„Tot ce s-au gândit să facă autoritățile a fost să arunce toată responsabilitatea pe spinarea părintelui”, a spus fostul ministru al Educației în interviul pentru Europa Liberă, după ce Ministerul Sănătății a lansat scenariile pentru începerea școlii. Mircea Miclea mai vorbește despre faptul că guvernul nu s-a gândit să-i ajute pe copii să recupereze materia pierdută anul trecut și nici să înceapă școala mai devreme pentru a avea o „rezervă de timp” în cazul în care se va înregistra un nou vârf în criza sanitară.
Mircea Miclea are 56 de, a fost ministrul al Educație și predă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universități Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. Este directorul Centrului de cercetare-dezvoltare în domeniul psihologiei, Cognitrom, unde a coordonat dezvoltarea mai multor platforme inovatoare de evaluare și intervenție psihologică computerizată pentru copii, adolescenți și adulți.
Europa Liberă: Revenirea copiilor la școală se face în condiții complicate, în care se încearcă distanțarea lor și li se interzice să se mai joace unii cu alții. În ce fel vor fi afectați copiii de aceste noi reguli, vor exista consecințe care să le afecteze dezvoltarea?
Mircea Miclea: „Una dintre funcțiile esențiale ale școlii este dezvoltarea socio-emoțională a copiilor, adică a capacităților lor de a interacționa, de a lua decizii în grup, de a rezolva conflicte, de a-și autoregla emoțiile. Din păcate, această funcție de dezvoltare a componenței socio-emoționale a elevilor se va realiza extrem de deficitar. Să sperăm că această funcție care va fi nerealizată să poată fi reluată cât mai curând. Din nefericire, nu s-a ascultat ceea ce și eu am spus și alții au explicat: după 15 mai, când s-a ridicat starea de urgență, ar fi trebuit să înceapă tot felul de experimente prin care să vedem ce avem de făcut în toamnă. Vă aduc aminte că atunci erau județe - de exemplu, Dolj, Vâlcea, Brăila - care aveau câte patru-șase cazuri de infectări. S-ar fi putut începe școala, mai ales în sate unde mobilitatea socială este foarte redusă, deci riscul de contaminare ar fi fost mic și s-ar fi început în diferite forme școala în acele unități rurale cu riscuri minime. Din astfel de experimente am fi putut extrage învățăminte: ce să facem acum. Neavând la îndemână acest tip de experimentări făcute la timp -care ar fi fost obligatorii, pentru că numai din încercări învățăm- ne trezim acum că guvernul habar nu are ce să facă la începutul școlii. Ar fi fost cu totul altfel dacă perioada 15 mai-15 iunie, când riscurile erau foarte mici, mai ales în mediul rural, ar fi fost folosită exact pentru a vedea ce avem de făcut în toamnă prin tot felul de încercări: într-un județ am fi făcut într-un fel, în altul, în alt fel. S-a ratat această perioadă de experimentare și vedem că acum guvernul habar nu are ce are de făcut”.
Europa Liberă: Ar putea fi preluate modele din alte state europene, unde școala a început deja?
Mircea Miclea: „Eu cred că asumarea responsabilității trebuie să fie făcută în primul rând din partea atuorităților. Văd că guvernul susține că părintele trebuie să semneze o declarație pe proprie răspundere și această cerință nu e simetrică: adică directorul școlii sau inspectorul nu semnează o declarație pe proprie răspundere prin care să-și asume responsabilitatea pentru ce se întâmplă cu elevul la școală. Văd că autoritățile se derobează de responsabilități: le lasă la nivelul părinților sau al școli. Dacă părinții nu semnează acea declarație pe proprie răspundere copilul nu va putea merge la școală, ceea ce este aberant. Toți copiii au dreptul să meargă la școală. În Declarația pe care o propun autoritățile sunt tot felul de lucruri care sunt imposibil de satisfăcut. De pildă, e o cerință acolo prin care se spune că părintele își asumă pe propria răspundere, că fiul sau fiica sa nu s-au întâlnit cu cineva care are Covid-19. De unde să știe părintele acest lucru? Poate că a fost la magazine și acolo era cineva infectat, poate că la școală este cineva care are Covid-19 sau pe stradă. Dacă tu, stat, îl pui pe părinte să semneze o astfel de hârtie înseamnă că arunci toată responsabilitatea pe umerii părinților, care nu pot să satisfacă astfel de cerințe. Vedem că autoritățile sunt incapabile să aibă un scenariu clar de începere a școlii.”
Europa Liberă: În această situație care vi se pare riscul major?
Mircea Miclea: „Riscul major este ca unii elevi să nu meargă la școală, mai ales că unii părinți nici nu vor semna o astfel de declarație. Citind textul declarației, la rigoare, nu cred că un părinte poate să-și asume toate responsabilitățile acelea, pentru că nu știe. De exemplu sunt trecute acolo o serie de boli, pe care poate să le aibă copilul și la final e pus „etc”. Cum adică et cetera? De ce anume mai sunt responsabil eu, ca părinte care semnez? Sau mai există un paragraf în care se spune că eu, părintele, susțin și semnez cum că copilul nu s-a întâlnit cu nicio persoană care are Covid-19. De unde să știu eu, ca părinte, acest lucru. Riscul este ca accesul la școală să fie foarte serios obturat de către autorități, printr-o astfel de modalitate birocratică de a rezolva problema prin care se deresponsabilizează și aruncă totul pe spatele părinților.”
Europa Liberă: Deci guvernul ar trebui să renunțe la aceste declarații
Mircea Miclea: „Ar trebui să renunțe și să-i conștientize pe părinți că, dacă apar simptomele respective, pe care ar trebui să le primească pe o listă, atunci părinții trebuie să-și țină copiii acasă o vreme. În rest, direcția trebuie să fie - „trimite copilul la școală și noi, statul, ne asumăm responsabilitatea că totul va decurge normal.”
Europa Liberă: Credeți că profesorii, învățătorii vor putea ține lucrurile sub control așa cum propune guvernul, adică elevii să nu se joace unii cu alții, să nu se atingă, să nu facă schimb de diferite obiecte, să nu-și împrumute pixul unul altuia?
Mircea Miclea: „Eu nu cred că vor fi satisfăcute toate acestea, dar nici nu cred că sunt riscuri atât de mari, dacă-și schimbă pixul sau dacă se ating. Ideea este să nu se atingă tot timpul, să nu-și tușească în față unul altuia etc. Cred că niște măsuri moderate pot fi realizate în școli. Când apar simptome, copiii trebuie ținuți acasă și testați. Cadrele medicale trebuie, de asemenea, testate periodic. În acest mediu trebuie să se facă testări. Dacă vor să pună școala pe roate, atunci trebuie să testeze periodic cadrele didactice, periodic să-i verifice pe copiii care merg la școală, fiindcă părintele nu va ști ce înseamnă dacă un copil are febră. Autoritățile trebuie să-i testeze pe copiii care au cel mai mic semn de boală. Dacă autoritățile vor să facă un amar de bine, atunci testările programate de autorități trebuie focalizate pe cadrele didactice și pe copii.”
Europa Liberă: Mai mulți foști lideri politici importanți din lume au vorbit despre urgența acțiunilor care să împiedice apariția unei generații Covid. Care sunt riscurile apariției unei astfel de generații?
Mircea Miclea: „Pentru elevii români riscul este de a exploda analfabetismul funcțional. Cei mai vulnerabili în acest sens sunt elevii de la sate și din mediile defavorizate. Din păcate, chiar ei au fost lăsați complet pe dinafară și de învățământul online, și de faptul că guvernul nu a înțeles că din 15 mai putea să înceapă școala în aceste zone rurale. În același timp, guvernul putea face ceea ce alte guverne au făcut: să finanțeze învățământul remediabil. De pildă, în Marea Britanie s-au dat 1,5 miliarde de lire pentru ca pe parcursul verii să se recupereze sub formă de meditații rămânerile în urmă din anul anterior.
Printr-un astfel de învățământ se putea veni în sprijinul copiilor pentru a recupera materiile pe care nu le-au putut face la vreme. La noi nu s-a făcut nimic, nici încercări în mai-iunie pentru a vedea cum merg lucrurile, nici acest tip de meditații prin învățământul remediabil și nici prin reluarea școlii. De exemplu, cu două săptămâni mai devreme să se deschidă școlile, la 1 septembrie, măcar pentru a avea o rezervă de timp dacă apare cumva un nou vârf în iarnă, să fi fost aceste două săptămâni fie de recuperare, fie de făcut materie în avans. Efectul global va fi o explozie a analfabetismului funcțional, prin urmare a achizițiilor cognitive, a achizițiilor legate de disciplina de învățământ. Este importantă și atitudinea pe care o vor avea părinții, trebuie să fie foarte atenți la următorul lucru: anxietățile lor vor fixa în mintea propriilor copii și dacă ei nu-și vor putea controla aceste anxietăți, aceste anxietăți vor deveni mult mai mari în capul propriilor lor copii și îi va afecta pe termen foarte lung. Sfatul meu pentru părinți ar fi să încerce să fie realiști, să nu se sperie de orice, pentru că fricile lor se vor transmite în mod inevitabil la copiii lor și vor avea, din păcate, niște copii cu anxietăți majore, ceea ce este în defavoarea copiilor. Părinții sunt modele comportamentale pentru copiii lor.”
Europa Liberă: Ar putea urma o generație Covid, acești copii care sunt acum la școală ar putea deveni generația Covid?
Mircea Miclea: „Totul se poate recupera încă, dacă se face învățământ remediabil, ca în Marea Britanie, dacă se ajunge la soluții hibride - între învățatul online și față în față. Nu putem să spunem că după 5 luni e o marcare majoră a acestei generații, față de celelalte. Dacă se iau măsurile necesare pentru recuperarea materiilor pierdute, totul se poate recupera. Dacă guvernul va desconsidera măsurile pentru a remedia pierderile de învățare ale copiilor, atunci efectele vor fi majore pe aceste două dimensiuni: analfabetism funcțional în creștere și dezvoltare socio-emoțională major perturbată”
