Linkuri accesibilitate

Declinul anunțat al BBC. Ce poate învăța Iranul din Revoluția română. Revista presei europene


Regina Marii Britanii folosind celebra caelașcă pentru a merge spre Parlament

Una dintre primele măsuri anunțate de Boris Johnson, după ce a câștigat alegerile din decembrie și perspectiva Brexitului a devenit definitivă, a fost aceea că va anula taxa pentru BBC (aprox. 155 lire, sau 180 euro), pe care o plătește fiecare cetățean britanic și care e principala sursă de venituri a venerabilei instituții.

Iată acum că directorul general al BBC, Tony Hall („Lord” Tony Hall), și-a anunțat ieri demisia, ceea ce face, cum o scrie Le Monde, în Franța, că BBC va trebui acum să-și apere existența, dincolo de presiunile politice.

BBC este atacată din toate părțile, atât de partizanii, cât și de adversarii Brexitului. BBC dispune de un angajament oficial, o cartă care îi garantează finanțarea până în 2027. Dincolo de această dată, însă, BBC se va regăsi teoretic singură în fața adversarilor precum Netflix. Asta, exact în momentul în care dușmanii, în special întreaga dreaptă anti-europeană, reproșează BBC că ar fi prea pro-UE. Tabloidele, în special, precum Daily Mail, sau grupul de presă al lui Rupert Murdoch (The Times, The Sun etc.), nu apreciază acest lucru câtuși de puțin.

Corporația este așadar judecată ca prea pro-europeană de către « brexiters », în vreme ce masa de « remainers » estimează că BBC i-a lăsat pe cei dintâi să mintă, fără a-i corecta.

Procedând în toată discreția, BBC nu spune nimic despre toate acestea. The Times scrie însă că viitorul șef al BBC se va confrunta cu un lanț de provocări. The Daily Mail subliniază recentele dispute din cadrul BBC, privind egalitatea de plată bărbați-femei, sau faptul că Lord Hall pleacă de fapt pentru a deveni șef al National Gallery.

Poate BBC să câștige lupta cu guvernul? se întreabă The Guardian. Cotidianul stângii intelectuale londoneze scrie despre lupta permanentă de guerrillă a jurnaliștilor de la BBC cu politicienii și funcționarii guvernelor succesive de toate tendințele.

În Italia, Corriere della Sera scrie cu admirație despre felul în care BBC prevăzuse, în 1989, lumea noastră de azi: acum treizeci și unu de ani, programul «Tomorrow's World» încerca să imagineze lumea de astăzi, reușind să o facă cu o halucinantă precizie: asistenți vocali, tehnologia fără fir, WI-FI și smartphones. Într-așa măsură încât dacă nu ar fi culorile care trag spre bej și oribilele nuanțe ale hainelor prezentatorilor, programul ar fi o banală trecere în revistă a vieții de azi.

BBC nu prevăzuse însă apariția unuia ca Boris Johnson și nici faptul că Anglia avea să iasă din UE trântind demonstrativ ușa.

În Spania, El Pais vede anunțul surpriză al lui Tomy Hall în termeni negativi, ca pe un abandon al navei de către căpitan.

De asemenea, cum o amintește Le Figaro în Franța, BBC e larg văzută de populație în Anglia ca fiind rețeaua media a unei «mici burghezii albe».

Davos și un scriitor pedofil

Donald Trump va vorbi astăzi în Davos, în deschiderea liturghiei anuale a economiei mondiale, iar în Belgia Le Soir anunță participarea excepțională a Regelui și Reginei.

Este a cincizecea ediție a întâlnirii anuale de la Davos și apare acum limpede că vechea viziune prometheiană a progresului infinit este acum apusă. Pe fundalul tensiunilor dintre SUA și UE, generate de faptul că UE vrea să taxeze giganții internetului, Trump se va întâlni astăzi cu șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen și cu comisarii pentru piața digitală Thierry Breton și pentru comerț Phil Hogan.

Macron a anunțat ieri, pe Twitter, că a avut o “excellente discussion” cu Trump în legătură cu taxa digitală, iar Trump a părut să fie de acord.

Tot Le Soir, într-o mare cronică semnată de Jean-François Kahn, relansează dezbaterea în jurul afacerii recente, una dintre acelea care captivează când sunt văzute din afara lumii francofone și care par de neînțeles în alte culturi: cea a pedofiliei revendicate a scriitorului Gabriel Matzneff.

Pasiunea pentru copii, băieței și fetițe, a lui Matzneff a fost dintotdeauna cunoscută, iar el s-a mândrit cu ea. Abia acum, după decenii de impunitate și premii literare, parchetul a deschis o anchetă împotriva lui și asta numai după ce una din vechile lui cuceriri, din vremea când ea avea 13 ani iar el 50, Vanessa Springora, a devenit între timp directoarea prestigioasei edituri Julliard.

Declicul, pentru fosta lui pradă Vanessa Springora, a fost atunci când Matzneff a primit, în aplauzele generale, în 2013, premiul Renaudot pentru eseu.

Matzneff (care e ortodox, provenind dintr-o familie de ruși albi), astăzi în vârstă de 83 de ani, este însă în continuare apărat de cei care argumentează că așa erau atunci vremurile și moravurile, în prelungirea eliberării sexuale de după Mai 1968.

Jean-François Kahn se întreabă însă cum de a fost posibil ca toți criticii scriitorului să fie reduși la tăcere atâta vreme. Complezența franceză vizavi de sex în literatură, sub toate formele, dusese în Franța, scrie el, la un soi de terorism cultural oficializat, unde Marchizul de Sade, inventatorul unui lung lanț de orori făcute femeilor în literatura lui, a fost beatificat de intellighenția franceză într-așa măsură încât i se spune „divinul Marchiz”.

Iranul și Revoluția română

Revoluția română a început, acum trei decenii, în momentul în care Ceaușescu s-a întors dintr-o vizită rău gândită în Iran, iar site-ul Politico estimează că mollahii iranieni ar putea să tragă mari învățăminte din Revoluția română: “Exact precum România în anii 1980, Iranul e ostatecul unor structuri de securitate devenite o mafie tentaculară, compusă din îmbogățiți pe fundalul prăbușirii economiei. Asta face dificilă sarcina de a reprezenta fațada regimului, mai ales când ai 80 de ani și când se tot vorbește de cine te va înlocui.”

Atunci, în decembrie 1989, când Ceaușescu, primit cu covorul roșu la Teheran, s-a întors acasă unde a fost împușcat în mijlocul unui masacru național, presa și o parte a clasei politice s-au întors împotriva președintelui de atunci Rafsanjani și a ministrului de externe Ali Akbar Velayati. Cum fusese posibil ca ei să nu vadă pe cine primeau cu atâta pompă? Cum de a fost posibil să nu vadă în Ceaușescu decât un „divin Marchiz”?

Facebook Forum

Pandemia, din ambulanță | Am stat două zile alături de paramedicii SMURD
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:58 0:00
XS
SM
MD
LG