Asta e ceva și mai ambițios decât ce anunță astăzi Luxemburger Wort, care scrie că guvernul Marelui Ducat vrea să testeze totalitatea populației, altfel zis 600.000 de persoane în termen de o lună. Cum o rezumă Le Monde, la Paris criticile au izbucnit din toate părțile după anunțul măsurilor propuse de Edouard Philippe: astfel, pentru dreapta gaullistă, partidul Les Republicains (LR), este un plan « flou et incohérent », în vreme ce pentru șeful extremei stângi Jean-Luc Mélenchon e vorba acolo de o « ieșire plină de riscuri » din carantină.
Această ieșire din carantină (desescalada în spaniolă) se efectuează însă dezordonat de la o țară la alta, ba uneori chiar în interiorul aceleiași țări, de la o regiune la alta, cum o notează El Pais, care scrie că procesul, treptat și variat în funcție de orașe și regiuni, va dura în Spania până la sfârșitul lunii iunie.
Chiar și în Rusia, cum o rezumă Kommersant, Vladimir Putin le-a transmis ieri guvernatorilor regiunilor, provinciilor și republicilor federației că situația actuală se va menține până pe 12 mai.
Secretul Victoriei (Beckham)
The Guardian, la Londra, scrie astăzi că Victoria Beckham este dată în judecată de o lucrătoare care afirmă că a rămas handicapată în urma condițiilor severe de lucru la firma de modă a acesteia: 15 ore pe zi și 7/7 zile înaintea unei defilări pe podium. Victoria Beckham este acum și ținta furiei tabloidelor, după ce și-a trimis întregul personal al casei ei de modă, 30 de persoane cu totul, în șomaj pe bani publici, deși ea are o avere estimată la 335 milioane lire sterline.
Tabloidul Daily Mirror a calculat că asta va însemna echivalentul a 225.000 de lire din banii statului, dar că este o picătură comparat cu sutele ei de milioane. Fanii îi scriu acum scandalizați lui Posh Spice că ea profită de sistemul social în vreme ce rochiile ei se vând cu 1.500 până la 2.000 de lire bucata, adică salariul unuia din angajații pe care acum îi trimite la șomaj plătit din bani publici.
Până acum, scrie The Mirror, ea fusese obișnuită să fie criticată pentru că nu știe să cânte sau că nu zâmbește niciodată, însă niciodată în felul ăsta. Deocamdată, Victoria Beckham, tocmai și-a cumpărat un penthouse luxos în Miami pe care a plătit mai bine de 20 milioane dolari.
Victimele colaterale ale epidemiei
Tot în Marea Britanie, foarte conservatorul The Times descrie teama autorităților că azilurile de bătrâni vor depăși în curând spitalele ca principale focare de infecție, pe măsură ce bătrânii sunt tratațe ca niște cetățeni de categoria a doua. The Times mai scrie și că Anglia e pe cale de a deveni cea mai atinsă țară din Europa.
Tot la Londra, The Guardian menționează o serie de experți climatologi și militanți ecologiști care cer încetarea distribuirii ultimului documentar-pamflet produs de Michael Moore, Planet of the Humans. Filmul, de Jeff Gibbs, îi prezintă pe toți militanții ecologiști și vedetele green la modă ca pe niște sacerdoți pompoși și găunoși, gata să ne înspăimânte pe altarul apocalipsei climatului. (The Guardian notează însă că Gibbs, cu toată bravura lui afișată, nu îndrăznește s-o ironizeze pe Greta Thunberg.)
The Guardian nu intră în detalii despre calitatea filmelor realizate sau produse în ultimele două decenii de Michael Moore, calitate care a scăzut vertiginos, dar scrie că filmul, care atacă frontal toate mișcările ecologiste, e plin de neadevăruri și manipulări. Mulți distribuitori sunt acum prinși între evidența demonstrațiilor părtinitoare din film, care neagă, de exemplu, utilitatea mașinilor electrice, și teama de-a nu da impresia că practică cenzura. O versiune gratuită pusă pe YouTube a fost deja văzută de 3.600.000 oameni.
Lucrătoarele sexuale alunecă, mai peste tot, printre faliile sistemelor destinate să aducă un răspuns epidemiei de coronavirus, avertizează Washington Post. Dat fiind că prostituția este ilegală în majoritatea țărilor planetei (de pildă, chiar și în SUA, este legală doar în statul Nevada), milioane de lucrătoare sexuale se văd excluse de la programele guvernamentale menite să diminueze efectele bruște ale șomajului și dificultăților economice, pe măsură ce virusul nu încetează să se extindă.
Și, tot ca o victimă colaterală a pandemiei, presa belgiană anunță închiderea iminentă a hotelului Métropole, clădire emblematică din Bruxelles, în centrul centrului orașului, în acea Place De Brouckère, căreia i-a dedicat și Django Reinhardt o melodie. Acest hotel Art Nouveau, datând de la sfârșitul sec. XIX și prin care au trecut toți artiștii și vedetele, de la Jacques Brel la Michel Houellebecq, a servit odinioară de inspirație pentru construirea hotelului Metropol din Moscova, lângă Piața Roșie, pe care l-am folosit ca decor pentru o parte din romanul Pantere Parfumate.
Charlie Hebdo despre geniile Nobel care au luat-o razna
În sfârșit, săptămânalul satirico-politic Charlie Hebdo oferă, tot pe fundal de pandemie, un articol (disponibil pe web aici) de Antonio Fischetti (care, ca toți cei de la Charlie, nu are vreun cont pe social media) despre acei laureați ai premiului Nobel care ajung să susțină idei trăsnite, conspiraționiste sau periculoase.
Fischetti, cel care în urmă cu doi ani s-a făcut remarcat printr-un reportaj în România, în Vaslui, la Tanacu, pe urmele călugărului exorcist, este reporterul științific al săptămânalului și pentru acest număr el pornește de la felul în care laureatul Nobel francez Luc Montagnier (Nobel de medicină în 2008) a intervenit recent în dezbaterea în legătură cu originea virusului, întărind teoriile complotiste și anunțând direct și peremptoriu că este o molimă scăpată din laborator, care la origine trebuia să ducă la un vaccin contra sida.
Charlie Hebdo mai amintește și de ciudatul episod al « memoriei apei », teorie emisă de laureatul Nobel Jacques Benvéniste în 1988, potrivit căreia apa ar păstra amprenta substanțelor cu care a fost în contact (ceea ce ar cauționa homeopatia). În 2017, Benvéniste a participat la o campanie împotriva vaccinării, lucru ce stârnește întrebări în legătură cu starea minții unui om care a descoperit virusul sida.
Dar Montagnier și Benvéniste nu sunt deloc singuri în această categorie. Urmează o lungă serie de laureați Nobel care au sfârșit prin a sprijini contrariul teoriei pentru care fuseseră premiați. James Watson, de pildă, astăzi în vârstă de 92 de ani, premiu Nobel în 1962 pentru descoperirea moleculei ADN-ului. Watson s-a distins în 2007 printr-o serie de afirmații rasiste și homofobe, spunând mai ales că negrii au deficit de inteligență și recomandând avortul pentru femeile la care s-ar descoperi "gena homosexualității" (!).
Apoi Konrad Lorenz părintele etologiei, știința comportamentului, premiu Nobel în 1973, care făcuse parte din partidul nazist și vorbea despre «puritatea» unor specii etc. și alții și alții.
Cum încheie Fischetti în Charlie Hebdo: "premiul Nobel nu se arată a fi un vaccin împotriva imbecilității".
Facebook Forum