Bărbatul în haine groase de iarnă și-a lins degetul mic, a întins cu el în pachetul cât palma, pe care l-au deschis subalternii săi, și l-a dus, acoperit cu pudră albă, la gură.
„Are gust amar. Amorțește limba”, spuse el în timp ce râsetele umpleau camera.
Era în februarie 1993 la Sankt Petersburg, iar bărbatul în uniformă militară preleva probe din ceea ce era considerat cel mai mare transport de cocaină din istoria Rusiei: puțin peste o tonă, cu o valoare estimată la peste 100 de milioane de dolari, ascunsă în conserve de carne de vită care au fost expediate din Columbia și introduse ilegal în Rusia prin Finlanda.
Bărbatul ai cărui agenți de securitate au confiscat drogurile era Viktor Cerkesov, cunoscut din perioada sovietică a KGB ca un anchetator nemilos.
El a fost, de asemenea, confident și coleg al altui KGB-ist devenit între timp viceprimar al Sankt-Petersburgului, un spion mediocru, devenit între timp birocrat, un anume Vladimir Putin.
La o conferință de presă susținută ulterior, Cerkesov a spus despre captura de droguri că va fi urmată de un proces penal de amploare și că cocaina confiscată va fi folosită pentru uz medical.
Dar nici un proces nu a mai avut loc vreodată în Rusia pe această temă. Biroul lui Cerkesov a oprit ancheta șapte luni mai târziu, spunând că principalii suspecți au fugit din țară.
Aproape trei decenii mai târziu, rămâne de asemenea neclar ce au făcut oficialii cu cele 1.092 de kilograme de cocaină columbiană, al cărei traseu a fost urmărit de autoritățile din mai multe țări, inclusiv Germania și Israel, care i-au condamnat, însă, pe cetățenii lor implicați în traficul de stupefiante din transportul ilicit.
Un ziar condus chiar de soția lui Cerkesov a scris mai târziu că drogurile au fost trimise la o unitate specială pentru a produce medicamente. Dar autorul articolului a recunoscut că a fost legat la ochi și că nu a văzut, de fapt, cocaina.
Captura de cocaină și misterul care a învăluit soarta drogurilor dispărute au făcut de atunci obiectul mai multor investigații jurnalistice și speculații.
Un șef notoriu al crimei organizate din Sankt Petersburg a susținut că un oficial al poliției locale, pe care Putin l-ar fi numit ulterior într-un post înalt, a discutat despre luarea în custodie a drogurilor confiscate. În 2015, un fost ofițer KGB a susținut că Putin însuși a fost implicat în contrabanda cu droguri.
Niciuna dintre aceste afirmații nu a fost vreodată dovedită. Dar o nouă investigație a Current Time și a Serviciului Rus al RFE/RL a descoperit dovezi care indică legături multiple între indivizii implicați în cazul de contrabandă cu cocaină din 1993 și biroul primăriei din Sankt Petersburg, unde viceprimarul Putin conducea la acea vreme Comitetul de Relații Externe.
Două persoane legate direct de ancheta israeliană a schemei de contrabandă - un israelian care a fost condamnat pentru rolul său în contrabandă și un martor - au fost intervievate de Serviciul rusesc al RFE/RL și Current Time, rețeaua în limba rusă condusă de RFE/RL în cooperare cu VOA. Reporterii au analizat, de asemenea, dosarele de investigație israeliene, documentele poliției ruse și arhivele video și de ziare. Descoperirile lor includ următoarele detalii:
- Condamnatul israelian spune că documentele pe care le avea pentru transportul de cocaină aveau destinatar organul de supraveghere a sănătății publice al guvernului din Sankt Petersburg - și că un angajat al primăriei a acționat ca intermediar.
- Un martor din dosar a declarat reporterilor că omul de afaceri arestat s-a întâlnit cu șeful lui Putin, primarul Sankt-Petersburgului, Anatoli Sobceak.
- Un investigator principal a spus că contrabandiștii de cocaină aveau legătură cu un caz separat de contrabandă în care a fost condamnat celălalt viceprimar, coleg cu Putin.
Cerkesov, un apropiat al lui Putin, a fost numit de acesta în 2003 la conducerea agenției Antidrog, după ce a servit trei ani ca trimis al președintelui rus în Districtul Federal de Nord-Vest. Cerkesov nu a mai ocupat un post guvernamental din 2010.
Nici Cerkesov, nici Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei, unde i-a fost adjunct lui Putin, cât a fost acesta director între 1998-1999, nu au vrut să facă vreun comentariu pe subiect.
O comandă „oficială” de carne (cu cocaină)
Bărbatul însărcinat să se ocupe de documentele pentru transportul de cocaină a fost Șemtov Mihtavi, un infractor israelian care acum își cere scuze pentru faptele sale.
Mihtavi se afla în Olanda în toamna anului 1992 când un vechi prieten l-a căutat. Asociații israelieni ai acestui prieten aveau afaceri în Columbia în cooperare cu celebrul cartel de la Cali, pe care autoritățile americane la acea vreme l-au descris drept „cea mai puternică organizație de trafic de cocaină din lume”.
„Trebuia să primesc ceva de genul a 4 sau 5 milioane de dolari”, a spus Mihtavi într-un interviu exclusiv acordat la sfârșitul anului trecut în Yehud, un oraș aflat la 15 kilometri est de Tel Aviv.
Cariera infracțională a lui Mihtavi a început devreme. După ce părinții lui au divorțat în anii ’60, el a început să fure alături de alți delincvenți minori din Tel Aviv. Prima sa arestare a avut loc la vârsta de 22 de ani, în 1974, iar în total și-a petrecut 32 din cei 70 de ani după gratii.
Mihtavi a făcut mai multe declarații despre contrabanda de cocaină din 1993 pentru care a rămas singura sursă. Dar reporterii au reușit să coroboreze, cel puțin parțial, declarațiile sale cu alte câteva surse independente.
Destinația finală a transportului de cocaină era Țările de Jos, iar Mihtavi era cel care trebuia să obțină documentația legală pentru transport, potrivit propriilor sale declarații și transcrierii interogatoriului său luat de poliția israeliană, pe care jurnaliștii au consultat-o.
Ideea de a direcționa drogurile prin Rusia, spune Mihtavi, a venit de la complicele său israelian, Amos Sulami, care avea multe legături în Rusia. Deși Rusia însăși nu era o piață majoră a cocainei la acea vreme, controalele sale laxe de securitate după căderea Uniunii Sovietice au fost văzute ca un punct de tranzit atrăgător în Europa de Vest pentru cartelurile sud-americane.
Autoritățile din mai multe guverne, inclusiv Israel și Germania, monitorizaseră în secret transportul de cocaină în ceea ce a fost cunoscut sub numele de Operațiunea Acapulco, iar autoritățile ruse au fost informate că transportul urma să ajungă în țară.
Dar orice speranță de a urmări transportul până la destinația sa finală în Europa de Vest și de a elimina organizatorii și complicii de pe întreaga rută s-a încheiat efectiv când agenții de securitate ruși au confiscat containerul la punctul de trecere Torfianovka de la granița cu Finlanda, pe 16 februarie 1993.
La conferința de presă de la Sankt Petersburg, o săptămână mai târziu, Cerkesov s-a așezat la o masă pe care se aflau cutii de carne de vită marca Blony în care fusese introdusă cocaina.
De asemenea, pe masă se afla un pachet în formă de cărămidă, care nu putea să încapă într-o cutie. Mihtavi a spus că era una dintre cărămizile de cocaină pe care cartelul din Cali le-a adăugat cadou pentru contrabandişti.
„Știu că [erau] câteva pachete”, a spus Michtavi, care a publicat anul trecut o carte în limba ebraică despre rolul său în afacere și acum o lansează în engleză.
Pe fondul prăbușirii Uniunii Sovietice, Sankt Petersburgul s-a confruntat cu o lipsă gravă de alimente, ceea ce a determinat primăria să caute diverse aranjamente pentru a umple golul. Printre acestea se numărau tranzacții scandaloase de troc încheiate de Comitetul de Relații Externe al orașului, pe care l-a condus Putin, în care firmele de zbor de noapte au băgat în buzunar milioane de dolari, în ciuda faptului că nu au fost livrate transporturi de alimente în schimb.
Mihtavi spune că documentele pe care el le-a procurat prevedeau că administrația de la Sankt Petersburg, sub șeful lui Putin, primarul Anatoli Sobceak, a ordonat transportul de carne de vită în care era transportată cocaina.
Un avocat al cartelului din Cali, pe care Mihtavi l-a numit „medicul”, dorea un permis de transport de la autoritățile sanitare ale orașului. Mihtavi spune că a obținut documentele necesare care leagă transportul de organul de supraveghere a sănătății orașului Sankt Petersburg, pe care l-a numit „departamentul sanitar, o versiune anglicizată a numelui rusesc, „sanitarnaya sluzhba”.
„Puteți vedea adresa [în documente]: era către departamentul sanitar al [biroului] primarului din Sankt Petersburg”, a spus Mihtavi în interviu.
RFE/RL nu a putut verifica în mod independent această afirmație. Dar un complice al lui Mihtavi, condamnat ulterior în Israel, a povestit poliției despre un „medic” și un document menit să demonstreze „că cererea Rusiei pentru transportul de carne a fost legitimă”, potrivit unei transcrieri a interogatoriului consultată de reporteri.
Complicele Yuval Shemesh, le-a spus anchetatorilor că nu poate spune dacă „medicul” a primit cu adevărat documentul, iar o relatare din noiembrie 1993 din The Jerusalem Post spunea că containerul a fost oprit deoarece nu avea „un certificat de sănătate acoperitor pentru almentele pe care se presupune că le transporta”.
Mihtavi spune că contrabandiştii au folosit doi intermediari în relaţiile cu primăria din Sankt Petersburg. Primul a fost un membru al personalului despre care spune că era cunoscut contrabandiștilor sub pseudonimul „Roman Izikov”. Reporterii nu au putut găsi pe nimeni cu acest nume în bazele de date rusești.
Al doilea a fost un bărbat pe care, pe baza descrierii lui Mihtavi, RFE/RL a putut să-l identifice drept Vladimir Bahșîiev. RFE/RL a obținut în mod independent o fotografie a lui Bahșîiev și i-a trimis-o lui Mihtavi împreună cu cele ale altor cinci persoane aleatorii. Mihtavi a identificat corect fotografia lui Bahșîiev.
Mihtavi a spus că Bahșîiev era un prieten al lui Șabtai Kalmanovici, un rus emigrat în Israel, pe care FBI l-a descris drept un „asociat puternic” al personalităților ruse ale crimei organizate și a spus că are „legături cu foști agenți KGB și cu ruși de rang înalt, israelieni și alți oficiali guvernamentali din întreaga lume.”
Mihtavi a susținut că Bahșîiev a fost cel care a ajutat la obținerea documentelor pentru transportul de cocaină de la administrația lui Sobceak.
Reporterii nu au putut confirma în mod independent legătura dintre Bahșîiev și Kalmanovici, care a fost asasinat într-o răfuială de tip mafiot la Moscova, în 2009. Dar Kalmanovici era un apropiat al lui Sobceak.
Kalmanovici a fost cel care a descoperit cadavrul lui Sobceak într-un hotel din enclava vestică a Rusiei, Kaliningrad, în februarie 2000, a declarat văduva lui Sobceak, Ludmila Narusova, într-un interviu acordat în 2012 pentru ziarul rus Novaïa Gazeta. În interviu, Narusova a lăsat să se înțeleagă că are dovezi privitoate la moartea soțului ei, care a fost atribuită oficial unui atac de cord.
RFE/RL nu a putut afla dacă Bahșîiev mai trăiește. Încercările de a-l contacta pe el și o rudă la numerele de telefon asociate cu aceștia au rămas fără rezultat.
Nu s-a dovedit niciodată că Putin sau mentorul său politic, Sobceak, știau ce era cu adevărat în lotul de carne de vită din Columbia. Dar Mihtavi crede că Sobceak știa.
„Nu [nu] am dovezi despre asta. Dar Anatoli Sobceak știa. Trebuia să primească niște bani pentru asta”, a spus el în interviul de la sfârșitul anului trecut. „Ca să-ți spun 100%, nu pot fi sigur. Dar puteți vedea adresa: era către departamentul sanitar al [biroului] primarului din Sankt Petersburg.”
Narusova nu a răspuns unei solicitării de a comenta despre cocaina de contrabandă sau despre acuzația lui Mihtavi.
Magnatul logisticii și primăria
La momentul capturii de cocaină, la o clădire distanță de o filială a organului de supraveghere a sănătății din Sankt Petersburg, despre care Mictavi spunea că figurează în evidențele de expediere, funcționa o companie de logistică fondată de un vestit om de afaceri israelian din oraș.
Compania se numea Eurodonat, iar proprietarul ei, Oscar Donat, își construise un portofoliu impresionant în oraș. A înființat un centru comercial cu primul magazin de electronice Philips din Sankt Petersburg, prima sa companie de comunicare și un centru de vămuire numit Eurodonat Terminals.
Eurodonat Terminals era una dintre numeroasele companii înregistrate oficial de comitetul de relații economice externe din Sankt Petersburg, la conducerea căruia Sobceak l-a numit pe Putin în iunie 1991.
Centrul său vamal era și locul în care se îndrepta containerul cu cocaina ascunsă în conserve de carne de vită, când a fost confiscat de oamenii lui Cerkesov și de polițiștii de frontieră ruși pe 16 februarie 1993, potrivit unui reportaj de la acea vreme.
Legăturile lui Donat cu cercurile de putere erau de netăgăduit. El a vorbit public despre interacțiunile sale cu Sobceak, despre afacerile sale din cel de-al doilea oraș al Rusiei. Și cu doar câteva luni înainte de dezintegrarea Uniunii Sovietice, Eurodonat Terminals fondase chiar și o firmă de securitate, numită Panther, împreună cu departamentul de poliție din Sankt Petersburg și un departament special al KGB, conform înregistrărilor din baza de date a Camerei de Înregistrare din Sankt Petersburg, consultate de către RFE/RL.
Unul dintre subalternii lui Cerkesov, din cadrul agenției succesoare a KGB, numită inițial Ministerul Securității, Serghei Yakovlev, a declarat pentru The Jerusalem Post în noiembrie 1993 că Donat a continuat să călătorească în Rusia după ce cocaina a fost confiscată și că ministerul l-a interogat. Donat a recunoscut că a cunoscut doi suspecți care au fost arestați ulterior, dintre care unul a fost condamnat în Israel, dar „a negat orice legătură cu drogurile”, a spus Yakovlev.
Donat a fost arestat în Israel în septembrie 1993, fiind suspectat că a organizat tranzacții cu cocaină în Rusia.
Numele lui Donat apare și în cererea de asistență juridică pe care Israelul a trimis-o autorităților finlandeze în septembrie 1993, identificându-l pe omul de afaceri drept „suspect”.
RFE/RL a depistat un martor citat în dosarul penal israelian. Martorul, Vasili Didenko, fusese angajat ca șofer de unul dintre complicii pe care Israelul i-a condamnat în cele din urmă.
„Directorii companiei îl vizitau pe Donat la un hotel în fiecare zi. I-au adus cutii pline cu numerar. Până și Sobceak l-a vizitat”, a spus Didenko într-un interviu telefonic. „Toată lumea era de vânzare în acele vremuri. Donat nu avea o singură mașină, avea mai multe. A călătorit cu bodyguarzi. Polițiștii l-au protejat.”
În timp ce un tribunal israelian i-a condamnat în cele din urmă pe Mihtavi și pe alți patru în legătură cu cocaina de contrabandă, acuzațiile împotriva lui Donat au fost retrase din cauza lipsei de probe.
Au fost retrase și acuzațiile împotriva singurului suspect arestat de autoritățile ruse, Dmitri Seliuk. Seliuk, care de atunci a devenit un cunoscut impresar de fotbal, a fost unul dintre suspecții pe care Donat a recunoscut că îi cunoaște, au spus anchetatorii ruși.
Cetățean israelian de origine sovietică, Seliuk a fost acuzat că a încercat să mituiască un medic local pentru a emite un certificat de sănătate care să asigure eliberarea transportului de carne în care era ascunsă cocaina, deși a insistat că este nevinovat.
Mihtavi le-a spus reporterilor că a transmis documente cu adrese, inclusiv cea a primăriei din Sankt Petersburg, legate de transportul de carne de vită în conserve către intermediarul său la biroul lui Sobceak, Vladimir Bahșîiev, când cei doi s-au întâlnit în Olanda.
Aceleași documente au ajuns în mâinile lui Seliuk, acuzat că a încercat să mituiască oficiali pentru a elibera transportul, a susținut Mihtavi, deși a recunoscut că nu-și amintește numele bărbatului.
„Nu am fost niciodată implicat cu el și nu-l cunosc, doar am citit în ziare”, a spus Mihtavi, care a spus că a aflat detalii despre confiscarea containerului de la prieteni în timp era ascuns în Olanda.
Seliuk a refuzat să discute despre captura de cocaină din 1993 și acuzațiile împotriva lui.
„Nici nu vreau să comentez această prostie”, a spus el.
Colegul lui Putin și izotopul de contrabandă
Donat avea legături cu viceprimarul din Sankt-Petersburg, Lev Savenkov, un asociat direct al lui Putin și Sobceak la primărie, care a fost implicat într-un caz separat de contrabandă pe care subalternul lui Cerkesov l-a legat de operațiunea de cocaină din 1993.
Înainte de a se alătura lui Sobceak și Putin la primărie în 1992, Savenkov a fost director general al centrului comercial Alisa, deținut de Donat.
În octombrie 1993, în perioada în care Israelul aresta suspecți în ancheta privind contrabanda de cocaină, Savenkov a fost arestat într-un caz separat de contrabandă.
În luna septembrie a acelui an, un asociat al lui Savenkov a fost reținut la același punct de trecere de la granița cu Finlanda, unde autoritățile ruse confiscaseră cocaina cu șapte luni mai devreme. În torpedoul mașinii pe care o conducea, polițiștii de frontieră au găsit câteva grame din ceea ce el a descris drept izotopul osmiu-187.
Substanța, s-a aflat mai târziu, era de la Vladimir Petrik, un om de știință controversat, dar bine conectat, care a fost denunțat de mulți din comunitatea științifică a Rusiei drept șarlatan.
Savenkov a fost acuzat de contrabandă, deși nu era clar exact ce aplicații revoluționare ar putea avea substanța. Public, Savenkov a spus că incidentul face parte dintr-un plan de promovare a substanței către potențialii cumpărători străini pentru a strânge bani pentru bugetul Sankt-Petersburgului sub umbrela unei „corporații” secrete care urmează să fie înființată împreună cu primăria.
Putin s-a referit la relatarea lui Savenkov despre această „corporație” într-un interviu din martie 1994 acordat unui ziar local și a spus că omul de știință, pe care Putin nu l-a numit, dar care, de fapt, era Petrik, era pregătit să lucreze pentru această entitate misterioasă.
În iunie 1997, un tribunal din Sankt Petersburg l-a condamnat pe Savenkov la cinci ani de închisoare după ce l-a condamnat în dosarul de contrabandă cu osmiu și un caz suplimentar de contrabandă cu caviar.
În anul următor, Serghei Yakovlev, unul dintre cei mai importanți anchetatori care au lucrat sub comanda lui Cerkesov în cazul de contrabandă de cocaină din 1993 a făcut public legătura între cazul lui Savenkov cu cel al capturii de droguri.
„Am ajuns la concluzia că aceleași persoane care l-au ajutat pe Savenkov să facă contrabandă cu caviar și osmiu au participat la transportul ilegal a tonei de cocaină de pe teritoriul Rusiei”, a declarat Yakovlev pentru un program rusesc în 1998.
Contactat prin telefon, Savenkov a spus că îl cunoaște pe Donat, dar a negat orice legătură cu operațiunea de contrabandă cu cocaină.
O operațiune scurtă
După ce autoritățile ruse au confiscat tona de cocaină ascunsă în cutiile de conserve, observatorii s-au întrebat dacă operațiunea autorităților din mai multe țări n-ar fi dat rezultate mai bune dacă nu s-ar fi închis cazul în Rusia.
Proeminentul jurnalist de investigație belgian Alain Lallemand, care a descris îndeaproape cazul, a scris în 1995 că Rusia a confiscat cocaina „împotriva oricărei logici”.
Dacă alte guverne au fost supărate de mișcarea Rusiei, nu au comentat. La o conferință de presă comună la Moscova cu înalți oficiali americani și germani, un înalt oficial al Ministerului de Interne rus i-a mulțumit colegului său german, spunând că echipa sa a fost cea care a informat pentru prima dată Rusia despre transportul de cocaină, iar oficialul german a continuat să laude importanța cooperării în astfel de cazuri.
Dar, contactat de reporteri, Vasili Didenko, martorul rus în cazul penal israelian, a spus că anchetatorii israelieni care l-au interogat i-au spus că plănuiseră să urmărească transportul până la destinația finală.
„Dar în loc să urmărească totul, tocmai au arestat șase tipi”, a spus Didenko într-un interviu telefonic.
În cadrul procesului penal israelian a depus mărturie și o persoană numită „ofițer de securitate rus”, potrivit materialelor din caz analizate de RFE/RL. Însă în evidență se găseau doar inițialele sale, iar RFE/RL nu a putut stabili identitatea acestei persoane.
Într-un documentar din 1996, intitulat A Man's Job, care laudă munca FSB și îl creditează pe Putin cu ideea filmului, investigatorul senior FSB Serghei Yakovlev laudă munca pe care a făcut-o Rusia în cazul cocainei, spunând că a predat „o cantitate mare de materiale către Israel.”
„Totul s-a reflectat în sentințele pronunțate în Israel”, a spus Yakovlev.
Gangsteri, poliție și o „operațiune delicată”
Deci, ce s-a întâmplat exact cu tona de cocaină de la cartelul Cali ascunsă în cutii de conserve după ce Rusia a confiscat-o?
În timp ce Cerkesov, cu care Putin a spus public că este apropiat, a spus că va fi reutilizată pentru uz medical, subalternul său, Yakovlev, a spus cu totul altceva într-un interviu nouă luni mai târziu.
„Nu știm ce vom face cu toată cocaina”, a spus Yakovlev, citat de The Jerusalem Post. „Poate o dăm la un spital.”
Potrivit unui cap al crimei organizate din Rusia, oficialii și gangsterii inventau planuri pentru a se îmbogăți din veniturile obținute de pe urma cocainei.
Într-un interviu din închisoare, din 2016, unde ispășește o pedeapsă de 25 de ani pentru rolul său de șef al renumitului grup criminal Tambov, Vladimir Kumarin a spus că a fost abordat de un oficial al poliției din Sankt Petersburg pe nume Nikolai Aulov în 1992 sau 1993 pentru a discuta despre transportul de cocaină confiscat la granița cu Finlanda.
„Din câte am înțeles, el a sugerat că ar trebui să iau drogurile sub control, argumentând că oricine le va lua sub control va primi bani frumoși. Altfel, cei care obțin bani vor deveni puternici și ne vor ucide sau ne vor întemnița, așa cum s-a dovedit. Totul s-a adeverit”, a spus Kumarin, care era cunoscut drept „guvernatorul de noapte” al Sankt-Petersburgului în anii 1990 datorită influenței sale enorme în crima organizată și politică.
La acea vreme, Aulov era un specialist în criminalitate organizată la poliția din Sankt Petersburg. În 2006, Putin, pe atunci la al doilea mandat de președinte, l-a numit șef al direcției Ministerului de Interne din Districtul Federal de Nord-Vest, cel mai înalt oficial al poliției pentru o mare regiune care include Sankt Petersburg.
În 2016, autoritățile spaniole au emis un mandat internațional de arestare pentru Aulov, pe atunci șef adjunct al agenției federale antinarcotice din Rusia, din cauza legăturilor sale demonstrate cu liderul bandei ruse Ghenadi Petrov. Agenția lui Aulov a negat acuzațiile.
Deși autoritățile ruse au promovat public confiscarea unui lot atât de mare de cocaină și au informat mass-media despre evoluția anchetei, reporterii nu au putut găsi nicio înregistrare a conferințelor de presă sau comunicatelor de presă despre ceea ce s-a întâmplat cu drogurile.
FSB nu a răspuns la un e-mail în care se solicitau comentarii despre tona de cocaină confiscată în 1993 și dacă a fost reutilizată pentru uz medical, așa cum au sugerat înalții săi oficiali, Cerkesov și Yakovlev.
Reporterii i-au trimis întrebări despre cocaină lui Cerkesov prin intermediul soției sale, Natalia Cherkesova, o jurnalistă cu trei decenii de experiență și redactor-șef al publicației de știri Rosbalt din Sankt Petersburg.
Ea nu a confirmat dacă i-a transmis întrebările lui Cerkesov, dar a trimis un articol scanat din 1995, publicat de ziarul din Sankt Petersburg pe care îl edita în acel moment, Ceas pik sau Rush Hour.
Articolul este o relatare a reporterului ziarului care ar fi însoțit două camioane care transportau cocaina confiscată într-o unitate din Moscova care se presupune că ar transformat-o în medicamente.
Potrivit articolului, livrarea a fost făcută în mare secret și în condiții de securitate asigurate de filiala din Sankt Petersburg a FSB, pe care o conducea Cerkesov la acea vreme.
Autorul, care nu a relatat că ar fi văzut, de fapt, cocaina, a scris că agenții FSB l-au legat la ochi „ca într-un film” la sosire și nu i-au scos masca până când nu a ajuns în biroul unui oficial de rang înalt din unitate.
Articolul cita un director adjunct neidentificat de acolo, care își exprimă îngrijorarea că crima organizată ar putea ataca unitatea pentru a fura cocaina și surprinde prin faptul că Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ar fi putut permite procesarea unui volum atât de mare de cocaină ilegală în scopuri medicale.
RFE/RL a contactat OMS și a întrebat dacă organizația cu sediul la Geneva are vreo înregistrare a unui astfel de acord. Un purtător de cuvânt a spus că OMS a verificat în arhiva sa, dar „nu a găsit nimic relevant în înregistrările noastre”.
Articolul din ziarul condus de soția lui Cerkesov s-a încheiat prin a mulțumi filialei FSB și pentru că „a oferit jurnalistului nostru șansa unică de a participa la o operațiune atât de delicată”.
