În 29 aprilie 2003, când această fotografie a fost făcută, lumea era în mijlocul a ceea ce amenința să devină prima pandemie a secolului XXI. SARS a apărut din cauza unui nou coronavirus misterios, care a ucis aproximativ 10 la sută dintre persoanele pe care le-a infectat, mai ales ca urmare a faptului că plămânii pacienților erau plini de lichid.

La sfârșitul anului 2002, SARS și-a început răspândirea mortală după ce un coronavirus despre care se crede că a prosperat în lilieci, a infectat o civetă de palmier, care la rândul ei a transmis virusul la om. Virusurile pot fi transmise de la animale la oameni prin inhalarea respirației unui animal, consumul de alimente contaminate cu fecalele animalelor sau schimbul de lichide corporale - așa cum s-ar putea întâmpla atunci când un măcelar lucrează cu o tăietură minoră la deget.

Astfel de infecții între specii sunt obișnuite, însă coronavirusul care a infectat pacientul zero în 2002 a dezvoltat un truc care putea provoca un rău global: capacitatea de a fi transmis ușor de către oameni.

În timp ce zeci, apoi sute de persoane din China au fost lovite de noua boală înfricoșătoare, Partidul Comunist Chinez a început mușamalizarea crizei într-un mod asemănător cu ceea ce s-a întâmplat la Cernobîl. Medicii au fost forțați să nu vorbească, iar călătoriile au continuat fără a fi luate măsuri de reducere a contaminării.

În 21 februarie 2003, medicul chinez Liu Jianlun, care tratase în secret, în Guangdong, pacienții bolnavi de ceea ce avea să devină cunoscut ca SARS, a călătorit la Hong Kong pentru a participa la o nuntă.

La scurt timp după ce s-a cazat, într-o cameră de la etajul 9 al hotelului, febra lui Liu s-a agravat. Când s-a internat la spitalul din apropiere, cu simptome avansate ale infectării cu noul virus, mai mulți turiști care stăteau la Metropol fuseseră infectați, posibil ca urmare a faptului că Liu a vomitat pe un coridor. El a murit pe 4 martie după ce a spus medicilor că a avut de-a face cu ciudatul focar viral din China continentală.

Autoritățile din Hong Kong s-au mobilizat rapid pentru a încerca limitarea focarului, dar, până să se declanșeze alarma, mai mulți turiști, care erau infectați, au plecat din hotel și au transportat involuntar coronavirusul în țările de origine.

O femeie în vârstă a plecat din Hong Kong spre Canada, pe 23 februarie, fiind așteptată de fiul ei la aeroport. În mai puțin de trei săptămâni, amândoi au murit, iar Canada a devenit unul dintre focarele SARS din lume.

De asemenea, turiștii cazați la hotel, din Vietnam și Singapore, au transportat virusul în țările de origine, provocând noi focare de SARS precum și adoptarea de către aceste state a unor măsuri drastice de izolare socială. Până în iunie 2003, cel puțin 774 de persoane au murit din cauza SARS. Și apoi totul s-a oprit.

Profesorul Oxford a declarat pentru RFE/RL că, într-o mare măsură, hazardul este motivul pentru care focarul de SARS din 2003 s-a soldat cu mai puțin de 1 la sută din decesele focarului de COVID-19 de până acum.

„Cred că cele două virusuri sunt foarte diferite”, a spus Oxford. „Am fost foarte norocoși în acest sens cu SARS în 2003. Nu s-a răspândit la fel de repede precum coronavirusul care a provocat COVID-19.” Și, cu măsuri stricte de contenție, adoptate în majoritatea țărilor în care a apărut, spune el, „până la urmă a rămas fără oameni pe care să-i infecteze, a devenit neputincios”.

Oxford spune că este dificil de știut de ce coronavirusul responsabil pentru actuala pandemie COVID-19 este capabil să se răspândească atât de ușor: „De ce teckelii (dachshunds) au picioarele scurte, de ce ogarii au picioare lungi? Evoluția. Noul coronavirus s-a dovedit a fi capabil de o răspândire mult mai rapidă, provocând o mulțime de infecții asimptomatice, provocând unele decese și așa mai departe. Are caracteristici diferite. ”

Un studiu recent sugerează faptul că succesul teribil al noului virus este determinat de abilitatea sa de a trece de la o persoană la alta înainte de manifestarea simptomelor sau, după cum subliniază profesorul Oxford, de la persoane infectate care nu au niciodată o manifestare a simptomelor. În schimb, pacienții cu SARS au fost contagioși odată cu manifestarea deplină a bolii, medicii având suficient timp pentru a izola pacientul infectat.

Oricare ar fi motivul răspândirii noului coronavirus cu viteza vântului în întreaga lume, Oxford spune că virusul are un comportament mai viclean decât coronavirusul care a determinat epidemia SARS, din 2003, care a fost mai letal, dar mai puțin contagios și adaugă: „Bănuiesc că va rămâne cu aceste caracteristici. ”