A scris opt cărți, dintre care trei de proză (anul cârtiței galbene, 2003; ghinga, 2005; doamne-doamne, 2006; d great coman, 2007; dicționarul mara, 2009; Parohia, 2012; Căsnicie, 2015; Insectarul Coman, 2017), și a creat la Bistrița, un pol nordic de creativitate, un festival internațional de poezie, de care sunt atrași anual poeți din toate zările. L-am întâlnit la Festivalul Lecturii de autor de la Brno și am stat câteva minute de vorbă despre singurătatea poetului într-o lume gălăgioasă.
Europa Liberă: Domnule Dan Coman, ați scris mai multe cărți de versuri, trei de proză. Ultima carte de versuri, Insectarul Coman, pare să fie rețeta dumneavoastră de creație și de viață. În ce măsură este adevărat? E o impresie de-a mea, de lectură.
Dan Coman: „Da, cred că aveți dreptate. Dar nu știu dacă e o rețetă neapărat. Dar sunt anumite ritmuri interioare.”
Europa Liberă: ...rețetă în sens alchimic...
Dan Coman: „Sigur, sigur...”
Europa Liberă: nu farmaceutic...
Dan Coman: „Evident, evident. Dar, dacă e o rețetă, fie ea și alchimică, e, cumva, inconștientă. Adică, s-a întâmplat să fie așa. Privind retrospectiv, da, îmi dau și eu seama de ritmicitatea cu care au apărut, dar nu a fost nimic conștient. Culmea e, că, de fiecare dată când îmi propuneam, de exemplu, să scriu proză, nu-mi ieșea deloc și ieșea câte o carte de poeme. Oricum, pentru mine lucrul cel mai important este să găsesc formula optimă de a spune ce vreau să spun. Fie că e vorba de proză sau de poezie.
Europa Liberă: Voiam să spun că există în carte elementele care vă amorsează fiecare zi. Zilele încep foarte de dimineață, de pildă, cu o cafea, cu o țigară, probabil că asta e rutina de profesor. Dumneavoastră sunteți și profesor.
Dan Coman: „Foarte multă vreme, mă rog, până la 30 și ceva de ani, îmi plăcea mult să stau treaz nopțile. Și stăteam nopțile, și citeam, și scriam, și ascultam muzică și așa mai departe. Și, după aceea, de când au apărut copiii, am obosit cumva și ritmurile s-au schimbat radical. Și atunci, am descoperit diminețile: mă trezesc în fiecare zi la 4 dimineața și, până la 6, când începe lumea să miște, stau și citesc, lucrez și așa mai departe. Asta nu știu cât de mare importanță sau relevanță are”....
Europa Liberă: Are relevanță pentru că eu privesc acest volum, Insectarul Coman, și ca pe un manual de instrucțiuni al ritualurilor zilnice ale poetului Dan Coman.
Dan Coman: „Da, e un ritual. Cred foarte mult în ritual, în sensul de disciplină. Scrisul înseamnă, de fapt, foarte multă disciplină, căci mi pare așa desuetă imaginea aceea neoromantică cu scriitorul care stă, privește în zare și îi vine brusc inspirația. E vorba, de fapt, de foarte multă muncă și munca asta trebuie cumva și educată, și exersată. Și trebuie făcut încontinuu efortul acesta. Cel puțin, în cazul meu, așa funcționează. Nu e nepărat valabil în toate cazurile și pentru toată lumea. Deci, e o rutină care înseamnă, de fapt, un exercițiu extrem de important pentru mine.”
Europa Liberă: Sunteți din Bistrița, ați stat în Bistrița o viață, mai puțin perioada de facultate, nu? pe care ați făcut-o la Cluj. Cum e să locuiești într-un oraș mic în care foarte puțină lume știe că scrieți și că aveți succesul pe care îl aveți?
Dan Coman: „Foarte puțină lume din anturaj. Dar lucrurile trebuie diferențiate foarte clar din punctul meu de vedere. Nu înseamnă că, dacă vine cineva, să zicem dumneavoastră veniți și îmi spuneți să discutăm despre literatură, eu refuz și zic că nu. Doar că nu s-a întâmplat, nu vine nimeni, și atunci, discutăm despre alte lucruri, eu și oamenii cu care mă întâlnesc discut despre alte lucruri.”
Europa Liberă: Despre fotbal, de pildă.
Dan Coman: „De exemplu.”
Europa Liberă: Ați vrut să deveniți portar la Șepcile roșii sau cum le spunea?
Dan Coman: „Da, visam la asta, era Cavai portar, pe vremea aceea. Ideea e că, dacă trebuie să lucrezi și să-ți câștigi cumva existența, fie că e vorba de Bistrița, Brno sau Cluj, și trebuie să te trezești dimineața și să fugi la serviciu, apoi să-ți iei copiii de la școală și să te duci cu ei nu știu unde, orașul respectiv pierde din farmec cumva. Sau nu pierde el din farmec, noi pierdem din capacitatea de a-i percepe pulsul, lucruri acelea splendide care se întâmplă în orice spațiu, doar că-ți trebuie ochiul proaspăt, trebuie ca privirea să fie foarte proaspătă și această prospețime nu o ai dacă ești obligat să faci lucrurile astea. De aceea zic, e la fel de dificil să locuiești în Bistrița, ca în Praga sau la New York.”
Europa Liberă: Voiam să vă întreb dacă nu cumva e un fel de a cultiva singurătatea care e o prezență continuă în poemele dumneavoastră. Într-un oraș mic te simți și izolat, și singur. Departe de breaslă.
Dan Coman: „Pe de o parte, corect, te simți izolat, departe de breaslă, ceea ce e bine, până la un punct și, pe de altă parte, este resursa asta de timp. Toți vorbim despre ea sau încercăm să o eficientizăm cât mai mult. Și acolo, într-un mic oraș, timpul funcționează altfel, știți prea bine. Eu fac cinci minute de la școală și înapoi. Și acest timp excedentar, suplimentar, este cel care mă interesează. Deci, cumva, e marele avantaj pentru mine Bistrița cu timpul acesta al ei.
Europa Liberă: Vă temeți de rutină?
Dan Coman: „Enorm. Enorm. Cumva, și rupturile acestea din scris, din proză însă chiar și din poezie, anumite rupturi mai adânci să zicem, cumva, cred că vin tocmai din ideea aceasta de a scăpa de rutină, deși e extraordinar de greu, de fapt. Să scapi de rutină. Rutină în sensul acela de clasic,. E foarte periculoasă.”
Europa Liberă: Aveți un personaj care nu vrea să îmbătrânească deși are 30 de ani, într-o carte – Parohia – un fiu de preot care, cumva, se sustrage rutinei zilnice, rămânând, totuși, într-o zonă nebuloasă a unei copilării încă indecise: să se maturizeze, să nu se maturizeze. În subconștientul dumneavoastră, este această teamă de a evada din copilăria Bistriței?
Dan Coman: „E o întreagă poveste, de fapt, aici. Și funcționează pe mai multe paliere. Pe de o parte, e un anumit tip de inocență, nu-mi vine alt cuvânt în minte, pe care-l pierzi imediat ce ai început să publici, și ai început să intri în lumea literară cu lecturi, cu discuții și așa mai departe. Adică, niciodată nu mi s-a mai întâmplat să simt bucuria pe care am simțit-o la prima carte tipărită. Deja la a opta, e OK, nu sunt ipocrit, normal că te bucuri, dar nici nu se compară. Și, pe de altă parte, nici nu poți rămâne, cum se întâmplă în cazul Parohiei, de care pomeneați – nici nu poți rămâne total rupt de ceilalți. Pentru că percepția este atunci a nebuniei, dar a unei nebunii care nu are niciun suport și care nu duce nicăieri. Și atunci, ar fi ideal, cumva, un melanj între cele două: să-ți păstrezi o oarecare inocență și, în același timp, să reușești să fii cu ceilalți, desigur, în măsura în care singurătatea ta nu este atacată, măcinată de ceilalți. ”
Europa Liberă: Aveți un poem straniu pe care nu l-ați citit în seara asta. Semn că, cumva, gândesc eu, i-ați rezervat un loc special în preferințele dumneavoastră. Se numește „Dragoste în vremea protestelor.” Apare în Insectarul Coman.
Dan Coman: „E un poem...e o întâmplare și acesta pentru că e un poem cu o poveste...”
Europa Liberă: ...un poem circumstanțial, în primul rând, nu? Care se leagă de manifestații, de proteste....
Dan Coman: „Exact. Erau proteste de stradă. Eram atât de revoltați încât în Bistrița, unde nici la Revoluție nu au fost mai mult de 30 de oameni pe străzi, la Revoluția din 1989 zic, acum au ieșit mii de oameni, pur și simplu. Și, nu m-aș fi gândit să scriu acest poem, recunosc, dar a fost un moment foarte interesant, când unul dintre poeții de la București care e și redactor la o editură – la Editura Paralela 45 – a gândit o antologie de poeme care a și apărut la Paralela 45 și se numește chiar #Rezist. Și în care el invita mai mulți poeți să scrie despre evenimentele respective.
Europa Liberă: Radu Vancu?
Dan Coman: „Radu a apărut și el în antologia aceea. Cosmin Perța. ”
Europa Liberă: A, Cosmin Perța. Care și vine și el, pe 31 iulie, aici, la Brno.
Dan Coman: „Da, și mi-a plăcut foarte mult pentru că eu, de exemplu, nu prea am scris poezie socială. Era și momentul potrivit și, cumva, mi-am dat seama că, scriind-o, se lega și de cartea la care eu lucram și anume Insectarul Coman. Și mi-a venit așa, mănușă, oferta asta a lui. Deci, e, cumva, un poem la comandă, dacă vreți, dar care se potrivea foarte bine structurii pe care o gândisem deja pentru carte.”
Europa Liberă: Spuneți, la un moment dat, că vă căutați gura cu care să vorbiți. Este un fel de a vorbi și acesta? Un fel de a articula, de a vă adresa în mod direct societății?
Dan Coman: „Da, cred că da.”
Europa Liberă: În ce măsură se poate adresa poetul în mod direct societății? Poate să iasă din singurătatea lui?
Dan Coman: „Povestea cu turnul de fildeș în care scriitorul stă și își vede de ale lui nu cred că mai e funcțională. În același timp, a te implica direct nu înseamnă neapărat să scrii poezie socială. Poezia, în sine, e un act de rezistență. Într-o lume precum e cea în care trăim, faptul de a publica, de a crea evenimente legate de poezie, antologii e un fel de implicare în viața socială, un act de rezistență... De pildă, noi, la Bistrița, avem un festival internațional de poezie, anul acesta a fost la a 11-a ediție, extraordinar de important și care adună oameni din toată zona respectivă...”
Europa Liberă: Iată că nu sunteți chiar atât de singur...
Dan Coman: „Nu. Calitatea mea acolo e strict de organizator, de festival. Și cred că e o formă de implicare. Fără să scriu poezie socială, am văzut că implicarea poetului deja e decisivă și s-a dovedit a fi decisivă de foarte multe ori când oameni care au o putere teribilă au ajuns să se sperie de puterea cuvintelor. Vedeți ce s-a întâmplat, că l-ați pomenit pe Radu Vancu, cu protestul de la Sibiu. Dar și antologia asta care a făcut foarte multă vâlvă, deși noi credeam că o să treacă neobservată. În afară de oamenii care citesc poezie. Dar, dimpotrivă, ecourile ei s-au dus și mai departe. Semn că poezia are rostul ei și rolul ei, de asta sunt convins, fără a fi neapărat poezie socială dedicată.”
Europa Liberă: Dacă ar fi să vă adresați politicienilor – lăsând deoparte acum poezia – dumneavoastră, omul Dan Coman, ce le-ați spune în mod direct?
Dan Coman: „Ce le-aș spune n-aș putea să spun pe bandă. Nu știu....mi-e frică și, în același timp, s-a acumulat, cred, foarte multă furie. Împreună cu prietenii mei am început cu toții să înțelegem că oamenilor ăstora nu le poți explica nimic, nu poți să stai la dialog cu ei, pentru că refuză dialogul, și nu mă interesează că e din partidul X sau Y, acum vorbim de politicianul român, să zicem, însă asta nu înseamnă că nu trebuie să i te adresezi. Că nu trebuie să manifești. Și mă bucur foarte mult că social-media a căpătat forța asta, deși e cu două tăișuri evident toată povestea, dar mă bucur foarte mult că deja pot să existe niște manifestări sociale în care, fără să li te adresezi lor cumva direct, fiind foarte mulți și creându-se trenduri, ajung să țină cont de aceste curente de opinie.”
Europa Liberă: Vă mulțumesc.
Dan Coman: „Eu vă mulțumesc foarte mult.”
Facebook Forum