„Obligația procurorului este să se exprime pe infracțiunile pentru care îi cercetezi (pe suspecți, n.r.), adică pentru omor, de exemplu, și să spună dacă are probe”, declară Voinea pentru Europa Liberă.
Despre afirmația din rechizitoriul recent publicat de procurorii militari, că Ion Iliescu și gruparea din jurul său ar fi comis un act de trădare printr-o cerere adresată URSS de a interveni cu trupe în România, fostul procuror militar afirmă că:
„Avem înregistrarea cu generalul Gușă, care era șeful armatei. Adică nu Iliescu era șeful armatei, nici nu discutau rușii cu Iliescu. Discutau cu armata conform obligațiilor pe care le aveau în Pactul de la Varșovia. Iar generalul Gușă le spune, ați văzut, că nu e cazul să intervină pentru că stăpânim situația. Păi dacă erau toate străzile pline de tancuri și taburi, ce mai trebuia să vină și rușii?! Avem înregistrare din momentul acela, nu poți să spui altceva acuma. Deci chiar nu au cerut, nu avem dovada că au cerut ajutor.”
Europa Liberă: Când ați instrumentat dosarul ați găsit probe că gruparea Iliescu ar fi cerut ajutorul URSS?
Dan Voinea: „Nu. Nu știu de unde au luat astfel de date. Obligația de a informa URSS exista în baza Pactului de la Varșovia, obligația de a informa cu privire la situația din România. Dar faptul în sine e departe de a implica o putere străină în încercarea de a prelua puterea în România. Nici vorbă. Eu nu știu despre ce probe vorbesc procurorii, eu nu le-am avut când am plecat de acolo. Dacă au, o fi ceva ce nu știm noi.”
Europa Liberă: Ați ajuns și dumneavoastră atunci la concluzia „grupului complotist” pe latură civilă și militară din jurul lui Iliescu?
Dan Voinea: „Nu. Eu știu așa, că în 1989, Iliescu avea un dosar. El a fost ministru la ape și i-au făcut un dosar penal pentru un dig din județul Ialomița. Era un proiect de regularizare a râului Ialomița ca să nu mai indunde în zona Slobozia. Și n-a respectat proiectul, a propus pământ tasat în loc de beton. Cam asta era situația lui.
Și nu era în anturajul celor care erau împotriva lui Ceaușescu. Mă refer la Brucan, Corneliu Mănescu, Bîrlădeanu, autorii scrisorii aceleia. (...)
Vă spun ceva ce poate nu se știe. În 22 decembrie, în Piața Palatului, lumea striga numele lui Corneliu Mănescu. Eram acolo. Mănescu era cunoscut pentru curajul lui și datorită Europei Libere care a difuzat scrisoarea lor către Ceaușescu. S-au dus la Corneliu Mănescu acasă și l-au găsit beat. Nu puteau să-l aducă la balconul CC-ului în situația aceea. Și atunci cineva a propus să-l aducă pe Iliescu. Nu știau însă unde stă, dar s-au găsit unii (un fost angajat al ICRAL Cotroceni, n.r.) și l-au adus cu un TAB.
Dacă Iliescu ar fi organizat lovitură de stat, era acolo, în piață, să intre cu grupul lui în CC, nu stătea acasă cu nevasta în după-masa zilei de 22.”
Europa Liberă: Despre celelalte nume din dosar? Gelu Voican Voiculescu, de exemplu, ce puteți spune în legătură cu el?
Dan Voinea: „Eu, când am făcut dosarul despre Gheorghe Ursu, l-am găsit în pușcărie. În 1985 era în arestul Direcției Cercetări Penale, arestat pentru fapte de înșelăciune. Se ducea în gara de Nord, aștepta trenuri și lua bilete de la pasageri ca să le deconteze. El era ceva pe la ministerul minelor, ceva pe la secția de geologie. Deconta bilete și le lua banii.”
Ce spune rechizitoriul din dosarul Revoluției?
Procurorii militari care au trimis în instanță Dosarul Revoluției din 1989 îi acuză pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan și generalul Nicolae Militaru de trădare pentru că au solicitat intervenția militară din partea Uniunii Sovietice, potrivit rechizitoriului consultat de G4Media.ro. Procurorii arată însă că faptele de trădare s-au prescris.
Potrivit procurorilor, anunțul privind solicitarea intervenției militare a URSS a fost făcut la TVR, pe 23 decembrie, la ora 10.30 dimineața. Procurorii susțin că, dat fiind că TVR era sub control militar, iar armata era sub controlul grupării conduse de Ion Iliescu, membrii acestei grupări sunt cei care au luat decizia de a chema trupele sovietice, masate la granița de est a României, arată G4Media.
”La fel de clar este şi faptul că prezenţa trupelor sovietice pe graniţa de Est, nu a fost o întâmplare, ca urmare a unui anunţ întămplător al TVR. Este mai presus de orice dubiu faptul că această prezenţă a fost posibilă pentru că a existat în prealabil o solicitare în acest sens, venită de la vârful puterii politico-militare a României. Totuşi, a lipsit acordul din partea persoanei abilitate – generalul (…) (Ștefan Gușă – n.red.)”, arată procurorii în rechizitoriu.
Procurorii mai arată că, ulterior Revoluției, toți cei din rețeaua Iliescu au negat constant faptul că ar fi chemat trupele sovietice și au încercat să-și ascundă filosovietismul, dar și colaborarea cu serviciile secrete ale URSS.
