Universal Music Group, Sony Music Entertainment și Warner Music Group, cele mai mari case de producție din SUA, susțin că prin încălcarea drepturilor de autor, „la o scară inimaginabilă”, Suno și Udio „amenință cu prejudicii durabile și ireparabile artiștii, casele de discuri și industria muzicală”. Suno și Udio au respins acuzațiile.
Ce sunt Suno și Udio și pentru ce sunt acuzate?
Suno și Udio sunt cele mai performante modele de Inteligență Artificială care pot compune muzică bazată pe solicitări text ale utilizatorilor. De exemplu, „un cântec despre ploaia de vară, jazz, melodic” sau „un cântec jazz despre New York”, așa cum sugerează Udio în ghidul său de utilizare.
Modelele de IA pot face melodii în mai multe genuri, fie folosind versuri scrise de utilizator, fie generate de AI.
Suno a fost lansat în decembrie 2023 într-un parteneriat cu Microsoft și a anunțat recent o rundă de finanțare de 125 de milioane de dolari.
În procese declanșate în justiție, casele de discuri susțin că Suno și Udio au încălcat legile privind drepturile de autor folosind bibliotecile de muzică al producătorilor, cu zeci de mii de piese, pentru a-și instrui modelele IA.
Acest proces ar implica copierea a zeci de ani de înregistrări de muzică pop din lume și apoi asimilarea acestor cópii în modelele IA. Pornind de la aceste cântece, IA generează noi bucăți muzicale care care imită calitățile înregistrărilor sonore umane autentice, susțin avocații caselor de discuri.
Plângerile în justiție susțin că „este evident” că modelele Suno și Udio s-au antrenat cu bibliotecile caselor de discuri și că, atunci când au fost testate, ambele servicii au imitat înregistrările protejate prin drepturi de autor.
Avocații susțin că Udio ar putea imita artiști precum Bruce Springsteen, Michael Jackson, ABBA atunci când li se oferă instrucțiunile respective. La fel, Suno a generat melodii care le imită pe cele ale lui Jason Derulo sau ale producătorului CashMoneyAP.
Suno și Udio spun că respectă principiul „utilizării rezonabile”
În replică, atât Suno, cât și Udio pretind că au folosit muzica pentru a-și antrena modelele de IA în spiritul „utilizării rezonabile”.
Conceptul legal al utilizării rezonabile („fair use” în engleză - n.red) permite, în general, utilizarea fără permisiune a materialelor protejate prin drepturi de autor în scopuri academice, jurnalistice și satirice.
Dar avocații caselor de discuri susțin că instruirea lui Suno și Udio nu se încadrează în această categorie de folosire a materialelor protejate de drepturile de autor. Aici ar fi vorba despre „muzică imitativă generată de mașini, nu creativitate sau expresie umană” și, prin urmare, este o utilizare pentru care Suno și Udio aveau nevoie de permisiune, susțin avocații.
Suno și Udio nu au specificat niciodată care sunt resursele muzicale pe care și-au antrenat modelele lor de IA.
Antonio Rodriguez, unul dintre primii investitori la Suno, a declarat pentru revista Rolling Stones că Suno nu avea licențe pentru muzica pe care s-a antrenat, recunoscând astfel un anumit risc legal.
„Sincer, dacă am fi avut acorduri cu casele de discuri atunci când această companie a început, probabil că nu aș fi investit în ea”, a spus Rodriguez.
„Cred că trebuiau să facă acest produs fără constrângeri”, a adăugat investitorul.
Co-fondatorul Udio, David Ding, a declarat pentru Billboard că modelul de Inteligență Artificială folosit de compania lui s-a antrenat „pe baza datelor disponibile public pe care le-am obținut de pe internet”.
O postare pe blogul Udio, descrie viziunea companiei legată de antrenarea modelelor de inteligență artificială.
„La fel cum studenții ascultă muzică și studiază partituri, modelul nostru a «ascultat» și a învățat dintr-o colecție mare de muzică înregistrată", se arată în postare.
„Ideile muzicale” pe care modelul său AI le-a învățat, a adăugat compania, „nu sunt deținute de nimeni”, iar modelul său se concentrează pe crearea de muzică „nouă”.
Compania compară Inteligența Artificială în muzică cu alte instrumente de creație muzicală controversate cum ar fi sintetizatoarele, mașinile generatoare de ritm și alte instrumente electronice.
Însă un purtător de cuvânt al Recording Industry Association of America (RIAA) a declarat că Udio a recunoscut că modelul său de IA e instruit pe muzică înregistrată și ar trebui să fie tras la răspundere.
CEO-ul Suno, Mikey Shulman, a susținut într-o declarație că Suno nu permite utilizatorilor să copieze muzică. Cu toate acestea, el nu a negat că modelul AI al companiei s-a antrenat pe muzica caselor de discuri.
„Tehnologia noastră este transformatoare. Este concepută pentru a genera rezultate complet noi, nu pentru a memora și regurgita conținutul preexistent”, a declarat Shulman pentru Billboard.
RIAA a transmis însă că „Suno continuă să evite întrebarea de bază: Ce înregistrări audio au copiat ilegal?”.
Ce solicită casele de discuri și care e miza?
Procesele fac trei cereri specifice. În primul rând, Universal Music Group, Sony Music Entertainment și Warner Music Group cer firmelor Suno și Udio să recunoască că au antrenat modelele AI cu bibliotecile de muzică ale caselor de discuri.
În al doilea rând, avocații cer judecătorilor să interzică această antrenare a modelelor IA dacă firmele nu au permisiunea caselor de discuri.
În al treilea rând, casele de discuri solicită daune de până la 150.000 de dolari pe fiecare melodie folosita de firmele de IA. Asta ar însemna sume de ordinul sutelor de milioane de dolari.
Avocații Universal, Sony și Warner susțin că amploarea daunelor cerute este proporțională cu „încălcarea masivă și continuă” a proprietății companiilor.
Aceste procese sunt cea mai mare acțiune întreprinsă până acum împotriva muzicii generate de AI.
Specialiștii spun că aceste acțiuni în justiție împotriva Suno și Udio ar putea avea implicații majore nu doar pentru industria muzicală, ci și pentru reglementarea IA în general.
Zeci de procese intentate companiilor de IA
Procesele declanșate de casele de discuri se adaugă unor alte inițiative asemănătoare din domeniile creative precum arte vizuale, literatură, presă sau programarea calculatoarelor.
Astfel, cel mai recent, Centrul pentru Jurnalism de Investigație din SUA a intentat un proces împotriva OpenAI și Microsoft. Organizația susține susținând că acestea au încălcat drepturilor de autor și au folosit conținutul său fără permisiune sau fără a oferi compensații.
De cealaltă parte, revista Time a anunțat joi că va oferi OpenAI acces la arhivele sale din ultimii 100 de ani.
În decembrie 2023, publicația New York Times (NYT) a dat în judecată OpenAI și Microsoft pentru încălcarea drepturilor de autor, folosind fără permisiune a articolelor publicate de ziarul american.
NYT susține că milioane de articole pe care le-a publicat au fost folosite pentru a instrui chatbot-uri automate care concurează acum cu mass-media ca sursă de informații.
Într-un alt proces de amploare, un grup de scriitori americani, printre care George RR Martin, John Grisham, Jonathan Franzen, Jodi Picoult și George Saunders au dat în judecată în 2023 compania OpenAI. Ei susțin că firma care dezvoltă modele de inteligență artificială le-a folosit cărțile fără permisiune pentru a antrena și dezvolta ChatGPT.
În ianuarie 2023, organizații ale artiștilor vizuali au dat în judecată generatoarele text-to-image Stability AI și Midjourney, susținând că acestea funcționează și vând servicii folosind exclusiv opere de artă protejate de drepturi de autor.
OpenAI se mai confruntă, alături de Microsoft și site-ul de programare GitHub, cu un proces intentat de un grup de experți în IT. Aceștia susțin că linii de cod originale scrise de ei au fost folosite fără permisiunea pentru a antrena un model de Inteligență Artificială numit Copilot.
Niciunul dintre aceste procese nu a fost încă soluționat.
Specialiștii în litigii de proprietate intelectuală spun că acuzațiile împotriva firmelor de Inteligență Artificială sunt destul de greu de dovedit.
Practic, proprietarii drepturilor de autor pentru muzică, imagini, text, trebuie să indice exact care sunt materialele folosite pentru a antrena sistemele de Inteligență Artificială.
Acest lucru se poate dovedi dificil, pentru că datele, imaginile, textele, muzica sau liniile de cod folosite pentru dezvoltarea modelelor IA sunt combinate în așa măsură încât rezultatele generate ulterior nu arată neapărat similar cu datele inițiale care au antrenat IA.
Articol redactat cu informații oferite de The Economist, TechCrunch, The Vulture, TechTarget, The Rolling Stones, Billboard.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
