La sfârșitul lunii ianuarie 2023, o coloană de vehicule rusești și sute de infanteriști navali s-au ciocnit de apărarea ucraineană în apropierea orașului Vuhledar din Donbas.
A fost o înfrângere umilitoare, care a scos în evidență atât curajul ucrainean, cât și operațiunile ofensive ale Rusiei, în mod frecvent neîndemânatice.
Vremurile s-au schimbat.
Pe 2 octombrie, armata ucraineană a confirmat că își retrage unitățile din Vuhledar. Vestea a venit după o ofensivă de luni de zile a forțelor ruse de-a lungul unei mari părți a regiunii Donbas (Donețk și Lugansk) din estul Ucrainei.
Dacă nu altceva, acesta este un semn al gravității situației pentru militarii ucraineni. Iată ce trebuie să știți despre căderea Vuheldar.
E acel Vuhledar despre care ați mai auzit
Situat la aproximativ 90 de kilometri sud-vest de Donețk, un oraș controlat de Rusia și cel mai mare oraș din Donbas, Vuhledar era un oraș minier, cu o populație de 14.000 de locuitori înainte de invazie, cu blocuri de apartamente în stil sovietic, în mijlocul unui peisaj plat și deschis.
Orașul se află pe o înălțime relativă de teren, ceea ce îl face ideal pentru amplasarea sistemelor de artilerie și rachete și pentru a supraveghea o autostradă majoră est-vest, numită T-0509, precum și o linie de cale ferată importantă.
În noiembrie 2022, la nouă luni după începerea invaziei totale, forțele ruse, conduse de Brigada 155 de infanterie navală a Flotei Pacificului, au pătruns în Pavlivka, un oraș mai mic situat la sud de Vuhledar.
Acest atac a fost un dezastru pentru brigadă, cu pierderi excepțional de mari, iar un grup de ofițeri a publicat ulterior o scrisoare publică în care criticau comandanții unității.
Aproximativ două luni mai târziu, la sfârșitul lunii ianuarie, unitățile de infanterie navală ruse au atacat Vuhledar, suferind pierderi majore; conform diferitelor estimări, numărul victimelor ruse se ridica la câteva sute.
Pentru observatorii externi, efortul eșuat a fost emblematic pentru problemele profunde cu care se confruntau militarii ruși, în special la nivelul comandamentului unităților, unde comunicațiile și coordonarea erau dezarticulate.
Ce se întâmplă acum
Cel puțin de la începutul anului 2024, forțele ruse și-au construit cu pași mici avântul pe linia frontului de 1.100 de kilometri, care se întinde de la granița de nord-est a Ucrainei, lângă Harkov, spre sud, la Vuhledar, apoi spre vest-sud-vest, spre regiunea Herson, pe râul Nipru.
În cel puțin trei locații, în principal în Donbas, trupele ruse - susținute de un aflux de soldați voluntari bine recompensați - au înaintat, copleșind încet apărarea ucraineană, în mare parte prin numărul mare de oameni și rachete.
În Ceasiv Iar, forțele ruse au ocupat districtul estic al orașului, dar se luptă să traverseze un canal pentru a cuceri restul orașului.
Ca și Vuhledar, Ceasiv Iar se află pe înălțimile rutelor, iar controlul său ar permite forțelor ruse să amenințe orașul Kostiantinivka, un nod feroviar situat la sud-vest.
Forțele ucrainene se bazează foarte mult pe acest nod feroviar și pe autostrada din apropiere pentru a transporta oameni și provizii în Donbas și în împrejurimi.
La aproximativ 80 de kilometri sud-vest de Kostiantinivka se află un alt bastion important pentru forțele ucrainene: Pokrovsk. Cel puțin din vară, forțele ruse au bombardat din ce în ce mai mult orașul cu lovituri aeriene - inclusiv cu „bombe glide” devastatoare și greu de apărat - în timp ce pe teren înaintau dinspre est, cucerind o serie de sate.
Forțele ruse se află acum la mai puțin de 5 kilometri de autostrada N32, care merge de la Pokrovsk la Kostiantinivka. Capturarea autostrăzii ar tăia o importantă linie de aprovizionare pentru forțele ucrainene.
Cu toate acestea, comandanții și decidenții ucraineni - care au fost criticați pentru că nu au acordat prioritate construirii apărării și nu au accelerat eforturile de recrutare - au reușit să consolideze liniile la est de Pokrovsk și să încetinească înaintarea Rusiei spre oraș în ultimele două luni.
Pentru o lungă perioadă de timp, Vuhledar a fost o cizmă pe gâtul armatei ruse pe acest front.
În august, comandanții ucraineni au organizat, de asemenea, o invazie transfrontalieră îndrăzneață pe teritoriul Rusiei, în regiunea Kursk; aceasta a fost cea mai mare invazie a trupelor străine pe teritoriul Rusiei de la al Doilea Război Mondial.
Efortul a surprins Rusia cu garda jos - ca să nu mai vorbim de toți aliații occidentali ai Ucrainei - și a dat o nouă lovitură majoră în percepția că forțele armate și comandamentul Rusiei sunt „formidabile” sau „pe deplin competente”.
Efortul de la Kursk, care este încă în curs de desfășurare, a avut ca scop, în parte, atragerea forțelor ruse din alte părți ale Donbasului, pentru a subția forțele ruse și ofensiva lor din Donbas și pentru a reduce presiunea asupra apărării ucrainene.
Acest lucru nu s-a întâmplat.
Între timp, Rusia pare să fi făcut o prioritate din Vuhledar - cunoscut și sub numele de Ugledar în limba rusă; poate ca o modalitate de a flanca apărarea ucraineană de la Pokrovsk și de a atrage resurse de la principala ofensivă rusă.
La 1 octombrie, analiști importanți din surse deschise, inclusiv unul cu legături cu armata ucraineană, au declarat că forțele ruse au intrat în Vuhledar. O zi mai târziu, gruparea strategică Hortiția a anunțat că comandanții au ordonat unităților să se retragă.
„Comandamentul superior a dat permisiunea de a efectua o manevră de retragere a unităților din Ugledar în scopul păstrării personalului și a echipamentului de luptă, ocupând poziții pentru acțiuni ulterioare”, se arată în comunicat.
Bloggeri de război ruși proeminenți au postat videoclipuri care pretind că arată soldați ruși montând steaguri în fața clădirilor din oraș și susținând că operațiunile de mobilizare sunt în curs de desfășurare.
Actualizarea de dimineață a Statului Major ucrainean din 2 octombrie nu a făcut nicio referire la Vuhledar.
Au apărut însă rapoarte conform cărora părți din Brigada 72 Mecanizată - care apără orașul de aproximativ doi ani - au fost încercuite și sunt în pericol de capturare.
„Nu vreau să spun că sunt înconjurați, dar situația este dificilă, iar retragerea este dificilă. Acesta este cel mai bun mod de a o spune”, a declarat analistul militar ucrainean Denis Popovich pentru Current Time.
Cât de gravă este căderea lui Vuhledar pentru Ucraina?
Pierderea orașului va crește presiunea asupra apărării ucrainene din Pokrovsk, deși mai întâi forțele ruse vor trebui să lupte pentru a prelua controlul deplin asupra unui rezervor din afara Kurakhove, care se află la nord de Vuhledar și la sud de Pokrovsk.
Unii analiști, inclusiv Institutul pentru Studiul Războiului, cu sediul la Washington, au minimalizat importanța cuceririi orașului. Alții au observat că retragerea ar priva Ucraina de capacitatea de a amenința pozițiile rusești din est și sud.
„De principiu, orice retragere înrăutățește orice situație”, a declarat David Handelman, un analist militar israelian, pentru serviciul ucrainean al RFE/RL.
„Vorbind concret, dacă vă uitați la harta, unde se află pe linia frontului Vuhledar, în comparație cu Pokrovsk, reprezintă o amenințare pentru pozițiile rusești. Pentru o lungă perioadă de timp, Vuhledar a fost o cizmă pe gâtul armatei ruse pe acest front.”
„Dacă rușii sunt capabili să îndepărteze această presiune, acest lucru le va ușura pozițiile”, a spus el.
Pavlo Lakiciuk, un analist militar ucrainean, spune că este o întrebare deschisă dacă forțele ruse vor fi capabile să-și continue elanul, în special având în vedere că vremea de vară se termină, lăsând loc ploilor care au transformat câmpurile ucrainene în obstacole imposibil de noroios.
„Toamna se apropie, situația va fi dificilă atât pentru inamic, cât și pentru noi”, a declarat el pentru serviciul ucrainean al RFE/RL. „Dacă își pot extinde avantajul, pe valul succesului lor în luarea [Vuhledar], deschizându-și câmpul de luptă, este posibil să aibă noi avansuri spre nord-vest.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
