Atât Statele Unite cât și restul comunității internaționale recurg la metode alternative pentru controlarea talibanilor după ce retragerea SUA din Afganistan s-a materializat. Talibanii poartă discuții despre un posibil nou guvern, în timp ce controlul lor asupra țării riscă să devină șubred ca urmare a sancțiunilor economice impuse de comunitatea internațională.
SUA se numără printre țările care aplică sancțiuni, președintele Joe Biden spunând că are în continuare pârghii în Afganistan, deși forțele armate au părăsit teritoriul țării. Aliații Statelor Unite confirmă, de asemenea, că impun sancțiuni economice asupra Afganistanului și blochează accesul la fondurile lor în străinătate, folosind condiționalitatea accesului la fonduri ca pe o pârghie pentru a controla comportamentul talibanilor în Afganistan și pe plan internațional.
Metodele despre care vorbesc liderii din vest vizează tactici de momire a talibanilor, grup dependent de importurile energetice, alimentare și de programele de asistență ale țărilor vestice – toate lucruri pe care SUA pot încerca să le blocheze având în vedere lipsa de stabilitate a economiei afgane.
Printre pârghiile comunității internaționale în Afganistan se numără:
- Blocarea accesului talibanilor la fondurile Afganistanului depozitate în străinătate;
- Blocarea programelor de asistență către Afganistan;
- Sancționarea financiară;
- Controlarea fondurilor remise de migranții afgani;
Tăierea programelor de asistență
În timp ce talibanii încearcă să stabilească un nou guvern, comunitatea internațională și mai ales UE nu susțin recunoașterea unui astfel de guvern pentru că recunoașterea guvernului drept legitim ar obliga UE să le permită talibanilor accesul la fonduri internaționale.
Având în vedere că UE este cel mai mare furnizor de asistență pe plan global, uniunea deține un pion important când vine vorba de condiționarea talibanilor.
Anze Logar, Ministrul Afacerilor Externe al Sloveniei, țară care deține președinția prin rotație a Consiliului Uniunii Europene, a spus că „asistența este pârghia pe care o are Uniunea Europeană.” El spune că o astfel de sancționare pentru un stat atât de dependent de asistența internațională ar fi o lovitură puternică nu doar împotriva talibanilor, ci și împotriva cetățenilor afgani. A mai adăugat că este vorba și de condiționalitate.
SUA joacă alt rol important când vine vorba de asistența către Afganistan având în vedere conexiunile lor cu FMI și cu Banca Mondială. În plus, SUA a asistat guvernul afgan și ONG-urile din țară cu miliarde de dolari iar măsurile luate de SUA când vine vorba de interacțiunile cu Afganistan sunt, de fapt, și un punct după care alte țări se ghidează.
Banca Mondială a tăiat finanțarea către Afganistan după ce talibanii au preluat puterea asupra țării. Nu este clar ce se va întâmpla cu fondurile blocate. Săptămâna trecută, trezoreria Statelor Unite a emis un ordin prin care guvernul american și aliații săi să poată oferi ajutor umanitar Afganistanului, pas care ar putea încuraja și alte guverne să facă același lucru.
Înainte de 15 august, subvențiile acordate pentru Afganistan au ajuns undeva la 8,5 miliarde de dolari pe an sau circa 43% din produsul intern brut. Subvențiile au finanțat 75% din cheltuielile publice și au reprezentat 90% din cheltuielile guvernului afgan pentru securitate.
Orice reluarea a acestor subvenționări ar presupune condiționarea acțiunilor talibanilor în Afganistan, lucru care le-ar putea permite Statelor Unite să se asigure că grupul respectă drepturile femeilor și a minorităților din țară.
În plus, Națiunile Unite discută în prezent despre prelungirea programului ONU pentru asistența misiunii din Afganistan (UNAMA). Data la care va expira mandatul proiectului este 17 septembrie însă reprezentanții discută despre o posibilă prelungire a termenului pe considerentul nevoii de ajutor umanitar în Afganistan.
Aplicarea de sancțiuni financiare
Atât liderii talibani cât și gruparea în sine sunt subiectul sancțiunilor financiare impuse de SUA și de Organizația Națiunilor Unite (ONU). Aceste sancțiuni blochează practic accesul talibanilor la tranzacții în dolari și la sistemul financiar american.
Pentru a se afla pe aceeași lungime de unde cu sancțiunile impuse de Statele Unite, nici instituțiile financiare din alte țări vestice nu mai interacționează cu talibanii. Un proces lung și complicat ar fi necesar pentru ca sancțiunile să poată fi relaxate, însă Trezoreria SUA ar putea permite tranzacții ocazionale dacă talibanii se comportă corespunzător.
Alt rol decisiv este jucat de Statele Unite în privința deciziilor legate de rezervele în aur și în monede străine ale Afganistanului, în valoare de 9 miliarde de dolari. 7 miliarde de dolari din această sumă sunt depozitați în SUA, 1,3 miliarde sunt depozitați în alte conturi internaționale și 700.000 se află la Banca pentru Decontări Internaționale.
Washingtonul le-a blocat rapid accesul talibanilor la aceste fonduri aflate în Rezerva Federală de la New York și în alte locații din SUA. Aceste active ale statului afgan rămân blocate până astăzi.
Fondul Monetar Internațional a blocat accesul Afganistanului la resurse internaționale la data de 18 august. Afganistanul nu mai are acum acces la rezerve de urgență din partea FMI-ului. Valoarea acestora ajunge la 440 de milioane de dolari.
Grupurile umanitare au pus presiune asupra Washingtonului, asupra băncii centrale din Afganistan și asupra guvernelor internaționale, inclusiv cel al Rusiei pentru a ușura blocajul activelor. O astfel de ridicare de restricții ar fi condiționată rigid.
În lipsa accesului la activele Afganistanului, pentru a își putea susține ocupația, talibanii vor recurge cel mai probabil la trafic de droguri și de arme, după cum a confirmat un oficial rus.
Dependența de importuri
Afganistan este o țară dependentă de importuri pentru alimente, combustibili și îmbrăcăminte. În 2019 a importat bunuri, printre care petrol și grâu, în valoare de 8,6 miliarde de dolari. 70% din energia electrică a țării provine din importuri, costând țara anual 270 de milioane de dolari.
Agricultura din Afganistan nu este suficient de dezvoltată pentru a hrănii populația țării în creștere a țării. De la ultima ocupație talibană populația țării a crescut cu 48%, la aproape 40 de milioane de locuitori. În lipsa importurilor există temeri că foametea care a avut loc în 2001 și din nou în 2008 s-ar putea repeta. Potrivit unui raport al Organizației pentru Alimentație și Agricultură, 25,6 din populația Afganistanului a suferit de malnutriție între 2018 și 2020, adică în jur de 9,7 milioane de oameni.
Deși acest procent a scăzut din 2004 și 2006 de la 36,1% din populație, numărul de persoane care suferă din cauza foametei a rămas constant în ultimi ani. Numai Kabulul are peste 4 milioane de locuitori iar condițiile aride din Afganistan nu permit sectorului agricol să se auto-susțină, astfel încât țara s-a bazat pe importuri și pe asistență internațională.
Însă în lipsa acestor importuri și a asistenței, talibanii nu își permit să finanțeze sectorul agricol sau să hrănească populația țării, cu atât mai puțin în lipsa accesului la rezerva națională de fonduri. La momentul înghețării activelor, talibanii puteau finanța două zile de importuri.
Pentru SUA și aliații lor, acesta este un avantaj întrucât pot condiționa accesul talibanilor la fonduri pentru a își atinge propriile obiective.
Chiar și industriile cu potențial de export sunt amenințate acum de talibani. Un exemplu este industria șofranului. Deși Afganistanul este o țară cu un teren arid, industria șofranului începuse să se dezvolte din 2018. Sectorul a angajat 5.000 de oameni, dintre care 40% de angajați femei pentru a le putea oferi posibilitatea de a obține un venit propriu. Industria cu un potențial foarte mare este acum amenințată de către talibani.
Blocarea sectorului financiar privat
Sistemul bancar privat din Afganistan se află sub presiune având în vedere actualul blocaj al finanțării. Toate cele 12 bănci care operează în Afganistan sunt dependente de finanțare din afară pentru a procesa tranzacțiile în dolari iar trei dintre aceste bănci sunt controlate de talibani.
Camera de comerț afgan-americană include bănci comerciale din Afganistan și investitori privați. Aceștia îi roagă pe oficialii americani să permită tranzacții limitate de fonduri pentru a regenera încrederea publicului și pentru a evita posibile izbucniri violente.
Săptămâna trecută, în urma unor proteste la Kabul, băncile s-au redeschis, permițând oamenilor să retragă fonduri de maxim 200 de dolari săptămânal.
Remiterea de fonduri
Afganistan se bazează pe fonduri venite din diaspora afgană, astfel de plăți ale migranților reprezentând undeva la 4% din produsul intern brut.
Western Union, cel mai mare furnizor de transferuri bancare internaționale și Moneygram au suspendat serviciile către Afganistan, blocând fluxul de fonduri către multe familii care se bazează pe banii veniți din străinătate pentru nevoile de bază. Și redeschiderea acestor servicii ar necesita ca SUA să ușureze sancțiunile impuse Afganistanului.
Migranții afgani sunt un subiect controversat la nivel european. Comisia Europeană plănuiește asigurare unui fond de 300 de milioane de euro pentru anul acesta și anul viitor, fonduri menite pentru relocarea a 30.000 de cetățeni afgani. Proiectul trebuie să aștepte însă aprobarea țărilor membre UE la nivelul cărora discursul actual legat de migranții afgani a început să ia o tentă populistă.
Anze Logar a spus că Slovenia se numără printre țările care nu susțin propunerea blocului de a primi zeci de mii de refugiați. Polonia și-a demonstrat, de asemenea, atitudinea ostilă la adresa refugiaților afgani, în ultimele săptămâni, blocând la granița cu Belarusul 32 de refugiați afgani, lăsându-i fără acces la mâncare sau adăpost. Atitudinea Poloniei față de migranți a fost comparată cu atitudinea Ungariei în timpul „crizei” refugiaților din 2015.
Grecia și Turcia au început, de asemenea, un proces de întărire a granițelor, scopul fiind oprirea migrației dinspre Afganistan. În Europa există însă preocupări legate de Turcia, despre care se crede că ar putea folosi din nou aceleași tactici pe care le folosea în 2015 pentru manipularea Europei prin permiterea unui număr mare de migranți să ajungă în Europa. Criza din 2015 a luat capăt, de fapt, după acordul cu Turcia prin care UE le-a direcționat 6 miliare de euro pentru a asigura că un număr cât mai mic de migranți vor reuși să treacă granițele către teritoriul european.
Dacă în 2015 discursul privind migrația crea diviziune la nivel european, în 2021 abordarea UE pare să se fi echilibrat. Abordarea actuală nu este una neapărat împotriva refugiaților însă discursul actual are o tentă de redirecționare a posibilei probleme către țările vecine cu Afganistanul, care ar urma să fie finanțate pentru a primi cât mai mulți oameni.
