Epidemia de coronavirus a oprit economia Chinei, scrie Le Monde, dar, cu toate că cifra morților se apropie de 500, la nivel mondial, cum o estimează în Belgia cotidianul economic flamand De Tijd, panica e mai periculoasă decât virusul.
Acum se știe că epidemia a depășit-o deja pe cea de SRAS, în 2002-2003, când nu se ajunsese câtuși de puțin în punctul în care economia întregii planete părea a avea de suferit. Sigur, marți bursa din Shanghai a urcat ușor, după ce căzuse cu 7,7 % în ajun, în ciuda anunțului băncii centrale a Chinei că guvernul va injecta 157 de miliarde de euro în economie.
Cabinetul Oxford Economics și-a coborât luni previziunile în privința creșterii chinezești de la 6% la 4%. Ba chiar, cum o scrie astăzi la Bruxelles La Libre Belgique, Banca Mondială și-a diminuat previziunile planetare de creștere.
Le Monde relatează că pentru moment majoritatea provinciilor din China au decis să prelungească concediile de Anul Nou până pe 9 februarie, iar multe întreprinderi se apropie de faliment. Tot Le Monde estimează că sectorul cel mai afectat va fi cel al serviciilor.
În Italia, La Repubblica anunță că începând de astăzi toți pasagerii de pe zboruri externe vor fi supuși unui termoscanner. Mai aflăm că Marea Britanie, Franța și Germania le-au cerut tuturor conaționalilor să părăsească China, dar și cazul trist al medicului chinez care a lansat primul alerta și nu a fost crezut, iar acum este și el sever contaminat.
El Pais, în Spania, prezintă felul în China înăsprește acum cenzura asupra presei și a internetului, controlând toate știrile despre propagarea maladiei.
UE și "odiosul despot" Erdogan
La Repubblica, în Italia, mai are și un comentariu despre situația „odioasă”, practic de supușenie, în care s-a pus Europa față de Turcia lui Erdogan. La Repubblica dă exemplul acordului semnat de „despotul” de la Ankara cu Tripoli, cu Libia, prin care se definește o redecupare a apelor teritoriale, ducând la crearea unor "zone economice exclusive" care favorizează Turcia în dauna Europei.
UE a decis de altfel ieri, cum o anunță Politico, să impună sancțiuni asupra a două companii petroliere din Turcia care au început să foreze în estul Mediteranei în "zona economică exclusivă" a Ciprului.
Unde se trăiește mai ieftin?
La Bruxelles, Le Soir prezintă clasamentul țărilor lumii în funcție de costul vieții, realizat de revista oamenilor de afaceri CEOWORLD. În vârf, se regăsesc, în ordine, Elveția, pe locul 1, apoi: Norvegia, Islanda, Japonia, Danemarca, Bahamas, Luxemburg. România este pe locul 99 din 132, între Serbia și Tanzania, iar Moldova într-o poziție foarte apropiată, pe locul 105, între Maroc și Rwanda.
Revista CEOWORLD scrie că și-a bazat calculele pe zeci de studii paralele, luând în considerare criterii precum chiriile și hotelurile, costul hainelor, chiriile, internetul și restaurantele.
Cele mai ieftine țări din lume se arată a fi Afganistanul și Pakistanul. Tocmai despre Afganistan, Libération are un mare reportaj într-una dintre zonele cele mai periculoase ale țării, Kunar, la granița cu Pakistanul, zonă controlată de talibani, chiar și după aproape două decenii de intervenție SUA și NATO și unde, în mod surprinzător, chiar dacă poate previzibil, talibanii și-au recăpătat favorurile populației pentru că luptă împotriva Statului Islamic. Ironia face, așadar că în urma implantării Statului Islamic în zonă, talibanii au început să pară moderați.
În sfârșit, la rubrica culturală, la München Süddeutsche Zeitung oferă un articol omagial despre marele critic George Steiner, decedat luni și despre care am scris și ieri în revista presei, articolul din Süddeutsche Zeitung având frumosul și nostalgicul titlu: Ultimul client în cafeneaua Mitteleuropa. Libération publică de asemenea un omagiu, iar El Pais are tot azi un interviu postum cu George Steiner, interviu în care acesta spune modest: „Mi-a lipsit talentul pentru a crea.”
Mai este engleza limbă oficială a UE?
Le Figaro în Franța avertizează că Boris Johnson se pregătește „să tragă Europa pe sfoară” (rouler dans la farine). Și, pornind de la Brexit, tot Libération răspunde întrebării dacă engleza mai este acum o limbă oficială a UE. Într-adevăr, engleza este limbă oficială în Marea Britanie, Irlanda și Malta, dar acestea două și-au ales ca limbă de lucru la UE limbile lor naționale, malteza (care e un dialect arab) și gaelica, irlandeza. Cum o țară nu poate avea decât o singură limbă de lucru în instituțiile UE, în acest moment engleza nu figurează ca limbă oficială în UE în niciuna din cele 27 de țări. Așa încât întrebarea dacă engleza mai e limbă a UE este legitimă.
Libération aduce însă răspunsul: engleza va continua să fie limbă oficială, spre ușurarea multora prin instituțiile europene, deoarece pentru a schimba situația, ar trebui un vot unanim al Consiliului European, altfel zis, al șefilor de stat și de guvern ai celor 27, cu ocazia unuia din summituri. Libération a mai scris de altfel că în multe cazuri nici măcar nu se poate spune că e vorba de engleză, ci de un «globish», o versiune mutilată, scălâmbă, a englezei.
Și tocmai în engleză s-a exprimat liderul maghiar Viktor Orbán ieri la Roma, la o conferință a dreptei, unde a vorbit alături de liderul Ligii italiene Matteo Salvini și de franțuzoaica Marion Maréchal Le Pen. Orbán a deplâns, potrivit Magyar Nemzet, situația dreptei în Europa, a spus că partidul lui, Fidesz (care pentru moment e suspendat din Partidul Popular European, PPE), a devenit oaia neagră a Europei și Orbán a pus retoric întrebarea : “What the hell are we doing?” (“Ce naiba facem?”).
Facebook Forum