Calculul avut în vedere de această formulă este ca țările în care forțele americane sunt amplasate realizează un beneficiu de pe urma acestora, de unde și ideea unui 50% adăugat sumei pentru întreținerea trupelor.
Să precizăm de la început că aceasta este o discuție internă în administrația Trump și că o astfel de cerere nu este decât în faza de proiect. Și sunt șanse ca cererea să fie diluată.
Se știe, de asemenea, că, în ciuda retoricii lui Trump, percepută pe alocuri ca ostilă alianței NATO, Statele Unite continuă să investească masiv în întărirea acesteia. Deci, ceea ce se constată și în alte domenii, retorica prezidențială nu este însoțită, de multe ori, și de politici în aceeași direcție.
Cu toate acestea, noua abordare a atras atenția aliaților, mulți privind-o cu consternare, dar spunând că nu-i surprinde. În prezent, Germania plătește 28% din costul bazelor de pe teritoriul său, asta neincluzând salariile militarilor.
Dar de curând Donald Trump a reușit să convingă Coreea de Sud să plătească mai mult cu circa 8%, dar nu după formula “costuri plus 50%” de care se vorbește acum.
Dacă formula ar fi aplicată, unele țări ar urma să plătească de la 5 la 6 ori mai mult decât o fac acum. Donald Trump a cerut, de la bun început, țărilor NATO să contribuie mai mult la apărarea comună. De altfel, insistențele sale, vizând sume mult mai mari, au deraiat aproape negocierile cu Coreea de Sud, unde sunt staționați 28 de mii de militari americani. Președintele a spus “Țări bogate, pe care le protejăm, să fie atente! Nu mai suntem proștii altora”.
Oficialități de la Pentagon și Departamentul de Stat se tem că aceste cereri ar putea știrbi încrederea aliaților în America. Altă temere este că anumite țări își vor pune întrebarea dacă au nevoie de trupe americane. În timp ce în Polonia există sprijin pentru prezența americană, nu același lucru se întâmplă cu populațiile unor aliați importanți, cum sunt Germania și Japonia. Forțe ostile vor fi stimulate dacă America dă astfel de ultimaturi.
Se pare că în calcul sunt două formule: una, care stabilește cât ar trebui să plătească țări ca Germania; și o alta, care prevede o reducere pentru țări ale căror politici se aliniază cu cele americane.
