Turcii veniseră să ceară lămuriri, cum că ei ne credeau prieteni, iar Meleșcanu, gazda, s-a făcut că nu are timp.
Stai și te întrebi dacă și la 1877, când am trimis oștirile spre redutele de la Plevna, diplomația română funcționa la fel.
