NATO este singura alianță militară capabilă să apere Europa de alte agresiuni rusești, dar are o strategie?
O analiză a BBC arată că Alianța se confruntă cu numeroase provocări, de la războiul hibrid, la destabilizarea Balcanilor, până la atacuri cibernetice, militarizarea spațiului și puterea militară în creștere a Chinei. Pentru prima dată, acest summit NATO va aborda ceea ce secretarul general, Jens Stoltenberg, numește „provocările pe care Beijingul le prezintă pentru securitatea, interesele și valorile noastre”.
Importanța NATO a crescut exponențial în conjunctura conflictului militar declanșat de Rusia și este un test pentru unitatea și soliditatea alianței. Dacă în urmă cu aproape trei ani, președintele francez Emmanuel Macron declara NATO „în moarte cerebrală”, acum, după ce tancurile rusești au invadat Ucraina, nimeni nu mai pune la îndoială importanța vitală pentru securitatea Occidentului a Alianței. Răspunsul acesteia a fost remarcabil prin unitate, viteză și vigoare.
În ajunul summitului de la Madrid, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat „o schimbare fundamentală în descurajarea și apărarea alianței”, întărindu-și apărarea la granițele sale de est și ridicând forța de răspuns rapid la peste 300.000 de militari.
Cele mai presante probleme care probabil vor fi discutate la summitul de la sfârșitul acestei săptămâni.
1. Evitarea escaladării războiului din Ucraina
Cea mai puternică alianță militară din lume, care cuprinde 30 de state membre, trei dintre ele cu arme nucleare (SUA, Marea Britanie și Franța), nu vrea să intre în război cu Rusia. Președintele Putin a reamintit în mod repetat Occidentului că are un arsenal nuclear masiv și chiar și o ciocnire transfrontalieră la nivel scăzut ar putea escalada rapid, dacă ar scăpa de sub control.
Așadar, cea mai mare provocare pentru NATO din ultimele patru luni a fost și rămâne cum să ajute Ucraina să se apere împotriva invaziei rusești fără a fi atrasă ea însăși în luptă.
Primele inhibiții occidentale de a nu supăra Moscova prin trimiterea de arme grele la Kiev au fost eliminate pe măsură ce au apărut detalii îngrozitoare despre atrocitățile rusești și presupusele crime de război.
Summitul de la Madrid va trebui să stabilească amploarea ajutorului militar pe care îl pot oferi țările NATO și, mai ales, pentru cât de mult timp.
Deocamdată, Moscova câștigă în Donbas, regiunea în mare parte vorbitoare de limbă rusă din estul Ucrainei, deși cu costuri masive de vieți și pagube materiale. Se așteaptă ca Rusia să încerce să se agațe de aceste câștiguri teritoriale, anexându-le în același mod în care a făcut cu Crimeea în 2014.
În absența unui tratat de pace, NATO se va confrunta mai târziu cu o nouă dilemă. Continuă să-i înarmeze pe ucraineni în timp ce încearcă să recupereze pământul pe care l-au pierdut și pe care Moscova îl consideră parte legală a Federației Ruse? Kremlinul a indicat că armele occidentale care lovesc teritoriul Rusiei traversează o linie roșie, astfel încât riscurile de escaladare ar crește dramatic.
2. Menținerea unității în privința Ucrainei
Dacă Rusia ar fi atacat doar Donbasul și nu ar fi invadat întreaga Ucraină din trei părți, atunci este posibil să nu fi văzut o astfel de unitate extraordinară în răspunsul Occidentului. Șase runde de sancțiuni ale UE afectează grav economia Rusiei, iar Germania a anulat deocamdată conducta de mai multe miliarde Nord Stream 2, care ar fi adus gaz rusesc în nordul Germaniei.
Dar există divizări în alianța occidentală cu privire la cât de mult să pedepsească Rusia și cât de mult pot suporta economiile occidentale. Acestea vor ieși probabil la suprafață la Madrid. Germania a fost acuzată că a tărăgănat livrările de arme promise, în timp ce Ungaria, condusă prim-ministrul Viktor Orban, cu legături strânse cu Putin, a refuzat să nu mai cumpere petrol rusesc.
La celălalt capăt al spectrului, acele națiuni care se simt mai amenințate de Moscova, și anume Polonia și statele baltice, fac eforturi pentru cea mai dură linie posibilă și mai multe întăriri NATO la granițele lor.
3. Securizarea țărilor baltice
Această regiune are potențialul de a fi un punct de conflict major între NATO și Rusia. Luna aceasta, Rusia a amenințat cu „contramăsuri efective” după ce Lituania a blocat tranzitul pe teritoriul său spre enclava Kaliningrad a unor mărfuri sancționate de UE.
Prim-ministrul Estoniei, Kaja Kallas, a criticat NATO pentru că nu este pregătită pentru o invazie transfrontalieră a Rusiei. Strategia actuală a NATO are în vedere încercarea de a relua teritoriul Estoniei numai după ce Rusia a invadat deja. „Ne-ar putea șterge de pe hartă”, spune ea.
Estonia, Letonia și Lituania au fost toate cândva parte a Uniunii Sovietice. Astăzi, ele sunt națiuni independente și toate în NATO.
Există patru grupuri de luptă multinaționale staționate în aceste trei țări, împreună cu Polonia, ca parte a ceea ce se numește Prezența înaintată sporită. Marea Britanie o conduce pe cea din Estonia, SUA pe cea din Polonia, Germania pe cea din Lituania și Canada pe cea din Letonia.
Cu toate acestea, strategii NATO știu prea bine că aceste grupuri de luptă sunt prea mici pentru a preveni o incursiune concertată a unei armate ruse reconstituite.
Liderii baltici doresc acum cel puțin o diviziune a forțelor NATO staționate în fiecare țară ca un factor de descurajare serios. Acesta va fi probabil un subiect aprins dezbătut în Madrid.
4. Permiterea aderării Finlandei și Suediei
Finlanda și Suedia, ambele serios tulburate de invazia pe scară largă de către Rusia a unei națiuni suverane, au decis că vor să renunțe la neutralitatea lor și să se alăture NATO. Alianța îi întâmpină cu brațele deschise, dar nu este chiar atât de simplu. Turcia, membră din 1952, a blocat aderarea lor pe motiv că ambele țări nordice adăpostesc separatiști kurzi pe care Turcia îi consideră teroriști.
Dar pentru că Finlanda și Suedia sunt atât de importante pentru NATO, se vor depune toate eforturile pentru a găsi o cale de a evita obiecțiile Turciei. Odată ce aceste țări se alătură, Marea Baltică va deveni efectiv un „lac NATO”, mărginit de opt state membre, un sistem de apărare aeriană și un sistem integrat de rachete.
Privind mai departe, NATO va trebui să decidă dacă intenționează vreodată să admită noi membri precum Georgia și Moldova, cu toate riscurile asociate de a provoca un Kremlin deja paranoic.
5. Creșterea urgentă a cheltuielilor pentru apărarea Ucrainei
În prezent, membrii NATO sunt obligați să cheltuiască 2% din PIB-ul lor anual pentru apărare, dar nu toți o fac.
Cifrele recente ale Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI) arată că, în timp ce SUA au cheltuit 3,5% pentru apărare, iar Marea Britanie 2,2%, Germania a cheltuit doar 1,3%, în timp ce Italia, Canada, Spania și Țările de Jos erau toate cu mult sub 2%.
Rusia a cheltuit 4,1% din PIB pentru apărare.
Când Donald Trump era președinte, a amenințat că va scoate SUA din alianță dacă alte state membre nu respectă ținta de cheltuieli. Acest lucru a avut un anumit efect, dar invazia Ucrainei a avut unul și mai mare.
La doar trei zile de la începutul războiului, Germania a anunțat că va aloca o sumă suplimentară de 100 de miliarde de euro pentru apărare și, în cele din urmă, va crește cota la peste 2%.
Săptămâna aceasta, șeful NATO a anunțat că 9 din cele 30 de state membre au atins sau au depășit ținta de 2%, în timp ce 19 au planuri clare să o atingă până în 2024. Cifra de 2% „ar trebui să fie un etaj, nu un tavan”, a spus Jens Stoltenberg.
Șefii și analiștii militari occidentali sunt unanimi în a cere o creștere urgentă a cheltuielilor pentru apărare, pentru ca Rusia să fie descurajată de la o agresiune ulterioară. Dar reducerile succesive ale apărării din ultimele decenii au generat întrebări dacă NATO are încă suficientă putere pentru a descuraja o viitoare incursiune rusă.
Și mai îngrijorător, atât Rusia, cât și China sunt înaintea Occidentului în dezvoltarea rachetelor hipersonice, care ating o viteză de peste cinci ori mai mare decât sunetul și pe o traiectorie de zbor imprevizibilă.
Toate acestea au loc într-un moment de creșteri drastice ale prețurilor globale la alimente și combustibili, în urma pandemiei, așa că bugetele sunt deja strânse. Alocarea încă și mai multor bani pentru apărare se poate dovedi nepopulară pe plan intern, atunci când există atât de multe alte solicitări presante privind cheltuielile guvernamentale.
Dar șefii militari avertizează că, dacă NATO nu își întărește securitatea acum, atunci costul unei agresiuni viitoare a Rusiei va fi infinit mai mare.
