Trei sunt evenimentele la care vom asista zilele următoare și care arată direcția administrației Biden în relația cu China. Ele dau indicii puternice despre pașii pe care SUA îi va face pentru a încerca să recupereze poziția deținută în raport cu China înainte de președinția lui Donald Trump.

Șeful Departamentului de Stat, Antony Blinken, și consilierul președintelui Biden pentru Securitate Națională, Jake Sullivan, se vor întâlni cu ministrul de Externe chinez, Wang Yi, și cu directorul Oficiului pentru Relații Externe al Comisiei Centrale din China, Jang Jiechi.

Întâlnirea va avea loc față în față la Anchorage, în Alaska, vinerea viitoare, pe 18 martie și a fost anunțată chiar de șeful Departamentului de Stat.

Această întâlnire va fi precedată de alte două întrevederi: a lui Antony Blinken și secretarului Apărării, Lloyd Austin, cu oficiali din Tokio și Seul, aliați regionali ai SUA și o alta la care va participa chiar președintele Joe Biden, de astă dată prin teleconferință, cu lideri din Australia, Japonia și India, în alianța numită Dialogul Cvadrilateral pentru Securitate (QDS/QUAD), al cărei rol e tocmai contracararea influenței Chinei în zona Indo-Pacifică.

Ce arată aceste trei întâlniri și mai ales poziționarea lor în agenda prezidențială și a Departamentului de Stat?

Dacă despre cea din cvadrilater se poate spune că era programată și că agenda prezidențială s-a adaptat celei internaționale, nu același lucru se poate spune de întâlnirile pe care Blinken-Austin, adică șeful Departamentului de Stat și secretarul pentru Apărare, le vor avea în Japonia și Coreea de Sud, la începutul săptămânii viitoare, înaintea celei din Alaska cu oficialii chinezi.

Sunt primele deplasări în străinătate făcute după preluarea mandatelor de către Administrația Biden, ceea ce vorbește despre prioritățile strategice ale noii administrații de la Casa Albă.

Însăși componența echipei care se va deplasa în Alaska, din care face parte și consilierul președintelui Biden în chestiuni de securitate, arată prioritatea pe care administrația Biden o acordă repoziționării sale în raport cu China.

Prin vocea șefului său, Departamentul de Stat spune că vor fi discutate inclusiv subiecte asupra cărora SUA și China sunt în profund dezacord.

Nu relația cu China este însă miza, ci recucerirea pozițiilor SUA în raport cu China, într-o încercare de refacere a lor, pe cât posibil, la nivelul la care erau înainte de epoca Trump, spun specialiștii români în geopolitică.

De ce este atât de importantă relația SUA cu Japonia și Coreea de Sud și de ce șeful Departamentului de Stat face primele sale vizite externe în cele două țări înainte de întâlnirea la nivel înalt din Alaska cu oficialii chinezi? Care e miza și ce legătură au în recucerirea poziției SUA față de China? Ce poate obține China de la această întâlnire?

„Pentru administrația Biden, pe plan geostrategic relațiile cu China sunt prioritare. Ele pălesc în raport cu Rusia și aici discut de relații de adversitate, de concurență, nu mai vorbesc de restabilirea relațiilor cu Uniunea Europeană. Ca urmare, pentru a putea reuși o mai bună cooperare în relația cu China, Biden încearcă să strângă relațiile cu concurenții Chinei din zonă: cu Japonia și Coreea de Sud. Pe de altă parte, să-și întărească parteneriatul cu Australia și Noua Zeelandă, parteneri ai Statelor Unite care au fost derutați de politicile lui Trump și, în egală măsură, cu Japonia și Coreea de Sud. Nu trebuie decât să amintim obsesia lui Trump legată de dictatul nord-coreean și să înțelegem aprehensiunile sud-coreenilor”, a explicat politologul Cristian Pîrvulescu într-un interviu acordat Europei Libere.

Ca urmare, SUA încearcă să-și securizeze pozițiile, pentru a putea purta o negociere în forță.

Pe de altă parte, pentru liderii Chinei, întâlnirea poate fi o ocazie pentru a convinge noua administrația de la Casa Albă că Statele Unite au multe de câștigat din sprijinirea obiectivelor globale ale Beijingului și multe de pierdut dacă SUA încearcă să le împiedice. Relațiile dintre cele două superputeri armate nucleare ale lumii sunt în punctul lor cel mai scăzut din ultimele decenii, comentează presa americană.

Administrația Biden a declarat că privește China drept un rival strategic major, iar Consiliul Național de Securitate a făcut din regiunea Indo-Pacific principalul său obiectiv.

La întâlnirea de la Anchorage de săptămâna viitoare, secretarul de stat Antony Blinken și consilierul pentru securitate națională, Jake Sullivan, vor aduce în discuție, printre altele:

• atacurile cibernetice recente atribuite Chinei;
• agresiunea Chinei față de Taiwan și Hong Kong;
• agresiunile Chinei împotriva minorității musulmane a uigurilor;

Pe de altă parte, întâlnirea de la Anchorage este considerată de analiști un punct nodal al reașezării polilor de forță la nivel mondial, pentru că de la ultimele alianțe s-au schimbat fundamental centrii de putere.

„Vechea ordine internațională este evident că a fost atacată, diluată, contestată din mai multe părți și aici vorbim și de statele moderne, state-națiuni, China și Rusia, dar și de organizații non-statale. Atacul Al Qaeda asupra SUA a fost tot o contestare a rolului dominant pe care America îl juca la vremea respectivă în interiorul lumii occidentale și, în egală măsură, și o contestare a Occidentului, ca sistem de valori.

Dominația occidentală, necontestată timp de 400-500 de ani, în ultimii ani, datorită faptului că multe state au crescut și au balansat economic, geopolitic și militar, trebuie regândită, reorganizată.

Sunt două întrebări mari: pe ce principii va fi organizată lumea în viitor și cine o va organiza”, spune analistul Iulian Fota, director al Institutului Diplomatic Român.

Pentru specialistul în geopolitică, reorientarea Statelor Unite către India, de exemplu, nu este una întâmplătoare.

„Pentru a-și compensa slăbiciunile structurale, pentru că SUA nu mai sunt atât de puternice și nu mai domină lumea ca în trecut, au nevoie de aliați și te îndrepți spre cei care sunt organizați ca tine și cred în aceleași valori – statele democratice – dar și pentru a strânge rândurile. Așa se explică revitalizarea discuțiilor în relația transatlantică, iar, pe de altă parte, SUA întind o mână și acelor state care împărtășesc îngrijorări comune, cum e India. Cea mai mare democrație a lumii este India.

Deci SUA revitalizează democrația, dar în același timp caută și alianțe noi pentru a putea atinge masa critică necesară pentru ca principiile de organizare ale Occidentului să fie considerate în continuare principii de organizare ale acestei planete”, a explicat analistul într-un interviu acordat pentru Europa Liberă.

Cine este Wang Yi, omologul lui Blinken la întâlnirea de la Anchorage?

Ministrul chinez de Externe, Wang Yi, care va participa la întâlnirea din Alaska cu Antony Blinken a calificat acuzațiile SUA privind genocidul uigurilor ca „ridicol de absurde” și „complet mincinoase”.

SUA, la rândul lor, au reacționat extrem de dur chiar miercuri după ce China a modificat legea electorală din Hong Kong.

Ministrul chinez de Externe, Wang Li, va fi omologul lui Blinken la întâlnirea de la Anchorage. Conform Constituției SUA, șeful Departamentului de Stat este și consilier al președintelui pentru afaceri internaționale.

Wang Yi este un poliglot de 67 de ani, vorbitor fluent de engleză, fost ambasador în Japonia și fost director al Oficiului pentru afaceri cu Taiwanul, însărcinat cu implementarea politicilor legale de Taiwan, așadar omul cu expertiză maximă asupra subiectelor pe care SUA le va aborda și cu o cunoaștere a spațiului japonez, de unde SUA își caută sprijin chiar înainte de întâlnirea de la Anchorage.

Este căsătorit cu fiica secretarului celui dintâi premier comunist chinez.

De altfel, socrului său îi datorează și cariera diplomatică. Wang a fost trimis de socrul său în secția asiatică a Ministerului Afacerilor Externe, unde și-a început cariera de diplomat.

În septembrie 1989 a fost trimis la Ambasada Chinei în Japonia, timp de cinci ani, iar în martie 1994 a fost numit vicepreședinte al secției Asia a Ministerului de Externe, unde a devenit președinte peste doar un an.

Din august 1997 până în februarie 1998, Wang a fost membru corespondent al Institutului de Relații Externe al Universității Georgetown din Statele Unite, așadar cu o cunoaștere bună a spațiului american, de la nivel academic.

Din septembrie 1999, a studiat relațiile internaționale la Universitatea de Afaceri Externe din China, unde și-a luat și doctoratul. În februarie 2001, Wang a fost avansat ministru adjunct al Afacerilor Externe, responsabil cu afacerile asiatice, cel mai tânăr vice-ministru.

În septembrie 2004, a fost numit ambasador al Chinei în Japonia, funcție pe care a ocupat-o până în 2007, iar peste doar un an a fost numit director al Biroului pentru Afaceri din Taiwan, ca reprezentant al Consiliului de Stat al Chinei. În martie 2013 a fost numit ministru de Externe.

Așadar, un background care-l face expert în relațiile cu Japonia, SUA și Taiwan, specialist și cadru de nădejde al diplomației comuniste chineze, un negociator de forță, cu o cunoaștere academică a spațiului american.

Acuzații reciproce înainte de summit-ul bilateral. Ținte de negociere

Chiar în zilele premergătoare întâlnirii la nivel înalt din Alaska, SUA au condamnat modificările aduse sistemului electoral din Hong Kong, văzute ca probă a asaltului continuu împotriva democrației și autonomiei Hong Kong-ului.

„Modificările aprobate astăzi, 11 martie, de Congresul Popular Național reprezintă un atac direct asupra autonomiei Hong Kong-ului, a libertăților și proceselor democratice, limitarea participării politice, reducerea reprezentării democratice și înăbușirea dezbaterii politice", a declarat joi purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price.

Parlamentul Chinei a aprobat joi un proiect modificare a sistemului electoral din Hong Kong, reducând în continuare reprezentarea democratică în instituțiile orașului și introducând un mecanism de verificare a loialității politicienilor față de Beijing.

Pe de altă parte, China a calificat cu doar cinci zile în urmă ca absurde acuzațiile SUA privind exploatarea uigurilor și tratamentele inumane la care aceștia sunt supuși iar Casa Albă a arătat spre China cu privire la atacurile cibernetice recente asupra unor instituții din SUA.

La întâlnirea din Alaska, consilierul de stat Wang Yi și directorul Yang Jiechi vor cere probabil ca SUA să înceteze să intervină în ceea ce ei percep ca fiind probleme de suveranitate teritorială chineză, speculează Axios.

La rândul său, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez Zhao Lijian, citat de Reuters, a cerut „Statelor Unite să privească China şi relaţiile China-SUA într-un mod obiectiv şi raţional, respingând mentalitatea Războiului Rece şi a jocului cu sumă nulă, să respecte suveranitatea, securitatea şi interesele dezvoltării Chinei şi să încetează să intervină în afacerile interne ale Chinei".

De asemenea, este probabil ca aceștia să obiecteze la tentativele SUA de a izola China regional, prin cvadrilaterala pentru securitate.

Atât administrația Biden, cât și oficialii chinezi speră că relația SUA-China ar putea să ajungă la un anumit grad de cooperare, astfel încât să fie găsite domenii de parteneriat între cele două puteri.

„Aceasta este o oportunitate importantă pentru noi de a expune în termeni foarte sinceri numeroasele preocupări pe care le avem”, a declarat șeful Departamentului de Stat, Antony Blinken.

„De asemenea, vom explora dacă există căi de cooperare şi vom vorbi despre concurenţa pe care o avem cu China pentru a ne asigura că Statele Unite au condiţii de concurenţă echitabile pentru companiile şi lucrătorii noştri, iar aceştia beneficiază de acest lucru”, a spus Blinken, miercuri, în fața Comisiei pentru Afaceri Externe.

Cristian Pîrvulescu: În epoca Trump, China a câștigat avantaje tactice pe care le-ar putea folosi

Negocierea va fi, așadar, ​economică și politică în egală măsură, spune politologul Cristian Pîrvulescu.

„Democrația, în special situația democrației în Hong Kong, va juca un rol important, ceea ce nu s-a întâmplat în perioada Trump. Chiar atunci când existau declarații de solidaritate cu protestatarii pro-democrație de la Hong Kong, realitatea efectivă a susținerii nu exista.

Mă aștept ca, după primele contacte, situația să se clarifice și în măsura în care va exista o Antantă între statele din zonă să înceapă o ofensivă în egală măsură politică și economică.

Și, când spun politică mă refer inclusiv la alianțe militare mai puternice și mai vizibile pentru că China a devenit cât se poate de agresivă. Iar modul în care încearcă să soluționeze problema din Hong Kong avertizează asupra posibilelor influențe asupra altor state din zonă unde oricum democrația este precară. De exemplu, susținerea dictaturii militare din Myanmar după lovitura de stat.”

Analistul român este de părere că „​Biden riscă, dar vrea să aibă un început în forță, fără ambiguități. Nimic din ce se întâmpla în urmă cu patru ani nu se repetă. Aici avem un program clar, cu intenții precise în ceea ce privește coordonarea pentru acțiunile împotriva Chinei”.

Cristian Pîrvulescu avertizează că, „în acești patru ani, China a câștigat o serie de avantaje tactice pe care le-ar putea folosi.

De aceea, americanii sunt, pe cât de deciși pe atât de precauți.”

În perioada în care SUA au fost conduse de Donald Trump, China a obținut o relație preferențială cu Uniunea Europeană și cu state din Uniunea Europeană, pe de altă parte, o întărire a alianței cu Rusia și Iranul, spune politologul român.

„Deci, poziții din ce în ce mai importante. O poziție militară mult mai ofensivă.

Atacurile lui Trump au justificat toată retorica naționalistă și antioccidentală din China și au legitimat-o într-un moment dificil, într-un moment în care se făcea tranziția de la sistemul inaugurat de Deng (Xiaoping – n.r.), un sistem care relua tradiția mandarinilor, cu un sistem de dictatură de tip maoist, pentru că asistăm la o resurecție a maoismului în China în momentul de față.

Or, trumpismul și reacția lui Trump față de China l-au legitimat pe Xi (Jinping – n.r.) în raport cu adversarii săi moderați din partid și asta schimbă puțin datele problemei.

În urmă cu cinci ani nu vorbeam de un lider la fel de puternic ca în momentul de față.

Inclusiv pandemia. Inclusiv vaccinul chinezesc.

Toate lucrurile astea au întărit poziția Chinei la nivel geopolitic.

Vedem demonstrația lui Viktor Orban, evident antiliberal, împotriva liniei lui Joe Biden, care în mod ostentativ se vaccinează cu vaccinul chinezesc, deși este mai puțin eficient decât chiar cel rusesc sau cele americane și europene.”

Iulian Fota: China nu are noțiunea de alianță

Pentru analistul Iulian Fota nu pericolul nuclear este cel care va prima la negocierile SUA cu China, ci stabilirea unui cadru între limitele căruia să se poată acționa de ambele părți, astfel ca țările „să se întreacă dar să nu ajungă să se și confrunte militar.”

„Ceea ce cred eu că și-ar dori în acest moment occidentalii, americanii și europenii deopotrivă, este reglementarea unui astfel de cadru.

Între SUA și Uniunea Sovietică și apoi Federația Rusă aceste reguli au existat, chiar dacă unele sunt slăbite și ele după căderea comunismului. Încă avem reguli de dezarmare nucleară și de control al înarmării între SUA și Rusia.

China nu era cuprinsă atunci în aceste reglementări, era considerată o țară slabă, mulți o considerau chiar o țară de lumea a treia, cu multiple probleme de dezvoltare economică și, ca atare, nu era capabilă să emită pretenții nici în relația cu SUA, nici în cea cu Uniunea Sovietică”, spune analistul militar Iulian Fota, fost consilier prezidențiale în probleme de securitate națională, acum director general al Institutului Diplomatic Român.

„Or, în momentul acesta, China este, dacă nu prima, a doua țară a lumii. Și, în momentul acesta, e clar că e în competiție în primul rând cu SUA; cele două țări fiind și economic și politic și strategic cu mult în fața celorlalte state. Ca atare, neexistând niciun fel de regulă în relația dintre cele două, cel puțin în Occident se crede că ar fi util un astfel de cadru”, spune analistul.

El crede că impedimentele sunt în primul rând de ordin cultural.

„​Să vedem dacă și China vrea acest cadru. Sunt și chestiuni de ordin cultural. V​ă dau un exemplu: China nu are noțiunea de alianță.

China, fiind o țară mare tot timpul, care, la rândul său a dominat Asia sute de ani, dacă nu mii de ani, nu a avut aliați, nu a avut nevoie.

Deci în gândirea strategică chineză, din ce ne spun și nouă experții care înțeleg și studiază China, nu are conceptul de alianță, specifică Europei, pentru că aici era tot timpul fragmentare politică, cu mai multe puteri în competiție în același timp.

În China, această gândire nu a existat.

Întrebarea este cum își va pune această gândire strategică amprenta asupra unor eventuale negocieri între China și Occident, între China și SUA pentru formarea unui astfel de cadru, pentru stabilirea unor reguli minimale?”, se întreabă analistul Iulian Fota.

China a depășit SUA la investiții străine directe

China a depășit SUA, devenind prima țară în lume la investiții străine directe, potrivit cifrelor ONU publicate de BBC.

Noile investiții în America de la companii străine au scăzut cu aproape jumătate anul trecut, ducând la pierderea statutului său de numărul unu.

În schimb, cifrele ONU arată că investițiile directe în firmele chineze au urcat cu 4%, situând China pe locul întâi la nivel global, arătând influența crescândă a Chinei pe scena economică mondială.