Decizia Amnesty International din această săptămână de a-i retrage opozantului rus, Alexei Navalnîi, titlul de „prizonier de conștiință”, a readus în discuție mai vechile sale luări de poziție naționaliste. Pot diminua aceste declarații sprijinul și deci presiunile interne și externe pentru salvarea sa din închisoare? Cui folosește această evoluție?
Tentativa de asasinat căreia i-a fost victimă anul trecut l-a transformat pe Alexei Navalnîi într-un disident recunoscut ca atare la nivel global. Astfel opozantul rus i s-a putut adresa cancelarului german, Angela Merkel, de pe patul de spital de la Berlin, unde i s-a salvat viața, iar de îndată ce și-a revenit a lucrat cu reputate agenții de media occidentale la investigația propriei otrăviri, otrăvire de care acuză Kremlinul.
Totuși omul care îl pune în dificultate pentru mai mult de un deceniu pe atot-puternicul președinte Vladimir Putin, care denunță răspicat corupția figurilor oficiale, care și-a câștigat un bagaj imens de simpatie rândul rușilor de rând inclusiv prin organizarea de vaste proteste anti-guvernamentale, este ținta criticilor - interne și externe - legate de mai vechi declarații naționaliste pe care nu o dată a refuzat să le recuze.
În această săptămână, miercuri, 23 februarie mai precis, Amnesty International însăși a retras numele lui Alexei Navalîi de pe lista sa de „prizonieri de conștiință”, un titlu rezervat oamenilor închiși pentru ceea ce sunt sau pentru principiile pe care le apără. Organizația internațională pentru drepturile omului și-a justificat decizia spunând că descrierea lui Navalnîi nu corespunde întocmai portretului unui prizonier de conștiință numai din cauza vechilor sale declarații văzute drept „promovare a urii”.
Recentul dosar Navalnîi, reanalizat de Amnesty International, cuprinzând informații privind asocierea sa cu naționaliștii ruși și declarații văzute ca rasiste și xenofobe, a fost întocmit ca urmare a unui val de plângeri. Acestea par să fie parte a unei campanii menite să îl discrediteze pe opozantul Kremlinului, la puține săptămâni după ce a primit titlul onorant de „prizonier de conștiință”.
Un angajat al Amnesty care a ținut să își păstreze anonimatul a dezvăluit mediei ruse că o postare pe Twitter a tranlatoarei ruse, Katia Kazbek, aflată în Statele Unite, care listează o serie de comentarii discutabile făcute de Navalnîi, a fost citată ulterior de un val de emailuri trimise organizației. Pe de altă parte, Kazbek, pe numele său real Ecaterina Dubovițkaia, a declarat la Europa Liberă că „nu s-a aflat niciodată în contact cu cineva de la Amnesty International, în orice caz, cu cineva despre care să știe că lucrează la Amnesty International”.
Pe de altă parte, organizația pentru apărarea drepturile omului susține că perspecuțiile la care este supus Navalnîi este motivată politic și că recenta decizie de a-l elimina de pe lista „prizonierilor de conștiință” nu va schimba hotărârea de a lupta pentru eliberarea sa imediată. Dar decizia, luată pe baza unor stricte criterii de clasificare, a provocat critici imense și a pus în lumină convingerile lui Navalnîi. Sau întrebări despre ele.
„Naționalist cu diplomă”
Cea mai mare atenție pare să fie acordată de sprijinul afișat de Alexei Navalnîi în a doua parte a anilor 2000 pentru cauzele naționaliste, inclusiv prezența sa la așa-numitul Marș Rusesc, un eveniment anual al naționaliștilor de toate nuanțele care are loc la Moscova, dar care a scăzut în intensitate în ultimii ani. Ca răspuns, partidul liberal Yabloko l-a exclus pe Navalnîi din rândurile sale.
Pe de altă parte, sub emblema altei organizații - Mișcarea Națională Rusă de Eliberare - Alexei Navalnîi a publicat în 2007 o postare video pe YouTube în care se descrie pe el însuși ca fiind „un naționalist cu diplomă” și în care făcut afirmații din care transpare xenofobia. Într-un alt clip, Navalnîi apare în postura de stomatolog cu trimiteri la probleme dentare, în primul rând carii, în contextul unor imagini înfățișând imigranți la Moscova, cu mesajul „recomand igienizare completă”, urmat de un îndemn politic limpede: „Tot ce ne stă în ale trebuie îndepărtat cu grijă, dar ferm, prin deportări”.
În anii care au urmat, Alexei Navalnîi și-a îmblânzit tonul. Înaintea preconizatei sale candidaturi la președinție, a continuat însă să promoveze politici imigraționiste de tip conservator, a promovat ideea introducerii unui regim de vize în privința celor care vin din Asia Centrală, o sursă majoră de forță de muncă pentru Rusia. Într-o postare pe blog, opozantul de azi s-a raliat celor militanților care se opun „islamizării”. Oricare ar fi fost popularitatea câștigată în acest fel, ea s-a dovedit cel puțin pe moment inutilă. În 2018, regimul Putin a reușit să îl împiedice pe Navalnîi să participe la cursa pentru Kremlin.
În același timp, Navalnîi a declarat în mod repetat în diverse interviuri că nu regretă mai vechile comentarii și a explicat că abilitatea sa de a aduna laolaltă liberali și naționaliști dă măsura forței sale de policitian.
În contextul anilor 2000, când majoritatea acestor luări de poziție au devenit publice, o alianță flexibilă cu etno-naționaliștii a fost văzută de câteva figuri marcante ale opoziției ruse, marginalizate de un regim din ce în ce mai centralizat, ca o posibilă soluție de a câștiga teren în politică, de a crea o mișcare amplă menită să îl pună în sfârșit în dificultate pe Vladimir Putin. Acesta se definește pe el însuși ca naționalist și promovează în mod evident nostalgia pentru Uniunea Sovietică. De altfel, naționaliștii s-au implicat puternic în valurile de protest din 2011 și 2012 împotriva regimului Putin.
Navalnîi face referiri la această idee într-un interviu fluviu acordat scriitorului și fostului opozant anti-comunist polonez, Adam Michnik. Discuția dintre cei doi a devenit o lucrare comună, o carte: „Michnik. Navalnîi. Dialoguri în 2015”.
„Temelia abordării mele este că trebuie să comunici cu naționaliștii și să îi educi”, explica Navalnîi. „Cred că este foarte important să explicăm că soluția nu este să îi batem pe imigranți, ci că metodele democratice sunt adevăratele soluții: să ne întoarcem la alegerile cu o reală competiție politică și aceste alegeri ne vor ajuta să scăpăm de corupții și hoții care se îmbogățesc pe spinarea imigranților ilegali”.
Mutare spre stânga?
Ceva mai recent însă, activismul politic al lui Alexei Navalnîi pare să fi făcut o mișcare stânga. El pare să fi devenit un cruciat anti-corupție care promovează ideea unor noi sindicate și făcând muncitorilor promisiuni legate de creșterea salariilor, după ani de cădere constantă a puterii reale de cumpărare.
„Nu văd nicio contradicție între a promova sindicate în timp ce soliciți un regim de vize pentru imigranții din Asia Centrală”, a declarat el pentru Der Spiegel într-un interviu acordat în timpul perioadei de refacere în Germania, după ce a fost otrăvit, reamintim, într-un oraș din Siberia, în august anul trecut.
Media pro-Kremlin s-a folosit intens de-a lungul anilor de trecutul naționalist al lui Navalnîi și a instrumentat adevărate campanii pentru a-l discredita atât pe el, cât și pe aliații săi. Aceste acțiuni s-au intensificat înainte de întoarcerea sa în Rusia de la Berlin, pe 17 ianuarie 2021. Data coincide cu arestarea sa, dar și cu declanșarea unor vaste demonstrații în favoarea sa în întreaga țară. În ciuda perseverenței cu care protestatarii au înfruntat forțele de ordine și gerul, Alexei Navalnîi a primit sentința de doi ani și opt luni de închisoare pentru violarea regulilor eliberării condiționate în timp ce se afla în străinătate.
În timp ce lumea întreagă asista la manifestații de protest impresionante pentru eliberarea opozantului, televiziunea de stat din Rusia a, iar căutat în continuare să îl discrediteze prezentîndu-l ca pe un neo-nazist. Studenților le-au fost prezentate la cursuri comparații ale lui Navalnîi cu Hitler, oar prezentările au fost transmise de posturile de televiziune guvernamentale. În mod evident, majoritatea acestor materiale au exagerat luările de poziție ale lui Navalnîi și au răstălmăcit diverse episoade pentru a-i compromite numele.
Pe de altă parte, declarațiile și postările video controversate ale lui Alexei Navalnîi sunt încă disponibile online. Iar reprezentanții Fundației Anti-Corupție de la Moscova, „fundația lui Navalnîi”, nu au răspuns imediat cererii de prezenta un punct de vedere pentru Europa Liberă.
Totuși Leonid Volkov care este de facto coordonatorul birourilor regionale ale rețelei politice a lui Alexei Navalnîi, a declarat pentru The New Yorker la începutul acestei luni, că opozantul va continua să promoveze dialogul cu naționaliștii Rusiei. Volkov a precizat că Alexei Navalnîi regretă videoclipul din 2007 care promova deportarea imigranților, dar că el nu a fost retras de pe YouTube „pentru că este un fapt istoric”.
Ceea ce sugerează apropiatul opozantului rus este că scopul principal al lui Alexei Navalnîi este ca opoziția față de Vladimir Putin să atingă o masă critică.
„El e convins că dacă nu vorbești cu acest gen de oameni care participă la aceste marșuri, precum Marșul Rusesc de la Moscova, ei toți vor deveni capete rase, vor deveni radicali”, a explicat Volkov, care a adăugat: „Dacă vorbești cu ei, e posibil să îi convingi că adevăratul inamic este Putin”.
Matthew Luxmoore este corespondent Europa Liberă la Moscova. Absolvent de Harvard, el a publicat de asemenea pentru New York Times, The Guardian sau Politico.
