Sub sloganul „Securitate, Europa!”, Polonia preia, după mandatul controversat al Ungariei, președinția Consiliului Uniunii Europene, marcând pentru a doua oară în istoria Poloniei începutul unei rotații de șase luni.
Format din toți șefii de stat și de guvern ai statelor membre UE, Consiliul European stabilește agenda și prioritățile UE și dezbate legislația propusă de Comisia UE.
„Suntem pregătiți să preluăm președinția”, a declarat Adam Szłapka, ministrul Afacerilor Uniunii Europene, într-o conferință de presă din decembrie, „dar pentru noi este important și ca Europa să vorbească limba noastră și să observe ce este cel mai important”.
„Nimic nu este mai important astăzi decât asumarea responsabilității pentru securitatea noastră comună”, a adăugat el.
Președinția poloneză urmează celei ungare, în care premierul ungar Viktor Orbán și-a folosit președinția pentru a bloca în mod repetat sancțiunile UE împotriva Rusiei și pentru a prezenta controversata sa „misiune de pace” despre care a susținut că ar pune capăt războiului.
Polonia are sarcina de a ghida activitatea consiliului și de a reprezenta toate statele membre în negocierile cu alte instituții ale UE, adică Polonia „va sprijini activități de consolidare a securității europene în toate dimensiunile sale: externă, internă, informațională, economică, energetică, alimentară și de sănătate”, potrivit programului oficial al președinției poloneze.
Contextul nu este însă unul favorabil. Marcată de războiul aflat în desfășurare în Ucraina vecină și de tensiunile crescânde la granița polono-belarusă, pe care premierul Donald Tusk a numit-o un exemplu de „război hibrid”, președinția poloneză va avea o misiune dificilă privind consolidarea securității și apărării europene.
Însăși Uniunea Europeană este în expectativă înainte ca Donald Trump să se întoarcă la Casa Albă, cu al său program „America First” care va duce, cel mai probabil, la impunerea de tarife americane la exporturile europene.
De asemenea, se confruntă cu deteriorarea relațiilor comerciale cu China și războiul în desfășurare dus de Rusia invadatoare în Ucraina, într-un moment în care cele două mari puteri ale UE, Franța și Germania, sunt la rândul lor distrase de revoltele politice interne.
Guvernul polonez a declarat că trimisul Ungariei nu este binevenit la ceremonia care marchează preluarea președinției rotative de șase luni a UE, anunț făcut public după mai multe șarje deloc amicale schimbate între liderii celor două țări.
Budapesta a atras furia Varșoviei luna trecută, atunci când a acordat azil politic unui fost adjunct al ministrului justiției polonez, care este anchetat acasă pentru presupusa utilizare abuzivă a fondurilor publice, lucru pe care acesta îl neagă.
Varșovia a numit această mișcare un „act ostil” contrar principiilor UE și și-a rechemat ambasadorul la Budapesta.
Ministrul de Externe ungar, Péter Szijjártó, a spus că nemulțumirea Varșoviei este „patetică și copilărească”.
Demersul Poloniei se alătură, însă, multor altor semne de nemulțumire ale UE față de Budapesta și care contribuie la atmosfera de dizarmonie din clubul comunitar.
Cât privește securitatea colectivă a Europei și sprijinul pentru Kiev, unii analiști au spus că Germania, cea mai mare economie a Europei, ar putea avea un rol mai important după alegerile interne din 23 februarie, pentru care conservatorii sunt favoriți și este de așteptat să le câștige.
Slovacia, care împreună cu Ungaria a căutat să mențină unele legături cu Rusia, a amenințat joi cu represalii împotriva Ucrainei după ce Kievul a oprit fluxurile de tranzit de gaze rusești, iar negocierile pentru formarea unui nou guvern în Austria au suferit o lovitură când un partid cheie a demisionat.
Pe acest fundal intră în joc Polonia cu rol de lider în conturarea politicii europene, în special în materie de securitate.
Premierul polonez Donald Tusk a spus că speră „să conducă o realiniere în UE atunci când vine vorba de construirea unei coaliții în jurul sprijinului pentru Ucraina și a unei păci semnificative care să profite Kievului, nu Moscovei”.
Tusk, un fost președinte al Consiliului European care anterior a fost șef al Partidului Popular European de centru-dreapta, este o figură bine conectată la scena europeană pe care a jucat un rol deloc de neglijat.
Dar, pe măsură ce capitalele europene se confruntă cu decizii dificile cu privire la chestiuni precum despre finanțarea cheltuielilor pentru apărare, analiștii spun că este puțin probabil ca Varșovia să poată conduce singură.
Piotr Buras, șeful biroului de la Varșovia al Consiliului European pentru Relații Externe, a declarat că provocările actuale cu care se confruntă UE depășesc capacitatea și orizontul de timp al oricărei președinții de șase luni.
„Acesta este un moment cheie pentru Europa, mai ales din cauza sosirii lui Trump și a situației din Ucraina, dar și a problemelor legate de economia mai largă, de competitivitate și, eventual, de războiul comercial, cu o slăbiciune a conducerii și un moment de tranziție în interiorul UE în sine”, a declarat Buras.
Și Polonia are propriile bătălii interne de dus care o pot distrage de la misiunea europeană.
Ascensiunea Poloniei în prim-planul Uniunii Europene vine într-un moment critic în politica internă a țării.
Rotația are loc la puțin peste un an de la înlăturarea guvernului național-conservator al partidului Lege și Justiție din Polonia și la doar câteva luni înainte de alegerile prezidențiale, din primăvara acestui an, pe care mulți îl consideră un test pentru partidul Coaliția Civică a lui Tusk.
În ciuda marilor sale ambiții europene, obiectivul lui Tusk în lunile următoare va fi asigurarea victoriei taberei sale centriste, pro-UE, în alegerile prezidențiale.
Sub guvernarea Lege și Justiție, Polonia a fost ostilă valorile europene și a fost sancționată de conducerea UE pentru legi anti LGBTQ+ și anti-migrație, precum și pentru reforme judiciare controversate.
„Ne-am asumat întreaga responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă și se va întâmpla în Polonia în următorii ani”, a declarat Tusk, care este decisiv mai pro-UE decât predecesorul său ungar, într-o declarație dată la preluarea președinției de către Polonia.
„Ceea ce am moștenit ne obligă să luăm decizii dificile”, a spus el.
