Justiția europeană lovește peste tot
Cea care ar fi trebuit să fie Comisar european din partea Franței, protejata lui Macron, Sylvie Goulard, este convocată de judecători în Paris pentru o posibilă inculpare în legătură cu abuzul de fonduri europene de către fostul ei partid MoDem. Odată cu ea sunt convocați foștii ei colegi de partid Marielle de Sarnez și François Bayrou.
Le Monde scrie despre asta, precizând că Goulard a rambursat deja Parlamentului European 45.000 de euro reprezentând salariul unui asistent parlamentar plătit din bani europeni, dar care lucra de fapt pentru partidul ei francez MoDem. Toți cei trei convocați erau miniștri ai lui Macron în momentul în care a fost revelată afacerea: Marielle de Sarnez era ministra afacerilor europene, François Bayrou ministrul justiției, iar Sylvie Goulard, al apărării.
Tot Le Monde scrie că Spania e sătulă de un climat de alegeri permanente, dar a lansat în schimb două noi mandate europene de arestare împotriva a doi lideri catalani separatiști refugiați în Belgia, împreună cu principalul lider politic Carles Puigdemont. Le Soir, la Bruxelles, îi identifică drept Lluis Puig și Toni Comin și notează că pentru a fi expulzați spre Spania aceștia trebuie să fie acuzați de un delict acceptat de justiția belgiană, așa încât de astă dată mandatele împotriva lor includ și acuzația de „deturnare de fonduri publice”, lucru confirmat de spaniolul El Mundo.
Tot pe fundalul justiției europene, Le Monde anunță și analizează și decizia Curții de Justiţie a UE, care a stabilit că reformele din Polonia care reduc vârsta de pensionare a judecătorilor încalcă dreptul comunitar.
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit marți că reformele din sistemul judiciar din Polonia care reduc vârsta de pensionare a judecătorilor de la instanţele ordinare încalcă dreptul comunitar. Varşovia a modificat deja aceste reguli sub presiunile Comisiei Europene, care a cerut însă și opinia de principiu a Curții Europene de Justiție.
Reformele prevedeau o reducere a vârstei de pensionare pentru judecătorii instanţelor inferioare de la 67 la 65 de ani în cazul bărbaţilor şi la 60 de ani în cazul femeilor, oferind în acelaşi timp ministrului justiţiei posibilitatea de a menţine mai mult timp în funcţie diferiţi judecători, de la caz la caz.
Curtea europeană a decis că această lege «introduce condiții discriminatorii bazate pe sex» și respinge argumentul Poloniei care spune că aceste diferențe «constituie o măsură de discriminare pozitivă» permițând femeilor să iasă la pensie mai devreme.
Judecătorii Curții Europene au mai stabilit și că reformele încalcă principiul veniturilor egale pentru bărbaţi şi femei.
Brexit unchained
Această rubrică ar dori să fie Brexit-free, precum acel nou canal de televiziune britanic, Sky News Brexit-free, dar la Londra continuă să se învârtă caruselul Brexitului. După ce The Guardian a revelat că Boris Johnson blochează raportul care dovedește amestecul Rusiei în politica internă a Marii Britanii, iată că Johnson e primit azi în audiență de Regină, căreia îi va anunța oficial (deși, desigur, ea va fi auzit la radio) că alegerile generale vor avea loc pe 12 decembrie.
Raportul revelat de The Guardian examinează tentativele de imixtiune ruse în campania pentru referendumul din 2016 cu privire la Brexit, inclusiv încercări de infiltrare în Partidul Conservator, al lui Boris Johnson.
Raportul se bazează pe analiza serviciilor de informaţii britanice şi a experţilor. Procesul de aprobare a publicării sale a început în luna martie, ajungând la jumătatea lunii octombrie pe biroul premierului, care ar fi trebuit să dea undă verde apariţiei sale la sfârşitul săptămânii trecute, conform The Guardian.
Partidul Laburist, de opoziţie, şi SNP, formaţiunea naţionaliştilor scoţieni, au acuzat guvernul că ar dori să minimalizeze amploarea acestui amestec al Rusiei.
Cât despre Brexit, presa britanică analizează planul lui Corbyn de pregătire a unui nou referendum în următoarele șase luni. Corbyn promite că el ar fi în stare să realiezeze acest referendum și că Johnson, dacă e lăsat să scoată țara din UE, va avea ca politică un soi de “Thatcherism on steroids”.
„Dacă îi vom lăsa, au să coboare standardele alimentare la nivelul celor din SUA, unde e tolerat ce numesc ei un 'nivel acceptabil' de păr de șobolan în piper și viermi în sucul de portocale și au să ne pună pui cu clorură pe rafturile magazinelor,” a spus Corbyn.
Cotidianul Tory și eurosceptic The Telegraph, în care Boris Johnson își publică editorialele, are în schimb o serie de articole, tribune și bilete de opinii de o violență rară împotriva planului lui Corbyn. În primul rând, aflăm că Boris Johnson l-a comparat pe Corbyn cu Stalin. La fel, un comentariu spune că planul Corbyn de a pune capăt Brexitului este o glumă bolnavă (a sick joke), iar una din comentatoarele politice scrie că nu i-a fost niciodată mai frică de un guvern Labour decât acum, ascultând delirul lui Corbyn.
Cherchez le Femina
Marți a fost acordat un nou premiu literar important în Franța, premiul Femina, acordat romancierului Sylvain Prudhomme. « Par les routes » se numește acest al optulea roman al autorului, „cu accentele melancolice ale artei părăsirii”, cum scrie misterios Le Monde. Aflăm că personajul, Sacha, este un om care trece prin criza cvadragenarului, una din acele probleme franțuzești existențiale (autorul are 40 de ani, desigur). Din nou, personajul perfect pentru un roman franțuzesc scris direct pentru premiul Femina. Și deodată îl apucă pasiunea autostopului, prin care intră în contact cu tot soiul de oameni.
Nu știm dacă la urmă moare, dar știm că titlul «Par les routes » ne trimite la Kerouac cu «On the Road ».
Martin Scorsese strivește corola de Marvel a lumii
Justiția la cinema... Spusese recent Martin Scorsese, pe fundal de scandal previzibil, că filmele Marvel cu super-eroi justițiari „nu sunt cinema”! Scorsese a și spus de altfel că el nu se uită la ele, că tot ce vede acolo e doar un parc de atracții.
Iată însă că New York Times publică o tribună, preluată de multe ziare europene, în care Scorsese, văzând amploarea dezbaterii, încearcă să modereze ceea ce spusese luna trecută într-un interviu cu revista Empire, dar ajunge să spună lucruri și mai dure.
Scorsese spune, îngrijorat de efectul bulgăre de zăpadă pe care încep să-l aibă afirmațiile sale și fără îndoială și sub presiunea unor apropiați din industria filmului: „Unii au reținut doar ultima parte a răspunsului meu, ca pe o insultă sau ură din partea mea pentru Marvel. Dacă cineva vrea să-mi interpreteze vorbele într-o asemenea lumină, eu nu pot face nimic ca să opresc asta.”
Și, continuă el, adevărul e că multe filme din asemenea francize sunt făcute de oameni cu un foarte mare talent. Și că dacă ar fi fost mai tânăr, și el ar fi dorit să facă parte din universul acela. Dar, explică el, aparține unei generații care considera filmele o operă de artă: „Pentru noi, cinematografia trebuia să aducă o revelație – estetică, emoțională și spirituală. Era despre personaje – complexitatea oamenilor și natura lor contradictorie și paradoxală, felul în care se pot răni și iubi unul pe altul, ca apoi să se regăsească față în față cu ei înșiși.”
Și mai zice Scorsese, spre tristețea nostalgicilor adevăratului cinema: « Dar, au să spună unii, ce te oprește să mergi acasă și să vezi ce vrei pe Netflix sau pe iTunes? Exact — bravo, adică, cum ar veni, oriunde, dar nu într-o sală cu ecran mare, așa cum își dorise regizorul ca filmul să fie văzut.»
Așa încât, insistă el, pentru generația lui cinematografia a fost artă, la egalitate cu literatura. Noua generație și valul de francize proiectate în mall-uri sunt însă pe cale de a sufoca cinematografia independentă, de artă. Și nu este adevărat, spune el, că oamenii doresc asta. Oamenii consumă ceea ce le dai. „Situația în acest moment e brutală și ostilă față de artă. Simplul fapt de a scrie aceste cuvinte mă umple de o tristețe cumplită.”
Facebook Forum