Cazul Hasson și dezbaterile din politica americană

Christopher Hasson plănuia aceste atacuri de ani de zile. În locuința sa au fost găsite numeroase arme și muniție. El studiase pe internet cum să-și materializeze intențiile.
Căutase să afle unde, în Washington, poate să întâlnească membrii în Congres. Cei care i-au fost în preajmă în cele două decenii petrecute în paza de coastă spun că nu l-au suspectat de astfel de intenții. Dar o cercetare mai atentă a activității sale pe internet dă la iveală un simpatizant al grupărilor care se pronunță pentru supremația albilor, decis să-i pedepsească pe cei pe care-i consideră vinovați de schimbările din țară.
Punând cap la cap aceste indicii, anchetatorii au ajuns la concluzia că Christopher Hasson reprezenta un pericol public. El a fost arestat sub acuzații de posesie ilegală de arme și de droguri, nu pentru terorism intern, așa cum era, probabil, mai potrivit.
Avocații săi susțin că a avea intenții rele nu echivalează cu a comite o crimă, în timp ce procurorii au arătat că Christopher Hasson este un terorist care intenționa să ucidă oameni nevinovați, între care lideri democrați din Congres, ziariști de la CNN si MSNBC și alte personalități considerate de stânga.
Procurorii au citat scrieri ale lui Hasson care făcea apel la violență pentru a crea “o țară a albilor”.
Timp de doi ani, cât a stocat arme, Christopher Hasson a citit manifestele unor autori de atentate de mare amploare din Statele Unite. “Îmi imaginez o cale să omor aproape toți oamenii de pe pământ” – se arată într-una dintre scrisorile lui.
Dezbaterile politice din America încearcă să răspundă la întrebarea dacă clivajele politice adânci din societatea americană, încurajate de unii politicieni, sunt de vină pentru că pot inflama minți bolnave.
Firește că niciunui politician nu i se poate imputa direct o astfel de situație, dar analiști se întreabă dacă referirile președintelui Trump la presă ca la un “inamic al poporului” nu sunt de natură să contribuie la această stare de spirit, cu potențial devastator. Asta, mai ales în condițiile în care președintele este presupus să fie un reper moral pentru societate.
Firește că diviziunile din societatea americană nu i se datorează exclusiv lui Trump și firește că doar un dezaxat poate imagina crime atât de hidoase, dar apeluri la un ton civilizat și calm în discursul politic sunt justificate în astfel de momente.