Linkuri accesibilitate

Declinul presei scrise, certuri pe bani în UE, iar Macron denunță intervenția lui Erdogan în Libia. Revista presei europene


Militari în Libia. Macron își caută acum aliați împotriva lui Erdogan, care a intervenit în Libia. 

Presa scrisă, sau mai degrabă presa tradițională, pe scurt, o duce din ce în ce mai rău.

The Guardian a anunțat ieri că va suprima 180 de posturi, printre care 70 de posturi de jurnalist. The Guardian o ducea rău deja înainte de pandemie, deși continuă să fie ultimul cotidian din Marea Britanie, și unul din ultimele din lume de această calitate, care oferă totalitatea conținutului online gratuit.

Le Monde, în Franța, care anunță nefericita știre, o completează cu altele: tabloidele Daily Mirror și Daily Express au anunțat la rândul lor suprimarea a 550 de posturi împreună.

Daily Express are de altfel astăzi, în tradiția sa zeflemitoare, un foarte sarcastic articol despre liberalul europarlamentar belgian Guy Verhofstadt, care încă nu s-a obișnuit cu ideea că Marea Britanie a ieșit din UE și care continuă să posteze pe Twitter și să avertizeze în Parlamentul European în legătură cu catastrofa economică și socială spre care se îndreaptă britanicii. „Nu poți să te abții, nu?” este unul din comentariile ironice la o postare compulsivă a sa despre Brexit, reprodus printre altele de Daily Express.

The Guardian continuă însă să ofere gratuit cititorilor totalitatea conținutului, solicitând doar contribuții voluntare. Ultimul comentariu publicat de Guardian, semnat de Rafael Behr, spune că Brexitul, care era menit a reda Angliei o dimensiune globală, a lăsat-o fără prieteni.

Conservatorul The Times, la rândul său, a început în ultima vreme să arate tot mai multe semne de îndoială în legătură cu perspectivele Marii Britanii în afara UE. Comentariul de astăzi, de David Aaronovitch, deplânge deriva spre dreapta autoritară a conservatorilor, care sunt pe cale de a lepăda valorile liberalismului.

Boris Johnson și guvernul continuă însă să aibă sprijinul unui mare cotidian cum este The Telegraph, în care Johnson însuși a scris ani de zile. De altfel, aprobând decizia lui Johnson de a exclude în cele din urmă, pe viitor, participarea gigantului chinezesc al telecomunicațiilor Huawei de la construirea rețelelor britanice de 5G, The Telegraph scrie cum China amenință acum direct Marea Britanie cu represalii „publice și dureroase”.

Ambasadorul Chinei la Londra a lăsat de altfel de înțeles că firmele chinezești s-ar pregăti să părăsească Marea Britanie.

The Independent, la rândul său, scrie că potrivit noii legislații, cetățenii UE vor putea fi deportați din Marea Britanie chiar și dacă comit delicte minore, iar nu doar dacă reprezintă o amenințare pentru securitatea națională, și asta chiar dacă beneficiază de un permis de ședere în regulă.

Bruxelles, cei „patru frugali” și veto-ul olandez

Un veto olandez se profilează asupra summitului UE care va avea loc vineri și sâmbătă la Bruxelles. Cei 27 se vor întâlni pentru prima dată în persoană de la începutul pandemiei încoace pentru a pune la punct detaliile planului de salvare a economiilor europene prin crearea unui fond comun de 750 miliarde euro, dar El Pais, în Spania, anticipează un veto olandez. Planul, propus de Angela Merkel și sprijinit de Comisia UE, prevede pentru prima oară o mutualizare, o punere în comun a datoriilor, însă El Pais consideră că totul arată că premierul olandez Mark Rutte va bloca planul, care necesită o aprobare în unanimitate, cu atât mai mult cu cât Olanda este un contribuitor net la bugetul comun.

Dintre cei „patru frugali”, doar Olanda se arată în continuare cu totul neconvinsă. Celelalte țări reticente sunt Austria, Danemarca și Suedia. Principalii beneficiari ai fondului ar fi Italia și Spania.

La Roma, La Repubblica estimează că, la summit, dacă este nevoie „se vor opri ceasurile” („si fermeranno gli orologi”), altfel zis întâlnirea celor 27, prevăzută vineri și sâmbătă, se va prelungi până când se va ajunge la un compromis, ceea ce este intenția fermă a Angelei Merkel.

Problemele esticilor la summit

Înainte de a porni spre Bruxelles, unii lideri își fac un minimum de curățenie acasă, în urmă. Așa a făcut premierul bulgar Boiko Borisov în timpul nopții, dând afară trei miniștri: de interne, finanțe și al economiei, pentru a satisface nemulțumirea protestatarilor. Ministrul de interne, cel puțin, Mladen Marinov, era foarte contestat după ce asigurase protecție specială magnatului Ahmed Dogan, fost șef al partidului turcilor, MRF, care a ocupat samavolnic, pentru sine, o bucată de plajă publică în Burgas, în fața vilei sale, acest gest abuziv fiind scânteia care a declanșat protestele.

Un alt lider estic ce își va aduce problemele la summit este Viktor Orbán. Acesta nu dorește ca banii de la UE să fie condiționați de respectarea statului de drept, așa cum se va propune. Orbán a primit, în mod surprinzător, sprijinul explicit al premierului portughez António Costa, care a trebuit să explice gestul său într-un comentariu publicat pe site-ul portughez Publico. Argumentul lui este că asta îi va izola pe estici, în special pe cei din „grupul de la Vișegrad”, făcându-i poate să blocheze întregul mecanism de salvare a economiei, împreună cu Olanda.

Macron vs. Erdogan în Libia

Dar la summitul de la Bruxelles nu se va vorbi numai despre finanțe. Le Canard enchaîné scrie (doar în ediția pe hârtie) despre cum Macron își caută încă aliați în Europa împotriva lui Erdogan, dar cum mai toți ceilalți lideri europeni fac pe surzii.

E vorba mai puțin de convertirea Sfintei Sofia în moschee, cât despre comportamentul Turciei în Libia și în Marea Mediterană. În Libia, Macron și Erdogan se află pe poziții diferite, fiecare sprijinind una din cele două tabere implicate în războiul civil, și asta cu toate că Franța și Turcia sunt partenere în NATO.

Pentru Franța, mai grav este că Erdogan a adus în Libia (conform cifrelor serviciilor secrete franceze) 5.000 de jihadiști din Siria.

La fel, activismul religios al lui Erdogan a sfârșit prin a neliniști chiar și țări europene. Astfel, tot Le Canard estimează că jumătate din cei 300 de imami trimiși în Franța de state străine sunt turci, dar situația nu e foarte diferită în Germania. Le Canard nu o spune, dar aceeași situație se întâlnește și în Belgia, unde consiliul religios turc Diyanet are o influență covârșitoare asupra tuturor moscheilor frecventate de turci.

Deși a intervenit militar în Siria, iar mai recent în Libia, Erdogan afirmă că el a salvat Turcia de o intervenție militară străină. Vorbind ieri, cu ocazia împlinirii a patru ani de la puciul eșuat împotriva lui, din 15 iulie 2016, Erdogan a spus, potrivit agenției TRT Haber, că „Turcia a arătat că ea nu este ca una din acele țări din regiune care sunt destabilizate prin răbufniri interne, pentru ca apoi să fie ocupate.” La Moscova, Izvestia completează spunând că Erdogan a mai afirmat că transformarea catedralei Sfânta Sofia în moschee este un simbol al victoriei asupra puciștilor și că ea împlinește «voința poporului».

Posibilitatea unei insule

În sfârșit, tot Le Canard enchaîné, în ultimul său număr, îl ia în răspăr pe noul premier francez Jean Castex, proaspăt întors dintr-o călătorie în teritoriile Franței de peste mări (d'outre-mer), unde în Guyana a vorbit despre satisfacția sa de se afla în această... insulă. Guyana este o posesiune franceză din America de sud, între Brazilia și Surinam, mare cât tot Beneluxul (Belgia, Olanda și Luxembourg la un loc).

Dar la începutul mandatului său de președinte Macron comisese aceeași gafă, ceea ce, conchide Le Canard, din perspectiva noului premier, Jean Castex, înseamnă a împinge mimetismul cam departe.

Facebook Forum

Problema oxigenului medical, rezolvată de studenții din Kabul
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:10 0:00
XS
SM
MD
LG