Cronologia judiciară a unei rușini naționale. De ce a fost retrimis la Parchet dosarul Revoluției
Ion Iliescu, într-una dintre aparițiile sale televizate din timpul Revoluției Române. Fostul membru al partidului comunist avea să devină președinte al României în două rânduri.
Curtea Supremă a decis restituirea la Parchet a „dosarului Revoluției”, în care inculpați sunt Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus. Decizia vine în completarea unui lung șir de decizii prin care justiția română și-a demonstrat neputința în a elucida ce s-a întâmplat în decembrie 1989.
Efectul direct al deciziei luată vineri de Curtea Supremă va fi refacerea actului de acuzare întocmit pe 5 aprilie 2019, prin care Iliescu, Voican Voiculescu și Rus au fost trimiși în judecată.
Fostul președinte al României, fostul vicepremier și șeful Aviației Militare din 1989 au fost deferiți justiției pentru crime împotriva umanității, la capătul unei anchete marcată de stângăcii judiciare și neputințe ale justiției de a scoate la lumină adevărul (judiciar) despre Revoluția Română din 1989.
Revoluția Română. De la masacrul de la Timișoara la fuga lui Ceaușescu și confiscarea puterii la București
1/44Timișoara, 16 decembrie 1989. Protestatarii sunt împrăștiați de scutieri și de forțele de ordine care folosesc tunuri cu apă. Aceștia ripostează și reușesc să arunce unul dintre furtunuri în râul Bega. Sunt însă operate numeroase arestări.
2/44Timișoara, 15 decembrie 1989. Pastorul reformat, Laszlo Tokes, se adresează enoriașilor săi și celor care li se alăturaseră, de la fereastra casei parohiale, rugându-i să nu se pună în pericol apărându-l. Solidaritatea celor din stradă a adunat însă și mai mulți manifestanți.
3/44Interiorul Bisericii Reformate din Timișoara, amvonul de la care vreme de mai mulți ani, pastorul Laszlo Tokes își îndemna credincioșii să nu le fie frică de nimeni și de nimic. El le spunea oamenilor că oricât de puternic poate părea cineva, fiecare dintre ei trebuie să se considere un David care îl poate înfrânge cu o praștie umilă pe Goliat. Predicile pastorului atrăgeau oameni de toate confesiunile. În mai, autoritățile comuniste au încercat să îl înlăture folosindu-se de adunarea parohială, dar datorită unei femei curajoase, ședința s-a transformat într-un protest.
4/44Clădirea Bisericii Reformate din Cetatea Timișoarei purtând copia mesajului original privind libertatea pastorului Laslo Tokes, așa cum a fost el scris pe zid în decembrie 1989. Clădirea se află pe strada Timotei Cipariu, în imediata apropiere a Pieței Maria.
5/44Timișoara, 16 decembrie 1989. Tramvaie oprite de manifestanți curajoși în apropiere de Piața Maria, în fața Bisericii Reformate în care se afla Lazlo Tokes. Ei încercau în acest fel să anunțe orașul - prin blocajul creat - că în zonă „se întâmplă ceva!”
6/44Timișoara, 16 sau 17 decembrie 1989. Doi manifestanți sunt arestați de soldați și angajați ai Securității în civil. Toate închisorile din Timișoara au devenit neîncăpătoare în acea noapte.
7/44Protestari din Timișoara îndreptându-se spre centrul orașului pe Calea Girocului. Bulevardul avea să fie scena unui masacru după ce Nicolae Ceaușescu a dat ordin Armatei și Securității să tragă în manifestanți. Numeroase victime s-au înregistrat și pe Calea Lipovei, în Piața Operei și la Catedrală.
8/44Timișoara, decembrie 1989. Câteva zeci dintre victimele carnagiului ordonat de Nicolae Ceaușescu și executat de trupele de Armată și Securitate. Alte 41 de cadavre au fost încărcate în camioane frigorifice, transportate la București și incinerate acolo, în încercarea regimului de a-și acoperi urmele.
10/44Timișoara, 20 decembrie 1989. În ciuda represiunii care a făcut peste 300 de victime - dintre care circa 90 de morți - timișorenii și-au reluat în forță protestele. Pe data de 19 decembrie toate întreprinderile au intrat în grevă generală. Secretarul PCR, Nicolae Bălan, n-a mai îndrăznit să cauționeze un alt val represiv. Pe 20 decembrie, Timișoara era un oraș liber.
11/44Abia întors din Iran, Nicolae Ceaușescu declară starea de necesitate în județul Timiș, iar în cursul serii de 20 decembrie apare la televiziunea publică acuzându-i pe protestatari că ar fi uneltele unor interese străine, că scopul lor ar fi să destabilizeze țara.
12/44Chișinău, 21 decembrie 1989. Mesaje de solidaritate ale basarabenilor cu demonstranții de la Timișoara. Rep. Moldova, parte a URSS, se bucura de un regim comunist mai blând datorită politicii de perestroika a lui Mihail Gorbaciov.
14/44Timișoara era la 21 decembrie 1989 un oraș liber. În fundal, Catedrala Ortodoxă a orașului, ctitorită de Regele Mihai. Pe treptele ei, fuseseră împușcați oameni în seara de 17 decembrie la ordinul expres al generalului Mihai Chițac, viitor ministru de Interne în guvernul Roman, la momentul mineriadei din iunie 1990.
15/44București, 21 decembrie 1989. Ultimul miting de propagandă al regimului comunist. Dictatorul Ceaușescu l-a convocat în încercarea de a arăta că se bucură (încă) de sprijin popular. A fost însă huiduit.
16/44București, 21 decembrie 1989. În momentul în care Nicolae Ceaușescu a fost huiduit, televiziunea publică a îndreptat camerele spre cer, iar în cele din urmă a întrerupt transmisiunea cu totul. Dacă ar fi continuat, românii din toată țara ar fi văzut cum miile de oameni aduși cu forța părăsesc în dezordine Piața Palatului.
17/44București, 21 decembrie 1989. Momentul în care Nicolae Ceaușescu este huiduit, iar transmisiunea TV urmează să se întrerupă. Era miezul zilei. Mărturiile adunate de procurori de-a lungul anilor atestă faptul că dispozitivul de apărare a lui Nicolae Ceaușescu a folosit un sunet de panică pentru a dispersa mulțimea devenită ostilă. Numai că numeroși manifestanți s-au repliat pe bdul Magheru, din imediata apropiere, iar lor li s-au adăugat alți bucureșteni.
18/44București, 21 decembrie 1989. Manifestanți printre pancarde și portrete de propagandă după ce așa-zisul miting de sprijin pentru Nicolae Ceaușescu a eșuat.
19/44Cluj, 21 decembrie 1989. În momentul în care discursul lui Nicolae Ceaușescu a fost întrerupt în transmisiunea TVR, toată țara a înțeles că Bucureștiul a început să se solidarizeze cu Timișoara. La Cluj, s-au format lungi coloane de manifestanți care s-au îndreptat spre centrul orașului, spre Catedrală. Aici însă au fost întâmpinați de mai multe dispozitive militare.
20/44Cluj, 21 decembrie 1989. Călin Nemeș și alți protestatari, la pământ, în centrul orașului, după ce încercaseră să parlamenteze cu ofițerii care conduceau dispozitivul de securitate din zonă. Incidentul nu a fost elucidat nici până astăzi.
21/44București, 21 decembrie 1989. Manifestanți anticomuniști adunați pe bdul Magheru, în semn de solidaritate cu victimele Timișoarei. Locul a fost ales de protestatari nu numai pentru că se afla în imediata apropiere a CC al PCR, sediul puterii, ci și pentru că se putea vedea din Hotelul Intercontinental unde se aflau mulți jurnaliști străini. Demonstranții se simțeau în acest fel mai protejați. Ideea nu a funcționat pentru că la lăsarea întunericului, forțele de ordine au tras din plin și au operat sute de arestări. Unii au încercat să se salveze prin tunelurile de la metrou, dar au fost împușcați.
22/44București, 21 decembrie 1989. Manifestanți în Piața Romană, aflată la căpătul nordic al bdului Magheru. Și aici, forțele represive - unități de armată și Securitate - aveau să tragă în demonstranți. În zorii zilei, caldarâmul a fost spălat intens de sânge, dar urmele rămase i-au îngrozit pe trecători.
23/44București, 22 decembrie 1989. Secretarul general al PCR și președintele Republicii Socialieste România, Nicolae Ceaușescu, și soția sa, Elena Ceaușescu, prim-viceprim-ministru și membru al CC al PCR, fug din clădirea Comitetului Central de teama manifestanților, cu un elicoper. Părăsind clădirea, cei doi părăsesc și puterea. Este ora 12.07. Dictatura comunistă s-a prăbușit.
25/44București, 22 decembrie 1989. După fuga lui Nicolae Ceaușescu, o serie întreagă de ofițeri de Armată și Securitate s-au perindat în fața camerelor de luat vederi de la televiziunea publică ordonându-le subordonaților să înceteze orice act de agresiune față de manifestanți. Un ordin similar, de încetare a focului, fusese dat în cursul dimineații de gen. Victor Atanasie Stănculescu, din clădirea Comitetului Central. Acesta participase și a fost ulterior condamnat pentru represiunea de la Timișoara, dar a înțeles că răsturnarea de regim este inevitabilă. Va fi primul ministru al Apărării, dar a fost repede înlocuit de gen. Nicolae Militaru, în care Ion Iliescu, președintele Frontului Salvării Naționale, avea mai multă încredere. Aici un tanc condus de soldații care fraternizaseră cu demonstranții în zona Cercului Militar.
26/44București, 22 sau 23 decembrie 1989. Momentul fugii dictatorului este povestit de cei care l-au trăit pe străzi cu multă emoție. Bucuria libertății a fost imensă. Unii spun că aveau sentimentul că pluteau, alții nu își puteau stăpâni lacrimile. Speranța era pretudindeni. Chiar și pe acoperișul unui autobuz, după cum se vede în imaginea de mai jos.
27/44București, 22 decembrie1989. Manifestanți fericiți pe bdul Magheru. Înscrisul de pe una dintre pancarde amintește de politica dezastroasă de demolări a lui Nicolae Ceaușescu. Biserica Sf. Vineri, ridicată de moștenitoarea marii familii boierești Herescu, fusese vreme de două secole un extraordinar așezământ caritabil. Sf. Vineri era pentru bucureșteni un loc emblematic. La fel și Spitalul Brâncovenesc ridicat de o altă boieroaică, Safta Brâncoveanu, care donase pentru ridicarea și întreținerea lui 8 moșii. Demolarea unor astfel de simboluri a dat naștere la zeci de legende urbane care explică până astăzi în fel și chip moartea violentă a lui Nicolae Ceaușescu
31/44București, 22 decembrie 1989. Ex-oficialul comunist, Ion Iliescu, se adresează națiunii în direct, din studioul 4 al televiziunii publice, la miezul zilei, după fuga lui Nicolae Ceaușescu. Într-un limbaj tip perestroika, el spune că „acest om fără inimă și fără creier” „a întinat numai idealurile socialismului”. Sunt primele semne de întrebare asupra direcției pe care viitorul președinte al FSN o dorea pentru România.
32/44București, 22 decembrie 1989. În direct din studio-ul 4 al TVR, Ion Iliescu, alături de regizorul național-comunist Sergiu Nicolaescu, foarte popular în epocă, și prezentatori și responsabili din TVR
34/44București, 23 sau 24 decembrie 1989. Soldați și civili înfruntând așa-numita diversiune teroristă. Deși Nicolae Ceaușescu a fost capturat încă de pe data de 22 decembrie, noile autorități, reprezentate de FSN, au ascuns acest lucru, ceea ce le-a permis să preia controlul total al puterii.
36/44București, 23-24 decembrie. Victimele diversiunii de la Ministerul Apărării, membrii ai trupelor USLA împușcați de colegii lor militari cărora li s-a spus că se confruntă cu „teroriști”.
37/44București, 23-24 decembrie. Mașinile blindate în care s-au aflat victimele diversiunii de la Ministerul Apărării (aflat în Drumul Taberei) membrii ai trupelor USLA. Cadavrele lor au rămas mai mult timp pe caldarâm și au fost profanate de trecători, deși comandații lor, cei care îi chemaseră la Ministerul Apărării, știau că cine sunt.
38/44București, decembrie 1989. După incidentele sângeroase din 23-24 decembrie, Ministerul Apărării aflat în cartierul Drumul Taberei a fost protejat multe zile de tancuri.
39/44București, decembrie 1989. Apelul la apărarea principalor instituții publice aducea cu sine nenumărate gesturi de solidaritate. Cele mai multe însemnau împărțirea de alimente și îmbrăcămite groasă celor de gardă.
41/44București, 26 decembrie 1989. În ciuda tancurilor aflate încă pe străzi, atmosfera începe să se liniștească. Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră executați la o garnizoană din Târgoviște în urma unui simulacru de proces. Consiliul Frontului Salvării Naționale preluase puterea, ca organism neutru, cu rolul principal de a administra țara și de a organiza alegeri libere. La finele lunii ianuarie, președintele CFSN și premierul Roman anunță transformarea FSN în partid politic, ceea ce a debalansat complet spectrul politic, readucându-l în matricea perestroikai. Manifestațiile maraton vor menține însă România în linia democrațiilor de tip occidental definite de pluralism.
42/44Timișoara, 22 decembrie 1989. Începând din data de 19, balconul Operei din Timișoara a fost locul de unde s-au auzit primele discursuri publice necenzurate.
43/44Timișoara, 22 sau 23 decembrie 1989. Aici, clădirea Operei slujește drept fundal pentru un tanc pe care doi soldați citesc concentrați ziarul - și el devenit liber.
44/44București, ianuarie 1990. Primele ziare necenzurate au avut tiraje de milioane de exemplare. Lipsiți atâtea decenii de informația liberă și de posibilitatea de a comenta necenzurat, românii stăteau la coadă să cumpere noile publicații. Efervescența comentariilor și a dezbaterilor a durat câțiva ani. Construcția instituțiilor democratice, ceva mai mult.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) a României nu este definitivă și poate fi contestată de părți și de Parchet. Abia după ce va fi împlinit și acest pas procesual, dosarul se va întoarce efectiv la procurori (în cazul în care restituirea va fi menținută), care trebuie să refacă rechizitoriul și să decidă dacă îi vor trimite din nou în instanță pe inculpați.
Pe 9 octombrie 2020, în cadrul procedurii de cameră preliminară a acestui dosar, judecătorii de la ICCJ au stabilit o serie de nereguli judiciare care ar face imposibilă judecarea cauzei.
(neregularitatea actului de sesizare) în ceea ce privește numărul total al volumelor de urmărire penală ce conțin probele relevate de parchet în susținerea acuzațiilor aduse inculpaților atât sub aspectul laturii penale cât și al laturii civile și care, cu respectarea dispozițiilor legale în materia reunirii, compun dosarul nr. 11/P/2014;
verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei a actului de sesizare de către procurorul ierarhic superior;
descrierea faptelor reţinute prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpaţilor Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și gl. (rtr.) Rus Iosif, indicarea şi analiza mijloacelor de probă, identificarea și stabilirea identităţii persoanelor vătămate, părților civile ori succesorilor acestora prin raportare la acuzațiile aduse fiecărui inculpat din cauză;
nelegalitatea „depozițiilor” persoanelor ascultate în fața Comisiilor senatoriale și care au dobândit calitatea de suspecţi/inculpați în cauză;
nelegalitatea administrării unor depoziții de martori/persoane vătămate, după redeschiderea urmării penale în cauză;
nelegalitatea administrării mijloacelor de probă constând în Rapoartele întocmite de Comisia Senatorială privind evenimentele din decembrie 1989, Sinteza aspectelor ce rezultă din analizele efectuate de parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, punctul de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie 1989, Documentarul privind Marele Stat Major din cadrul M.Ap.N., „Cartea revoluției române. Decembrie 1989” de Sergiu Nicolaescu, documentele de arhivă ale Statului Major General privind evenimentele din decembrie 1989 cu referire la ac?iunile întreprinse de Direc?ia de Cercetare a Armatei pentru perioada 17.12 - 31.12.1989, datate mai 1991.
Constată că numărul volumelor de urmărire penală înaintate instanţei este de 2995, iar parte din acestea conţin un număr mai mare de acte de urmărire penală decât cele menţionate de parchet.
Constată că dosarul nr. 200/P/2007 ce are în conținut un număr de 234 volume de urmărire penală – incluzând şi volumul 163 bis, lipsă fiind volumul cu nr. 174 menţionat în adresa parchetului (renumerotate de instanţă de la nr. 2762 la nr. 2995) -, a fost atașat prezentului dosar și îl exclude din ansamblul probator.
Carte a lui Sergiu Nicolaescu, probă în dosar
Tot în octombrie 2020, judecătorii au decis excluderea de la dosar a mai multor acte. Procurorii incluseseră în materialul de urmărire penală, la categoria, „declarații”, mai multe relatări pe care Gelu Voican Voiculescu şi Ion Iliescu le-au făcut în faţa Comisiei Senatoriale. Acestea au fost înlăturate.
Ion Iliescu și Petre Roman, doi politicieni, ambii cu legături în fostul regim, cărora românii aveau să le încredințeze țara după căderea comunismului.
De la dosar au mai fost excluse rapoartele întocmite de Comisia Senatorială privind evenimentele din Decembrie 1989 şi documentele ce au stat la baza întocmirii acestora.
„Sinteza aspectelor ce rezultă din analizele efectuate de parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989”, punctul de vedere preliminar al S.R.I. privind evenimentele din decembrie 1989, documentarul privind Marele Stat Major din cadrul M.Ap.N, dar și „Cartea revoluției române. Decembrie 1989” de Sergiu Nicolaescu, au fost și ele înlăturate. Procurorii consideraseră că acestea au valoare probatorie.
Documente de arhivă ale Statului Major General privind evenimentele din decembrie 1989 dar și mai multe declarații ale persoanelor vătămate au fost, de asemenea, excluse.
Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus au fost acuzați că ar fi indus „psihoza teroristă” în timpul evenimentelor din decembrie 1989, fapt ce a provocat sute de decese și mii de răniri ale unor civili.
Piața Palatului după ce s-a terminat ultima întâlnire de propagandă a lui Ceașescu. Oamenii au huiduit discursul disctatorului.
„Din cercetări a rezultat că psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00).”, se arată în rechizitoriu.
Inculpații au negat încă de la trimiterea în judecată acuzațiile. „Sunt sugrumat de indignare că nu-mi găsesc cuvintele. (…) Acest om, compromis din punct de vedere instituțional, complice la torționarii de dinainte de Revoluție, din epoca comunistă, are îndrăzneala să apară public și să vorbească de revoluție, care este evenimentul fondator al epocii în care trăim”, spunea Voiculescu în 2019. El se referea la Augustin Lazăr, procuror-general al României la acel moment.
Revoluția. O cronologie judiciară post-factum, în trei acte
I. Primii care au fost trași la răspundere pentru violențele din decembrie 1989 au fost câțiva dintre liderii comuniști. Tudor Postelnicu, fost ministru de Interne, Ion Dincă, general de armată, Emil Bobu, fost secretar de stat și Manea Mănescu, fost vicepreședinte al Consiliului de Stat au fost condamnați în primii ani de democrație ai României.
Postelnicu a fost condamnat de Tribunalul Militar București la închisoare pe viață pentru genocid. După recurs a rămas cu 14 ani de închisoare, însă a executat doar șapte, fiind eliberat în baza unui decret al lui Ceaușescu rămas neabrogat. Dincă a stat cinci ani în închisoare, Emil Bobu a executat 3 ani de închisoare, iar Mănescu a fost eliberat după 2 ani.
II. În 2008, generalii Mihai Chițac și Victor Atanasie Stănculescu au fost încarcerați după ce au fost condamnați la câte 15 ani de închisoare. Ei au fost acuzați că au dat dovada de „exces de zel” in reprimarea demonstrantilor.
Mihai Chițac a fost eliberat de mai multe ori din penitenciar din cauze medicale și a murit acasă, în 2010. Stănculescu a fost și el eliberat condiționat, la începutul anului 2014.
Gelu Voican Voiculescu a fost rănit după ce a participat la un eveniment de comemorare a Revoluției.
III. La acea vreme, Ion Iliescu era deja cercetat penal pentru evenimentele din decembrie 1989, însă dosarul bătea pasul pe loc de 15 ani. Un episod reprezentativ este cel din 2009, când președintele de atunci, Traian Băsescu, îi reproșează procurorului general Laura Codruța Kövesi, la o întâlnire publică, faptul că dosarul Revoluției este blocat.
În 2015, dosarul a fost clasat de Parchetul General. În 2016, acesta a fost redeschis de același Parchet, pentru ca în 2019 să fie trimis în judecată. Mai multe persoane care au fost implicate în evenimentele de acum 21 de ani au scăpat atunci de acuzații. Printre acestea și Petre Roman, fost prim-ministru.
A intrat în presă dintr-un pariu și a rămas aici din convingere. A debutat în jurnalism în 2008 și a trecut prin redacții locale sau naționale importante, precum Ziarul de Iași sau Adevărul. A fost implicat în mai multe proiecte editoriale independente coordonate de Freedom House și Centrul pentru Jurnalism Independent.
S-a alăturat echipei în 2021 ca senior-correspondent, funcție pe care o ocupă și în prezent. Din iulie 2021 până în ianuarie 2023 a fost redactor-șef al Europei Libere România.
Din ianuarie 2023 ocupă poziția de senior-correspondent.
