Linkuri accesibilitate

Cum este descrisă 17 decembrie 1989, ziua în care s-a tras la Timișoara, în rechizitoriul din Dosarul Revoluției


Timișoara, Decembrie 1989. Pe 17 Decembrie tancurile și baionetele regimului comunist au ucis protestatari, dar nu au oprit revolta

Dosarul Revoluției, trimis în judecată după aproape 30 de ani, în aprilie 2019, cuprinde cronologia zilei de 17 decembrie 1989, momentul când efective ale Armatei și ale Ministerului de Interne au deschis focul la Timișoara asupra demonstranților. Eroii Timișoarei, cu piepturile goale, au stat în fața tancurilor și apoi a baionetelor trupelor de la Armată și Ministerul de Interne (în care era inclusă și Securitatea). Operațiunea „Trandafirul”, de incinerare a celor uciși în 17 Decembrie la Timișoara, s-a desfășurat cu știrea Elenei Ceaușescu, a Miliției și a Securității comuniste.

Europa Liberă prezintă evenimentele acelei zile tragice, așa cum a fost surprinsă de procurorii care au făcut ancheta penală în urma căreia au fost trimiși în judecată Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, acuzați de infracțiuni contra umanității.

  • În dimineaţa zilei de 17.12.1989, orele 09:00, a ajuns la Timişoara o grupă din cadrul Marelui Stat Major al Armatei (MstM) - Direcţia Operaţii, condusă de col. Ionescu Dumitru.
  • În jurul orelor 14:00, în mai multe zone importante ale municipiului au fost realizate dispozitive militare de apărare. Cu toate acestea, străzile Timişoarei urmau să se umple din nou cu manifestanţi, numărul acestora crescând rapid şi ajungând la 4000.
  • La orele 11:00, ministrul apărării naţionale generalul, Milea Vasile, a ordonat comandantului Marii Unităţi Mecanizate să intervină cu 400 de militari pentru blocarea căilor de acces spre Consiliul Judeţean. În urma convorbirilor avute cu Ceauşescu Nicolae, sub presiunea acestuia, ministrul apărării a comunicat la orele 13:30 (17.12.1989) pentru toată armata „Situaţia în Timişoara s-a agravat. Este ordin să intervină armata. Armata intră în stare de luptă. În judeţul Timiş este stare de necesitate.”
  • La orele 13:45, același Milea a ordonat telefonic trimiterea pe străzile din Timişoara a unor tancuri de instrucţie cu echipajele constituite din comandant şi mecanic conductor. În faţa acestora au fost ridicate baricade, iar tancurile au fost blocate, unele fiind incendiate.
  • În jurul orelor 15:30, pentru conducerea unităţilor din Garnizoana Timişoara, a fost constituită o grupă operativă a MStM şi a organelor centrale ale MApN. Grupa a fost condusă de gl.mr. Guşă Ştefan – prim adjunct al ministrului apărării şi şef al MStM, gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor – prim adjunct al MApN, gl.lt. Chiţac Mihai – comandant al Garnizoanei Bucureşti, col. Gheorghe Radu – locţiitor al şefului Direcţei Operaţii din MStM, col. Cârneanu Gheorghe – locţiitor al comandantului CAAT, iar de la MI gl.mr. Nuţă Constantin – adjunct al ministrului de interne. Împreună cu această grupă, la Timişoara s-a deplasat şi secretarul CC al PCR - Coman Ion.
  • În acest timp, mulţimile de manifestanţi au luat cu asalt sediul Comitetului Judeţean de Partid. Confruntarea din faţa sediului a fost violentă, iar sediul a fost cucerit, fiind distrusă inscripţia PCR de pe clădire. Urmare ordinului ministrului apărării, efectivele MApN au fost suplimentate cu militari aparţinând UM 01233 Buziaş, UM 01140 Lugoj şi UM 01380 Arad. Orașul era survolat de două elicoptere militare care au executat zboruri de recunoaştere deasupra municipiului, transmiţând operativ informaţii despre locurile unde se găseau aglomerări de persoane.

Primele focuri de armă

  • În jurul orelor 16:00 (17.12.1989) în Timişoara s-au executat primele focuri de armă.
  • La orele 18:00, gl.mr. Guşă Ştefan, sosit de la Bucuresti, a preluat în întregime conducerea forţelor militare aparţinând MApN. Mai multe tancuri ale UM 01115 Giroc au fost blocate de către persoane civile înarmate cu răngi şi bare metalice, pe Calea Girocului. Gl. mr. Guşă Ştefan a ordonat recuperarea blindatelor, întrucât pentru întreaga zonă acestea prezentau pericol de explozie. Au fost formate subunităţi, care au deschis focul în plin asupra mulţimii care a fost împrăştiată, iar tancurile tractate în unitate. „Recuperarea acestor tancuri s-a făcut cu preţul multor vieţi omeneşti”, se arată în rechizitoriu.
  • Concomitent, o coloană de manifestanţi a fost supusă focului militar în dreptul Facultăţii de Electrotehnică. Au tras atât trupele MI, cât şi cele ale MApN. Coloana s-a imprăştiat, fiind urmărită de scutieri care au efectuat arestări. „Unii militari au făcut uz de baionetă”, se mai arată în document.
  • La orele 18:45, MApN a transmis către Comandamentul Marii Unităţi Mecanizate din Timişoara indicativul militar „Radu cel Frumos”, ce reprezenta trecerea la alarma de luptă parţială, indicativ transmis ulterior tuturor unităţilor din garnizoană. Ulterior, în judeţul Timiş s-a declarat „stare de necesitate”. Drept urmare, s-a trecut la înarmarea militarilor cu muniţie de război.
  • În seara zilei de 17.12.1989, pentru cercetarea persoanelor reţinute la Penitenciarul Timişoara, s-a deplasat din Bucureşti, Diaconescu Gheorghe – procuror general adjunct al României, însoţit de o echipă de procurori. „Acesta a dispus neautopsierea cadavrelor din Timişoara”, se precizează în rechizitoriu.

La București, Ceaușescu a cerut girul PCR pentru ce avea să urmeze

La București, în după-amiaza zilei de 17.12.1989, preşedintele Ceauşescu Nicolae a convocat Comitetul Politic Executiv pentru a primi girul măsurilor în forţă deja ordonate. La şedinţă au participat: Ceauşescu Nicolae, Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Dăscălescu Constantin, Milea Vasile, Dincă Ion, Mănescu Manea, Curticeanu Silviu, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, Postelnicu Tudor, Toma Ioan, Ciobanu Lina, Constantin Nicolae, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Niculescu Paul, Radu Ion, Popescu Dumitru, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Stoian Ion, Szasz Iosif, Ursu Ioan, fiind invitaţi Bărbulescu Vasile, Radu Constantin şi Vlad Iulian.

„În cursul şedinţei, acuzaţiile preşedintelui i-au vizat în special pe ministrul apărării, ministrul de interne şi şeful DSS, aceştia fiind acuzaţi de trădare, laşitate şi insubordonare prin neexecutarea ordinului Comandantului Suprem”, se mai precizează în document.

Nicolae Ceaușescu era convins că este victima unui complot. „La Timişoara au avut loc unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prânz ...Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începând cu Budapesta ...De altfel, este cunoscut şi faptul că atât în Răsărit, cât şi în Apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din Răsărit, şi cei din Apus să schimbe şi folosesc orice.... O serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine (...). Sunt acţiuni puse la cale atât din Est cât şi din Vest, care s-au unit pentru a distruge socialismul (...)”.(Stenograma şedinţei CPEx din 17.12.1989)

66 de morți incinerați în operațiunea „Trandafirul”

Acţiunile militare desfăşurate de forţe ale MI şi MApN au atins intensitatea maximă în după amiaza zile de 17.12.1989 şi în noaptea de 17/18.12.1989. În acest interval au fost ucise prin împuşcare 66 de persoane şi rănite alte 196. În dimineaţa zilei de 18.12.1989, în jurul orelor 05:30, Coman Ion i-a raportat lui Bobu Emil că „La Timişoara situaţia este sub control”. Acest raport i s-a repetat în mod direct preşedintelui Ceauşescu Nicolae.

Elena Ceauşescu, Emil Bobu şi Tudor Postelnicu au decis transportul a 40 de cadavre aflate la Spitalul Judeţean Timişoara spre Bucureşti, unde urmau a fi incinerate, scopul fiind cel de a şterge urmele represiunii sângeroase. „Acţiunea urma să se desfăşoare în cel mai deplin secret, planul în întregime fiind cunoscut de Ceauşescu Elena, gl. Nuţă Constantin (MI), gl. Macri Emil (DSS) şi gl. Mihalea Velicu (MI)”, se precizează în document.

Astfel, în seara zilei de 17 decembrie 1989, col. Ion Corpodean – locţiitor al şefului Miliţiei Judeţene Timiş, a fost chemat de gl. Constantin Nuţă care i-a ordonat să se ocupe de transportul cadavrelor de la morga Spitalului Judeţen Timişoara la IML Bucureşti. Numele de cod al acestei operaţiuni a fost „Trandafirul”.

  • În jurul orelor 01:00 din noaptea de 17/18.12.1989, a început îmbarcarea celor 40 de cadavre într-o autoizotermă aparţinând Comtim, încărcarea fiind încheiată la orele 05:00. Transportul a ajuns la crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti, în după amiaza zilei de 18.12.1989. Operaţiunea de incinerare a cadavrelor s-a încheiat la 20.12.1989, orele 10:30.
  • A fost raportată executarea ordinului gl.Constantin Nuţă, iar în baza indicaţiilor acestuia, cele patru tomberoane pline cu cenuşa rezultată au fost transporatate cu o autofurgonetă TV, iar cenuşa, deversată într-o gură de canal în apropierea localităţii Popeşti-Leordeni.

Această operaţiune a fost una dintre cele mai josnice din istoria comunismului românesc, s-a făcut cu ştirea Elenei Ceauşescu şi a unor ofiţeri de miliţie si de securitate”, se mai precizează în rechizitoriu.

Documentul are 12 volume, în total 3.280 de file. Dosarul are 3.330 de volume, din care 2030 au fost instrumentate după 13 iunie 2016.

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG