Cinematografia românească, între colaps și promisiuni

Un eveniment recent din Franța, de la gala premiilor Cesar, echivalentul francez al premiilor Oscar, a atras atenția opiniei publice prin caracterul inedit al unui protest.

O actriță de 57 de ani, Corinne Masiero, care a venit îmbrăcată într-un costum de măgar cu o rochie pătată de sânge pe dedesubt, și-a dat jos hainele rămânând goală pe scenă pentru a protesta, astfel, împotriva închiderii cinematografelor franceze de mai bine de trei luni din cauza pandemiei de COVID-19 și pentru a pune în discuție viitorul cinematografiei franceze, pe care-l crede în pericol din cauza restricțiilor la pandemia de coronavirus.

Actrița fusese invitată să prezinte premiul pentru costume în cadrul ceremoniei desfășurate cu respectarea distanței dintre participanți. Din cauza pandemiei de coronavirus, Gala Premiilor César a avut loc fără spectatori, în sala Olympia din Paris. Doar 130 de persoane s-au aflat în sală: nominalizaţii şi artiştii invitaţi să înmâneze statuetele câştigătorilor.

Momentul inedit, într-o țară în care tradiția protestelor este una aflată la mare cinste, a fost de natură să marcheze nemulțumirea artiștilor și a producătorilor față de soarta cinematografiei franceze.

Inclusiv prezentatoarea galei, actrița Marina Fois (dreapta), şi-a început discursul introductiv cu o lungă tiradă despre virusul COVID-19 și genul bolii, care a suferit o translatare „de la masculin la feminin„ atunci „când am înţeles că va fi o încercare foarte lungă şi foarte enervantă”.

Prezentatoarea, care a asistat la protestul nud al colegei sale fără să pară prea surprinsă și fără a arăta vreo intenție de a-l opri, a abordat în discursul ei din debutul galei şi chestiunea închiderii spaţiilor culturale în contextul crizei sanitare din Franţa. Ea a fost extrem de critică la adresa guvernului de la Paris și a deciziilor sale care privesc cultura.

„I-am închis pe tineri şi am închis cinematografele, teatrele şi am interzis concertele pentru a deschide bisericile, pentru că suntem un stat laic şi pentru ca vârstnicii să poată să meargă la slujba de Crăciun - pentru că suntem un stat laic. Şi cum, slavă Domnului, sălile de spectacole erau închise, a existat un aflux mai mic de oameni. Deci, am putut să organizăm mari fluxuri de oameni în marile magazine şi în centrele comerciale, pentru a putea să oferim de Crăciun diverse lucruri pe care le aveam oricum deja şi pentru a putea apoi să le returnăm pe eBay", a declarat actriţa franceză.

Totodată, Marina Fois a criticat-o și pe Roselyne Bachelot, ministrul francez al Culturii.

„Îmi pierd, doamnă ministru, îmi pierd încrederea în dumneavoastră. Şi ce să faci, atunci când nu mai ai încredere în ministrul de care aparţii, în perioada în care sunt în joc chiar viitorul cinematografiei şi al excepţiei culturale franceze?"

La rândul său, ministrul francez al Culturii, Roselyne Bachelot, le-a reamintit participanților și celor care au urmărit gala că cinematografiei i-au fost alocate 1,2 miliarde de euro în acest an.

„Auzind strigătele de disperare rostite în timpul ceremoniei César, publicul ar putea fi cuprins de frică: cinematograful a fost ucis! Dar fii liniștit, întreaga profesie - tehnicieni, artiști, producători, distribuitori și chiar operatori de teatru - nu a suferit prea mult financiar din cauza crizei. Spre deosebire de multe sectoare care nu au expunere media ca să se poată plânge, lumea cinematografiei a fost foarte susținută de autoritățile publice. Chiar înainte de ceremonie, Roselyne Bachelot a reamintit la microfonului Canal + (care a transmis ceremonia de decernare a premiilor Cesar – n.r.) că statul a acordat 1,2 miliarde de euro ajutor cinematografiei!”, titrează Le Figaro într-un editorial în care ironizează lamentațiile artiștilor și producătorilor francezi.

Spre deosebire de sectoare mai puțin mediatizate, cinematografia franceză este foarte bine susținută de stat, spune editorialistul, care amintește că în mai 2020 statul a extins până în august 2021 indemnizația de șomaj pentru toți lucrătorii din industria de profil a căror activitate a fost întreruptă de pandemie. Pe lângă împrumuturile garantate de stat, șomajul parțial și fondurile de solidaritate, cinematografia a primit anul trecut în jur de 500 de milioane de euro.

Prin comparație cu situația din România, mai ales la un sprijin financiar atât de mare din partea statului, gestul actriței franceze și nemulțumirile cineaștilor francezi pot părea ridicole, spun cineaștii români.

România - țara în care cinematografia rezistă în virtutea inerției, fără un leu subvenție de la stat, unde pandemia de coronavirus nu a făcut decât să acutizeze și mai mult problemele domeniului, să le facă mai vizibile.

Probleme care sunt foarte vechi, de zeci de ani. Iar de vină, spun cineaștii, este dezinteresul autorităților, lipsa voinței pentru o lege care să pună cinematografia pe baze solide - lege care a și existat pentru scurtă vreme, dar care a fost întoarsă din drum de fostul parlament controlat de PSD - și, mai ales, de lipsa unei strategii privind dezvoltarea domeniului, spun cineaștii, regizori și producători deopotrivă.

Tudor Giurgiu: Cinema-ul românesc va muri lent din cauza dezinteresului autorităților

Pentru Tudor Giurgiu, regizor și producător de film, președinte al Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), însăși comparația cu situația din Franța este comică, cu trimitere evidentă la suma uriașă alocată de statul francez cinematografiei autohtone și la nemulțumirile practicienilor domeniului care-i cântă prohodul.

„Comparația cu situația din Franța ar fi comică, dacă nu ar fi dramatică. Cinematografia franceză e intens subvenționată de stat, urmare a unei strategii și politici culturale care datează de decenii bune”, spune regizorul într-un interviu acordat Europei Libere.

Tudor Giurgiu amintește care sunt resursele de care se bucură industria de profil din România și mai ales modul disproporționat în care este tratată în raport cu marile teatre din țară.

Pentru Tudor Giurgiu, situația e cu atât mai tristă cu cât cinematografia românească a contribuit la creșterea prestigiului cultural al României și pe plan internațional fără să primească niciun ban de la bugetul de stat.

„În România, cinematografia are un buget de aproximativ 45 de milioane de lei, adica 9 milioane de euro (zero lei primiți de la bugetul de stat) în timp ce, spre comparație, doar Teatrul Național București primește o subvenție de la Ministerul Culturii de 48 milioane lei, Opera Națională cam 79 milioane, cea din Iași 34 milioane iar Opereta 25.

Discrepanța e majoră între bugetul de care dispune cinematografia noastră versus realizări, prestigiu internațional, contribuția fantastică adusă culturii române în ultimii 20 de ani.

Statul și ai săi reprezentanți s-au bucurat că, mai întotdeauna, 'căruța' a mers de la sine, regizorii și producătorii și-au văzut de treabă, au căutat bani afară, au făcut coproducții, cumva-cumva, ne-am descurcat. În ultimii ani, au apărut și comedii, filme de gen, asta ca să nu mai existe eterna marotă a filmelor romanești triste, minimaliste”, spune Tudor Giurgiu.

Regizorul a dat exemplul vecinilor unguri și al polonezilor și al soluțiilor pe care aceștia le-au găsit pentru susținerea cinematografiei, pentru a o transforma într-o industrie solidă și a o revitaliza permanent.

„Între timp, vecinii noștri unguri și polonezi au asigurat o finanțare constantă pentru cinema-ul național de aproximativ 32 de milioane de Euro pe an, au o industrie solidă, au pus la punct un sistem fiscal prin care au atras și mulți bani străini în țară - în schimbul unor facilități de tip cash rebate -, au ajuns la Oscar și mai pot continua.”

„Cinema-ul românesc va muri lent din cauza dezinteresului autorităților pentru a-i rezolva cele două probleme majore: găsirea unor extra-surse de finanțare și reconfigurarea instituțiilor reprezentative, prăfuite și anacronice la toate nivelurile”, spune Tudor Giurgiu.

Paul Negoescu: Nu mai sunt deloc optimist

Regizorul Paul Negoescu („Două lozuri”) - atrage atenția, într-o discuție cu Europa Liberă, că situația cinematografiei românești nu era prea bună nici înainte de pandemie și spune că succesele recente ale domeniului sunt excepții cu nimic ajutate de legislație.

„(...) Soarta cinematografiei românești nu era grozavă nici înainte de pandemie. Succesele raportate recent de filmele românești (Ursul de aur, cele două nominalizări și jumătate la Oscar, nominalizarea la BAFTA) sunt niște excepții realizate în ciuda unei legislații nefuncționale.”

Regizorul spune că și-a pierdut orice speranță de mai bine după ce de ani de zile se vorbește de o lege a domeniului care să-i sprijine pe tinerii regizori și producători, care să oprească risipa de bani. El amintește că a existat o astfel de lege, bună pentru domeniu, dar că a fost întoarsă de fostul parlament.

„De ani de zile discutăm despre o nouă lege a cinematografiei care să vină în întâmpinarea cineaștilor talentați, care să sprijine tinerii regizori și producători, care să motiveze companiile private să investească în filme românești, care să ofere predictibilitate producătorilor și care, nu în ultimul rând, să oprească risipa banilor destinați cinematografiei. Au fost până acum mai multe proiecte de lege, o lege a și fost funcțională pentru câteva luni, prin ordonanță de urgență, dar a fost imediat întoarsă de fostul parlament. Așa că, eu unul nu mai sunt deloc optimist în privința asta.”

Regizorul spune că nu sunt importante măsurile de circumstanță pe care oamenii politici sunt dispuși să le ia, nici măcar în pandemie, câtă vreme domeniul nu este pus pe baze legislative solide.

Trailerul oficial al filmului „Două lozuri”, regizat de Paul Negoescu:

„Este profund regretabil că pe guvernanți și pe parlamentari nu-i interesează deloc fenomenul și că nici măcar nu-l înțeleg. Nici nu mai contează cum gestionează pandemia, dacă oferă sau nu ajutoare pentru sutele de oameni din producția de film care nu prea au mai avut de lucru sau dacă compensează cu 1-2 milioane de lei finanțarea unei categorii de filme, atâta timp cât nu își propun să pună cinematografia pe niște baze solide. Să mai spun că nu avem în București o sală de cinema suficient de încăpătoare, în care să putem organiza o premieră de film?”

Pentru Alex Trăilă, director executiv al Alianței Producătorilor de Film, soluția este comunicarea, la aceeași masă, a autorităților cu profesioniștii domeniului - „artă și ramură a economiei”, în egală măsură. Pentru el, contractul între filmul românesc și politic a expirat și a venit vremea punerii la punct a unei strategii care să salveze domeniul.

„Cele două nominalizări la Oscar pentru documentarul lui Alexander Nanau vin doar să încheie un ciclu de maturitate la nivel internațional al cinematografiei românești. Ciclul a pornit cu Moartea domnului Lăzărescu, a luat o formă concretă odată cu Palme d’Or-ul câștigat de Cristian Mungiu și acum, după 15 ani, vine dubla nominalizare la premiile Oscar. Să nu uităm că regulile la Oscar au fost schimbate după nedreptatea Academiei Americane de Film față de filmul lui Cristian Mungiu”, amintește Alex Trăilă.

Cineastul a făcut un tablou al decăderii industriei cinematografice, într-o Românie postdecembristă a delăsării și nepăsării.

„Dar poate pentru că într-un fel sau altul cineaștii și-au văzut de filmele lor, au continuat să ia premii, să fie elogiați în presa străină, în timp ce în România sălile de cinema se transformau în teatre, centre de sector, săli bingo sau erau lăsate în paragină spre demolare, unde filmul românesc nu primea niciun leu subvenție de la stat, în ochii și în mintea decidenților filmul românesc a încetat să mai fie prezent. Contractul social între filmul românesc și politic a expirat și trebuie să stăm din nou la masă, să descoperim împreună oportunitățile unei viziuni și strategii comune pentru această artă și ramură a economiei. Ne aflăm la începutul unui nou ciclu, iar oportunitățile sunt mai mari decât provocările, iar fereastra de acțiune pentru asumarea reală a unui nou drum este scurtă”, spune Alex Trăilă.

În contextul nominalizării documentarului „Colectiv”, realizat de Alexander Nanau și Bianca Oana, la două categorii ale premiilor Oscar, Cel mai bun documentar și Cel mai bun lungmetraj internațional, ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a anunțat suplimentarea banilor pentru cinematografie.

După succesul „Colectiv”, ministrul Culturii anunță suplimentarea bugetului pentru lungmetraj documentar

„Documentarele sunt mărturii ale societății noastre şi au menirea de a transcende vremurile. În contextul social actual, sprijinirea creatorilor de filme documentar este o necesitate, astfel ca viitoarele generaţii să nu uite şi să aibă o perspectivă asupra realităţilor noastre. Dubla nominalizare la Premiile Oscar a filmului „Colectiv” ne arată că valoarea producțiilor românești este universală.

În același timp, nominalizarea co-producției internaționale „Quo Vadis, Aida”, la cel mai bun film străin, o coproducție în care România a participat prin sprijinul acordat de CNC, ne arată că producătorii români încep să aibă un cuvânt de spus în cinematografia mondială, iar relațiile pe care aceștia le construiesc nu pot decât să aibă un rol benefic pentru cultura românească.

Ministerul Culturii trebuie să fie în continuare alături de creatori, nu doar prin vorbe, ci şi prin măsuri care să servească întregului sector. Astfel, am în vedere susținerea suplimentării alocării bugetare pentru proiecte de lungmetraj documentar cu o sumă între 1 şi 2 milioane de lei, care să reflecte importanța acestui gen cinematografic.

Voi face această propunere Centrului Naţional al Cinematografiei, dar şi Studioului VIDEO ART, o instituție aflată în subordinea Ministerului Culturii, urmând să analizăm cea mai eficientă modalitate prin care filmele documentare și creatorii să primească sprijinul necesar”, a declarat ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, pentru Europa Liberă.