În următorii doi ani, alte 70.000 de victime au fost ucise la Babi Yar: evrei, romi, prizonieri de război sovietici, ucraineni, polonezi.
În septembrie 1941, pentru prima oară în istorie, un oraș european și-a pierdut practic toți locuitorii săi evrei, în urma unei crime premeditate, explică cei de la memorialul Babi Yar.
În doar două zile, în 29-30 septembrie, 33.771 de evrei au fost uciși aici de naziști.
Masacrul a fost nu doar primul la o scară atât de largă, dar primul atât de localizat: victimele nu au fost deportate, ci ucise în apropierea locului de unde proveneau, iar locuitorii Kievului și-au trăit în continuare viețile lângă un loc marcat de tragedie nemaiîntâlnită.
Este al treilea cel mai mare masacru din istoria războiului. Cel mai mare a fost comis la Odesa în octombrie 1941 cu participarea trupelor române.
Pe 19 septembrie 1941, primele trupe naziste au intrat în Kiev. La acea vreme, în jur de jumătate din populația de aproape un milion a capitalei mai rămăsese în oraș.
Persecutarea evreilor rămași a început aproape instantaneu: evreii au fost trimiși să curețe orașul de mine, apoi mii de oameni au fost arestați de pe străzi și din propriile case.
Odată ce mai multe bombe sovietice au început să explodeze, ucigând soldați naziști, a venit ordinul de ucideri ca represalii.
Pe 27 septembrie, a apărut peste tot în oraș ordinul ca evreii să se prezinte în dimineața de 29 într-un anumit punct de întâlnire, cu tot cu documente, bani, obiecte de valoare și haine groase.
Cei care nu au venit de bunăvoie au fost luați cu forța din case. Toate bunurile pe care le-au adus cu ei au fost confiscate.
Străzile au fost închise în jurul punctului de întâlnire și, pe măsură ce evreii au sosit, au început să fie înregistrați - iar ucigașii, alocați. Ei au dus victimele către o platformă din zona sud-vestică a râpei Babi Yar, bătându-i tot drumul.
La finalul drumului, victimele erau puse să îngenuncheze, se întindă pe jos sau peste cadavrele celor deja uciși. Naziștii i-au împușcat în ceafă sau în cap cu pistoale și mitraliere. Cei care nu au fost uciși instantaneu au fost aruncați în groapă, cu restul.
În prima zi au pierit 22.000 de oameni, a doua zi aproape 12.000. Se cunosc numele a doar 10% dintre cei uciși. Doar 29 au supraviețuit masacrului.
Pentru a acoperi imensa groapă comună, naziștii au aruncat în aer marginile prăpastiei și au ordinat prizonierilor de război sovietici să acopere și să niveleze suprafața.
Oricât de dedicați ar fi fost misiunii naziste, o parte dintre ucigași au simțit greutatea faptelor pe care le comit. Pentru a-i calma, soldaților li s-a dat alcool, iar comandanții au organizat petreceri pentru ei.
Spre deosebire de lagărele de concentrare, care au apărut în ultimii ani ai războiului mai ales pe teritoriile Poloniei și Germaniei, majoritatea evreilor care au murit în Ucraina și în restul Uniunii Sovietice au fost uciși cu gloanțe.
Soldații naziști i-au împușcat pe fiecare în parte, crimele fiind efectuate sistemic dar nu industrial, ca în lagăre. Împușcarea în masă a fost o tehnică specifică naziștilor în zonele ocupate ale Uniunii Sovietice.
Primul memorial al oamenilor uciși la Babi Yar a fost construit în 1976, dar doar după colapsul Uniunii Sovietice au putut fi comemorați, explicit, evreii care și-au pierdut viața.
2022. Comemorare la Kiev
Președintele Volodimir Zelenski a adus, vineri, un omagiu victimelor, la memorialul Holocaustului din Kiev.
„Este foarte important să ne amintim mereu istoria, să n-o uităm. Fiindcă ‘Never again’ (de nerepetat) nu sunt cuvinte deșarte”, a declarat Zelenski după ce a aprins o lumânare la monumentul victimelor nazismului.
El însuși este evreu, iar mai mulți membri din familia sa au fost uciși de către naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Răul nazismului a fost pedepsit și nu se va întoarce niciodată. Pentru că oamenii își amintesc, Ucraina își amintește, lumea își amintește”, a scris pe Twitter Zelenski.
Unul dintre principalele argumente folosite de Vladimir Putin pentru invadarea Ucrainei este așa-zisa „denazificare” a țării. Kremlinul pretinde că Ucraina, condusă de un evreu și cu un istoric democratic mai solid ca nicicând în anii de dinaintea invaziei, ar fi de fapt un stat nazist.
Comunitatea evreilor din Ucraina, condusă de Rabinul șef Moshe Azman, a susținut eforturile țării în timpul războiului provocat de Rusia și s-a implicat activ atât cu ajutoare umanitare și voluntariat, cât și pe front.
