Înnegrită, cu o gaură de câțiva metri care lasă să i se vadă coastele, fantoma unui vis putrezește în marginea unui șantier naval. A costat bugetul local trei sferturi de milion de euro, la valoarea actuală și trebuia să fie mândria Galațiului: marca împlinirea a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. În cele două decenii de când a fost lansat, a stat mai mult pe mal. Nu a făcut niciuna dintre croazierele promise de autorități și a ajuns doar o grămadă de lemne putred de scumpe.

Iată povestea Pânzarului Moldovenesc.

În blânda zi de vară a lui 4 iulie 2004, în care termometrul abia urca spre 30 de grade Celsius, doisprezece înalți oficiali ai Bisericii ortodoxe erau pe malul Dunării, la Galați.

Alături de cei din România stăteau mitropolitul Varşoviei şi al întregii Polonii, mitropolitul Basarabiei și mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale.

Lângă ei, doi miniștri, dintre care se remarca Răzvan Theodorescu, reprezentantul Culturii. În jurul lor, autoritățile locale și mii de gură-cască. Toți veniseră să participe la sfințirea unei nave care se dorea a fi noul simbol al județului: Pânzarul Moldovenesc.

„Cu aproape şase luni în urmă, la Vaslui, i-am prezentat domnului Ion Iliescu, preşedintele României, şi Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, propunerea de a reface Pânzarul Ştefanian. Iată-ne, acum, fără întârziere, martori ai unicului eveniment, sfinţirea şi redarea apelor Dunării a corabiei ştefaniene”, declara, la festivitate, ÎPS Casian Crăciun, pe atunci episcop al Dunării de Jos, conform cotidianului local Viața Liberă.

Corabia se dorea o replică la scară naturală a vaselor care ar fi alcătuit flota moldovenească în urmă cu jumătate de mileniu.

Pe 4 iulie 2004, copia modernă a Pânzarului (care urma să fie dotată cu motor și instrumente moderne de navigație) se legăna pe Dunăre, leneș, în imediata apropiere a oficialităților. O icoană imensă a voievodului Ștefan cel Mare putea fi văzută pe vela principală.

Sub zodie electorală

Pânzarul Moldovenesc părea să se fi născut într-o zodie norocoasă: pe 17 mai 2004, în ultima şedinţă din mandat, Consiliul Judeţean condus de Dan Lilion Gogoncea (PSD) aloca, din fondul de rezervă bugetară, 600.000 de lei (aproape 200.000 de euro, la valoarea de atunci), pentru finanțarea sa.

O lună și jumătate mai târziu, plutea spre soborul de înalți prelați și oficiali.

Nu era definitiv terminat, îi lipsea o parte din echipamente și nu avea făcute probele navale pe mare, dar era numai bun de arătat, măcar ca o scumpă butaforie.

Nici măcar un an mai târziu, pe 15 august 2005, când era prezent la Ziua Marinei, construcţia lui încă nu se încheiase.

Pe 31 octombrie 2005, Consiliul Judeţean (CJ) condus de președintele Eugen Durbacă (PUR) aloca suma de 308.161 de lei, dintre care 234.979 de lei pentru „suplimentarea lucrărilor de execuţie necesare finalizării proiectului”, iar alţi 73.182 de lei pentru „alte cheltuieli de investiţii”.

În total, aproximativ alți 75.000 de euro în plus, la cursul de atunci.

Conform documentelor consultate de Europa Liberă, constructorul SPAT factura în total doar pentru navă, în decembrie 2005, către Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, din subordinea CJ Galați, 835.000 de lei, la un curs de 3,64 lei pentru un euro.

La care se adaugă cei 73.000 de lei pentru „alte cheltuieli de investiţii”.

Actualizată cu rata inflației, suma s-ar ridica în prezent la un total de aproximativ trei sferturi de milion de euro.

Proaspăt achitat integral, Pânzarul plutea și la Ziua Marinei din 2006.

Era anul în care Centrul Cultural Dunărea de Jos Galaţi ( CCDJ) anunța și cât va costa o croazieră cu nava: pentru 10 ore pe un traseu stabilit, amatorii aveau de achitat 1.000 de euro. Următoarele ore de marş erau taxate cu câte 200 de euro fiecare, iar pentru staţionare erau percepuți 50 de euro/oră.

Amatorii nu s-au arătat, așa că, în toamnă, a fost ridicat pe uscat, pe Faleza Inferioară a Dunării, pentru a fi ferit de ghețurile iernii. Neîngrijit (necălăfătuit și nelăcuit), s-a deteriorat încet și sigur.

În iulie 2009, a fost preluat direct în subordinea Consiliului Judeţean condus de Eugen Chebac (PSD) și a primit 60.000 de lei pentru reparații. Alți 17.000 de euro, la cursul de atunci.

La începutul lui 2011, o mașină de gunoi lovea Pânzarul aflat pe uscat și-i afecta o parte din structură.

În iulie 2011, vasul avariat plutea înapoi în patrimoniul Centrului Cultural, pe motiv că erau prea mari cheltuielile de întreţinere iar CJ Galaţi nu avea personal specializat de întreţinere şi navigaţie.

„Nava este într-o stare destul de rea, are câteva scânduri putrezite, pe care le vom înlocui, ca sa facem tot posibilul să poată pluti la Ziua Marinei, după care Pânzarul va intra în reparaţii capitale. S-a deteriorat pentru ca a stat pe uscat mult timp, pe Faleză, loc în care a şi fost lovit de o maşină de salubritate. Apoi, şi la interior sunt probleme, umezeala a lucrat şi acolo, chiar şi la motor sunt unele probleme”, declara Sergiu Dumitrescu, la acel moment directorul centrului Cultural „Dunărea de Jos”, conform cotidianului local Viața Liberă.

Cârpit, pe 15 august 2011, de Ziua Marinei, avea ultima apariție pe apă.

Un acord de cooperare cât o definitivă condamnare

Pe 3 octombrie 2011, Centrul Cultural Dunărea de Jos Galaţi încheia un Acord de cooperare cu Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării.

Conform documentului, în următorii zece ani, Pânzarul trecea în administrarea Asociației, urmând a fi exploatat în comun cu CCDJ „în vederea cercetării, promovării dezvoltării durabile a Dunării şi punerii în valoare a potenţialului turistic”.

Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării avea obligaţia asigurării resurselor financiare legate de reparaţii anuale, întreţinere de cheiaj, de echipaj, de autorizare, de pază, de asigurare, precum şi a altor cheltuieli necesare exploatării în condiţiile legii”. La expirarea acordului, se angaja să restituie Pânzarul Moldovenesc „în bună stare”.

Înțelegerea era însoțită de un deviz de recondiționare, în valoare de 106.000 de lei. Aproximativ 25.000 de euro, la cursul de atunci.

Ce-i recomanda pe cei de la Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării să li se încredințeze nava? Mai nimic, dacă luăm în calcul că era înființată de trei luni, mai precis în 14 iulie 2011.

Cu noul administrator, nava a ajuns într-un colț al Șantierului Naval Damen Galați și acolo a rămas.

La solicitarea CCDJ, în martie 2017, la șase ani și jumătate de când fusese încredințată Asociației, era făcută o expertiză tehnică.

Expertul tehnic dr. ing. Dan Drăgan constata că „nava a fost supusă unei acţiuni de degradare atât din interior, cât şi din exterior, simultan, neexistând o barieră de oprire a absorbţiei apei”. Grupul sanitar era descompletat, echipamentul de navigaţie nu mai exista iar motorul de propulsie era nefuncţional şi deteriorat.

„Starea fizică a construcţiei nu permite existenţa acesteia mai mult de trei ani, urmând dezmembrarea fizică a acesteia fără intervenţia omului, numai din cauze naturale”, concluziona expertul care estima că valoarea navei era, la acel moment, de 26.600 de euro.

Singura soluție de recuperare a navei propusă era ca obiectiv turistic pe uscat, precizând că refacerea parţială în acest scop ar fi costat la acel moment 58.100 de euro.

Imposibila recuperare

În 2019, Centrul Cultural se adresa instanței, care-i dădea câștig de cauză și obliga Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării să achite 58.100 de euro, bani necesari pentru refacerea parțială a navei, conform propunerii expertului tehnic.

Doar că Asociația nu mai avea activitate din 2017, an în care a depus ultimul bilanț contabil, conform datelor Ministerului Finanțelor. Nici anterior nu avusese prea multă activitate: a avut venituri de 7.649 de lei cu un efectiv de personal de cinci angajaţi în (2013, venituri de 10.043 de lei şi un angajat în 2014 și venituri de 28.575 de lei și trei angajați în 2015).

„Executorul judecătoresc a pus decizia definitivă și irevocabilă în practică, dar nu s-a mai identificat nimeni cu Asociația și nu am găsit pe nimeni, pentru a fi executat silit. Pânzarul este în continuare în șantier și încercăm să o scoatem la capăt pe linia legii”, a declarat pentru Europa Liberă, în iulie 2024, actualul director al CCDJ, Vali Sandu.

S-a scuzat atunci că nu ne poate oferi mai multe date pe motiv că avocatul care a fost implicat în dosar este în concediu.

Orice încercare ulterioară de a-l contacta telefonic a fost sortită eșecului.

În august, am întrebat instituția pe care o conduce care au fost demersurile întreprinse de Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galați, din momentul în care a devenit proprietarul Pânzarului Moldovenesc și până în prezent, pentru conservarea și recuperarea acestuia de la cei către care a fost înstrăinat.

Am mai întrebat care este în prezent starea fizică a navei și care sunt intențiile referitoare la Pânzar.

Nu am primit niciun răspuns.

Echipa Europei Libere a văzut și fotografiat Pânzarul în incita Șantierului Naval Damen Galați, unde putrezește de un deceniu. Gaura din corpul navei are deja de câțiva metri, lemnul odată maroniu-roșcat este înnegrit peste tot, puntea arată devastată, cu cabinele deteriorate de zăpezi și ploi.

Datele tehnice ale Pânzarului Moldovenesc

Nava, care trebuia să fie o replică la scară reală a vaselor din urmă cu jumătate de mileniu, avea următoarele caracteristici:

• lungime: 17,6 m, lățime: 5 m, pescaj: 1,5 m;
• deplasament: 25 tone;
• chila și coastele corabiei erau construite din stejar stratificat, bordajul din lemn de larice, puntea din lemn de mahon și tec, placările fiind făcute cu placaj de luan;
• pânzele: „focul”, pânza triunghiulară, are 30 mp, „randa”, vela trapezoidala prinsă de „artimon” (catargul dinspre pupa), are 40 mp, iar vela dreptunghiulară („balonul”), principală, are 45 mp;
• dotată cu un motor diesel de 70 CP;
• rezerva de carburant la bord - 1,2 tone, pentru o autonomie de 1.200 mile marine;
• dotata cu instalație de guvernare hidraulică, instalație de navigație prin satelit, radar, stație radio și un sonar;
• avea amenajate opt cușete și două grupuri sanitare;
• echipaj: patru persoane;
• capacitate: 20 de turiști.

Costurile Pânzarului Moldovenesc

De-a lungul timpului, Consiliul Județului Galați a cheltuit următoarele sume:

• 2004 : 600.000 de lei;
• 2005: 234.979 de lei pentru „suplimentarea lucrărilor de execuţie necesare finalizării proiectului”, iar alţi 73.182 lei pentru „alte cheltuieli de investiţii”;
• 2009: 60.000 de lei pentru reparații.

Acestor sume directe se adaugă diferite cheltuielile de întreţinere, inclusiv de depozitare pe uscat, cu macaraua navală.

În total, dacă sunt actualizate sumele din acel moment cu rata inflației, sumele cheltuite în proiectul Pânzarului Moldovenesc sunt de aproximativ trei sferturi de milion de euro, la valoarea actuală.

Final naval

În timp ce nava – simbol în care s-a investit echivalentul a trei sferturi de milion de euro putrezește pe uscat, gălățenii au totuși, după mai bine de trei decenii, un vaporaș care să facă regulat croaziere.

Pe 17 aprilie 2024, în perioada preelectorală, Consiliul Județului Galați anunța achiziția navei Camelia. Construită din bani europeni, nava are 30 de locuri și a costat 2.350.000 de lei, adică mai puțin de jumătate de milion de euro.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.