Aplauzele politicoase s-au stins, iar șeful NATO, Mark Rutte, și-a aranjat cu grijă hârtiile pe podium. I-a luat 62 de secunde să ajungă la subiect.
„Forțele întunecate ale opresiunii sunt din nou în marș”, a spus el. „Noi suntem următoarea țintă a Rusiei”.
Discursul lui Rutte de la Berlin, din 11 decembrie, a fost doar cel mai recent dintr-o serie de avertismente fără precedent, făcute în 2025 de înalți oficiali europeni și agenții de informații, privind un conflict direct cu Rusia.
În februarie, serviciile secrete daneze au declarat că „Rusia se consideră în conflict cu Occidentul și se pregătește pentru un război împotriva NATO”; în iunie, un general german de rang înalt a spus că un atac ar putea avea loc în termen de patru ani; în noiembrie, cuvintele sale au fost repetate de omologul său polonez – la două zile după ce ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat că „unii istorici militari cred chiar că am avut deja ultima noastră vară de pace”.
Această listă de avertismente este departe de a fi exhaustivă.
Rutte a vorbit cel mai despre asta.
În ianuarie, el i-a îndemnat pe membrii NATO să crească cheltuielile pentru apărare sau să urmeze cursuri de limba rusă, iar în iunie a spus că un atac ar putea fi coordonat cu un asalt chinez asupra Taiwanului.
Discursul său din 11 decembrie a fost cel mai puternic semnal de alarmă de până acum, vorbind despre un război de„amploarea celui pe care l-au îndurat bunicii sau străbunicii noștri”, cu „mobilizare în masă, milioane de persoane strămutate”.
Ce se ascunde în spatele avertismentelor?
Comentariile de acest fel au ajuns pe prima pagină a ziarelor și au ridicat semne de întrebare, mai ales în contextul în care Statele Unite manifestă un interes din ce în ce mai scăzut pentru menținerea nivelului de sprijin în materie de securitate pe care l-au acordat Europei în trecut.
„Este ceva la care m-am gândit în mod special, deoarece nu există nicio dovadă că Rusia poate sau dorește să atace NATO”, a declarat pentru RFE/RL John Foreman, fost atașat militar britanic la Moscova și Kiev.
„Cred că o serie de politicieni și militari folosesc spectrul amenințării rusești din motive mai prozaice: Rutte – pentru a încuraja țările NATO să își respecte angajamentele de cheltuieli, polonezii – pentru a atrage mai mult NATO pe teritoriul lor”, a adăugat el.
Alți sceptici au subliniat că, după aproape patru ani de război, Rusia nu a reușit să supună Ucraina – chiar dacă în acest an a avansat cu prețul unor pierderi enorme în vieți omenești și echipamente.
Teemu Tammikko, de la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale, a afirmat, de asemenea, că Rusia nu pare „dispusă și capabilă să atace NATO în acest moment”.
Însă el a declarat pentru Serviciul rus al RFE/RL că puterea președintelui Vladimir Putin „depinde de o amenințare externă”, ceea ce înseamnă că „pe termen lung, este probabilă o provocare militară directă, mai ales dacă războiul din Ucraina va îngheța”.
Unii susțin că acest lucru se întâmplă deja, cum ar fi incursiunile rusești cu drone și avioane în spațiul aerian al NATO, inclusiv asupra României.
Dar avertismentele emise în acest an sugerează scenarii mult mai sumbre.
Atac asupra Estoniei
Un document publicat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) pe 18 decembrie dezvăluie temerile privind un atac direct asupra Estoniei pentru a testa disponibilitatea Statelor Unite și a altor aliați NATO de a lupta.
„În Europa, această anxietate se adaugă unei temeri mai profunde: că guvernul american, distras de politica internă și tentat de reduceri bugetare, ar putea în curând să-și reducă prezența sau să impună condiții rolului său în apărarea Europei”, se arată în document.
Descriind Estonia ca fiind „mică, plată și expusă”, raportul menționează că o simulare de război din 2016 a prevăzut că forțele ruse ar putea cuceri capitala în termen de 60 de ore de la invazie.
Dar menționează, de asemenea, că Rusia ar avea nevoie de 5-10 ani după încheierea războiului din Ucraina „pentru a se reechipa și reînarma pentru un astfel de atac” – un interval de timp mult mai lung decât cel estimat de Rutte, Pistorius și alții.
Este de remarcat faptul că oficialii americani nu au repetat avertismentele europene.
Strategia de securitate națională recent publicată susține că „aliații europeni se bucură de un avantaj semnificativ în ceea ce privește puterea militară față de Rusia în aproape toate aspectele, cu excepția armelor nucleare”.
Dar recunoaște, de asemenea, necesitatea angajamentului diplomatic al SUA „pentru a atenua riscul unui conflict între Rusia și statele europene”.
„Războinici”
Oficialii de la Kremlin i-au numit pe liderii europeni „războinici” și au negat orice dorință de a ataca. Au făcut comentarii similare despre Ucraina în ajunul invaziei pe scară largă din februarie 2022, deși acest lucru nu înseamnă automat că există planuri pentru noi agresiuni.
„Rusia nu urmărește obiectivele militare atribuite țării noastre”, a declarat vice-ministrul de Externe, Serghei Riabkov, pe 22 decembrie.
„Așa cum a spus deja președintele Rusiei, suntem chiar pregătiți să garantăm acest lucru din punct de vedere legal, ca parte a unei soluționări” a războiului din Ucraina, a adăugat el.
Dar este puțin probabil ca un astfel de angajament să fie luat în serios de mulți occidentali. Rusia a semnat și apoi a încălcat promisiunile de a respecta granițele Ucrainei în Memorandumul de la Budapesta din 1994.
În cele din urmă, totul ar putea depinde de un singur om.
„După cum știm, Rusia nu este o democrație. O astfel de decizie ar fi, în esență, doar rezultatul deciziei lui Vladimir Putin de a ataca o țară europeană care este membră a NATO sau o altă țară europeană, așa că nu avem cum să știm”, a declarat Elizabeth Braw, de la grupul de reflecție RUSI pentru apărare și securitate, pentru serviciul rus al RFE/RL.
„De aceea, liderii militari din toată Europa spun că trebuie să fim pregătiți pentru orice se poate întâmpla mâine. Se poate întâmpla peste cinci ani, peste zece ani sau niciodată, dar nu poți conta pe asta.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
