E „anti-pesedist'', deci crede că se califică „cu vârf şi îndesat'' pentru a fi parlamentar european. Halal criteriu! Ca atunci când, acum un deceniu, pe când candida pentru președinție, întrebat de moderatorul Robert Turcescu, pe 20 nov. 2009, de ce candidează, Antonescu spunea: „Candidez la președinția României pentru că trebuie."
Dând drept criteriu pentru a fi parlamentar european faptul că el e „anti-pesedist'', Antonescu arată astfel exact contrariul: el nu are ce căuta în Parlamentul European. Legislativul UE nu este o arenă pentru reglarea răzbunărilor de acasă. La fel de anti-PSD-ist se declară astăzi și Victor Ponta, dar ei doi, Ponta și Antonescu, rămân artizanii puciului eșuat din 2012, care a adâncit România în atâția ani de instabilitate politică.
În 2012, PNL-ul lui Antonescu se alia cu PSD-ul lui Dragnea și Ponta împotriva statului de drept, vârând țara în criza constituțională și în spirala de abuzuri din care nu a ieșit nici acum.
Rușinoasa performanță în engleză a lui Antonescu în fața misiunii FMI, în scurta perioadă în care a fost președinte interimar, în 2012, a rămas în toate mințile.
La fel cum ar fi trebuit să rămână anunțul lui Antonescu, din 6 iulie 2012, înaintea referendumului eșuat împotriva lui Băsescu: „Dacă Băsescu nu va fi demis la referendum, eu mă voi retrage definitiv din viața politică"… Iar Băsescu nu a fost demis.
Incoerența lui ne-a înveselit acele grele momente. Apărând puciul pe care îl conducea împreună cu Ponta în cadrul efemerei USL (PSD + PNL), Antonescu răcnea atunci: „România nu este sluga Europei" și se arăta un violent adversar al proiectului comunitar.
Mai spunea el, despre presiunile venite de la Bruxelles: „Nu ne va da nimeni ordine“! Iar primul lui discurs, înainte de a prelua pentru puțină vreme, nemeritat, președinția interimară a țării, a început îngălat prin: „Suntem într-un moment pe care unii îl consideră excepțional, iar unii îl califică în alte moduri.“
Ba chiar, omul a cărui lene luase proporții biblice a lăudat atunci virtuțile cristice ale lui Becali, spunând: „Oaia e un animal minunat, nu degeaba chiar și în Biblie, Domnul însuși este comparat cu oaia."
Nu știa el, se vede, că oaia e simbolul prostiei chiar și în Biblie. Dacă ar deschide vreodată o Biblie, Antonescu ar vedea că Mântuitorul e peste tot comparat cu un miel blând, nu cu o oaie.
În schimb, despre crini și felul în care ei nu au nevoie să muncească, Mântuitorul a mai zis, în predica de pe munte: „Nu vă îngrijiți pentru viată ... Luați seama la Crinii câmpului cum cresc: ei nu se ostenesc, nici nu torc." (Matei 13, 14)
