Cu două săptămâni înaintea alegerilor parlamentare din R. Moldova, imprevizibilitatea pluteşte în aer: nu doar pentru că se va testa în premieră un sistem electoral nou sau pentru că acest sistem - mixtul bazat şi pe votarea din circumscripţii - face practic irelevante instrumentele de măsurare, dar mai ales pentru că în perioade preelectorale în R. Moldova se întâmplă de obicei lucruri care pot schimba datele inițiale de lucru
În 2014, de pildă, a fost excluderea din campanie, sub acuzaţia de utilizare a banilor din străinătate – cea mai gravă încălcare a legislaţiei electorale moldovene - a formaţiunii de atunci a lui Renato Usatîi ce avea şanse bune să intre în parlament. În prezidenţialele din 2016, un rol a avut de jucat o ştire falsă, tirajată inclusiv de mediile cu audienţă mare apropiate guvernării, despre „30 de mii de sirieni” pe care ar fi vrut, dacă învinge, Maia Sandu să-i aducă în R. Moldova, dar şi mobilizarea fără precedent a votanţilor din regiunea separatistă estică în favoarea celui ce avea să câştige ulterior cursa, Igor Dodon. La alegerile locale din 2018, şi mai grav, au fost anulate chiar rezultatele scrutinului care îl scoseseră învingător pe un opozant al democraţilor, Andrei Năstase.
Aşa că acum, nu ar fi nici o exagerare în a spune că surpriza ar putea apărea de oriunde, dar mai ales din atacurile democraţilor la adresa socialiştilor - cele două forţe politice fiind printre competitorii principali - atacuri acutizate în ultimele câteva zile ale campaniei.
În primii doi ani de coabitare, preşedintele Igor Dodon şi formaţiunea sa socialistă, de care s-a detaşat doar formal, s-au înţeles în general bine cu puterea democrată întruchipată de oligarhul Vlad Plahotniuc. Deşi în toată această perioadă au mimat un fel de confruntare, pe chestiuni esenţiale cele două forţe politice au găsit puncte de convergenţă. Un exemplu poate fi sistemul electoral mixt adoptat de cei doi actori în ciuda criticilor atât din interior, cât şi din exterior. Un alt exemplu e felul cum şi-au împărţit democraţii şi socialiştii între ei controlul asupra spaţiului audiovizual. În sfârşit, nu a trecut neobservată uşurinţa cu care cei doi actori şi-au împărţit funcţiile de ambasadori.
Acum, însă, pe fondul dorinţei de control şi putere după alegeri, apar breşe mult mai serioase. În ultima şedinţa dinaintea alegerilor, democraţii l-au trimis pe Marian Lupu la Curtea de Conturi, cu un mandat de a verifica, printre altele, cum a cheltuit președintele R. Moldova, Igor Dodon banii turceşti la reconstrucţia preşedinţiei. Alte acuzaţii financiare la adresa lui Igor Dodon, politician provenit din Partidul Socialiștilor s-au adăugat unui avertisment al Comisiei Electorale Centrale ridică și alte semne de întrebare: este vorba despre implicarea lui Dodon în campania socialiştilor au întărit şi mai mult percepţia că fie finanţarea campaniei socialiste, fie utilizarea instituţiei prezidenţiale pe post de agent electoral al socialiştilor ar putea deveni vulnerabilităţi serioase pentru ei, fie acum, fie după scrutin. Nu doar analiştii au început să vorbească despre un posibil scenariu de excludere din cursă a Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), ci chiar socialiştii. Într-o declaraţie emisă zilele acestea, ei şi-au îndemnat susţinătorii să fie pregătiţi să iasă la proteste spunând totodată că, în caz că excluderea se întâmplă, „alegerile nu vor fi legitime”.
Totuși, e greu de crezut că Vlad Plahotniuc ar avea curajul să aleagă varianta de execludere din cursă a vreunuia din rivalii săi politici mai puternici, în ciuda analogiilor cu alegerile din 2014. „Scoaterea PSRM din campania electorala ar fi o greşeală mare. Ar putea genera scenarii de tipul celor din Donbas”, a avertizat analistul Dumitru Mânzărari, fost secretar de stat în Ministerul Apărării de la Chişinău. De asemenea, tot mai puţin probabilă e considerată de şi varianta, vehiculată mai ales în ajunul campaniei, a excluderii din cursă a blocului pro-european ACUM, liderii căruia au fost acuzaţi cu câteva luni în urmă că ar fi beneficiat de sprijinul fundaţiei poloneze Open Dialog despre care democrații conduși de Vladimir Plahotniuc au spus că ar avea finanţări ilicite din vânzare de armament în Ucraina şi „spălătoria rusească”.
Ca niciodată până acum, acest scrutin e sub lupa SUA şi UE, principalii parteneri externi ai R. Moldova, care urmăresc ca rezultatele să nu fie deturnate aşa cum s-a întâmplat odată cu anularea brutală a alegerilor pentru primăria Chişinău. În plus, constituit din partidele de opoziție extraparlamentare – Partidul „Demnitate și Adevăr” (PPDA) și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) - blocul ACUM este şi aşa destul de dezavantajat de noile mecanisme electorale gândite inclusiv pentru a conserva sistemul politic existent şi pentru a demobiliza electoratul opoziției.
Apoi, aflate la cel puţin a treia campanie comună, Blocul ACUM ( format din PAS şi PPDA) e puţin vizibil din pricina resurselor financiare şi mediatice reduse, ajungând în ultimele sondaje la un scor cumulativ de circa 25%. Strategia ACUM de mobilizare a segmentelor noi din diaspora e destul de nu nici ea foarte convingătoare. Principalul obiectiv al acestei strategii este să-i arate cu degetul pe socialişti şi pe demoraţi care doresc o R. Moldova nereformată şi tot mai îndepărtată de UE, deci vulnerabilă în faţa intereselor ruse din regiune. Pe de altă parte, numărul secțiilor de vot din străinătate, desi crescut la 125, rămâne insuficient și pentru pentru prima dată cetăţenii moldoveni nu vor putea vota cu acte expirate sau cu buletinul de identitate, aşa cum şi-ar fi dorit cei ce optează pentru un rol mai important al diasporei asupra campaniilor electorale. Astfel, democraţii nu ar avea de ce-şi risca prea mult relaţiile externe, mai ales cu partenerii americani, care au şi apreciat scrutinul prin vocea ambasadorului SUA în Republica Moldova, Dereck J. Hogan, ca pe “un test crucial”.
Dacă, într-adevăr, marea majoritate a analiştilor dau ca irealistă o excludere din cursă a vreunuia din principalii competitor, în schimb există unanimitate în a considera că Partidului Democrat, condus de Vladimir Plahotniuc îi va fi greu să formeze un guvern după alegeri: nu au nicio şansă să se coalizeze cu blocul ACUM pe care au ţinut toate tunurile propagandistice întreaga campanie şi nu sunt deloc avantajaţi de o coaliţie oficială cu socialiştii.
Democraţii ar putea încerca, însă, după exemplul anului 2016 când cu doar 19 deputaţi au reuşit crearea unei coaliţii, să strângă în jurul lor cât mai mulţi independenţii intraţi în parlament în circumscripţiile uninominale şi chiar să rupă câte un grup-două din alte partide intrate în parlament, inclusiv PSRM sau ACUM. Într-o astfel de variantă, ar putea fi folosită formaţiunea primarului de Orhei, Ilan Şor, condamnat în primă instanţă pentru implicare în furtul bancar. Sondajele sugerează Partidul Șor are şanse să intre în legislativ. Dacă totuşi democraţilor nu le-ar reuşi planul unui guvern susținut de o majoritate clară, există și ideea unui executiv minoritar, idee admisă deja de unul din cei mai importanţi democraţi, Andrian Candu, într-un proaspăt interviu în presa ucraineană.
Calculul socialiştilor, de de altă parte, e că diviziunile politice accentuate nu vor permite pro-europenilor să se coalizeze cu democraţii nici măcar de frica unei coaliţii de stânga şi a unui guvern pro-rusesc, iar un scrutin repetat i-ar favoriza pe socialişti şi le-ar permite poate chiar ascensiunea la putere. Democraţii, de puterea cărora asupra instituţiilor publice şi a justiţiei nu se îndoieşte nimeni, s-au declarat însă hotărâţi să nu le permită această mișcare.
