8 martie, ora 18.30. Un tren special este așteptat în Gara de Nord. Polițiști de frontieră sau de la Transporturi, însoțiți de voluntari cu pachete de mâncare și flori de Ziua Femeii, stau lipiți de peronul liniei 14.
Trenul vine de la Iași, transportă 1.500 de refugiați și are 330 de minute de întârziere. Unele cauzate de opririle dese pe care garnitura le-a făcut ca să mai lase din refugiați și în alte orașe; altele, întârzierile cu care CFR Călători și-a obișnuit călătorii și pe vreme de pace.
Pe peronul întunecat al Gării de Nord, printre miile de conaționali, coboară și Ekaterina Abalințeva. E însoțită de o prietenă, cei patru copii ai lor - Max, Alex, Leoșa și Ania, un hamster și o broască țestoasă. Toți sunt din Harkov, un oraș cu multă populație rusofonă. Au văzut ce înseamnă bombele și au fugit în lume după ce și-au văzut casa pusă la pământ.
„Era o școală de cadeți. Au reușit să salveze doar doi dintre copii. Cadeții sunt copiii de clasa a 9-a, de 14-15 ani. Practic toți au murit. Pentru că înnoptau în subsol, precum se recomandă. Dar o bombă de 1,5 tone a distrus absolut tot”, își amintește Ekaterina momentul în care a decis să plece.
Alex are 13 ani, este cel mai îndrăzneț dintre copii. Își amintește că, înaine să-și facă bagajele și să-și ia broasca țestoasă și hamsterul avea alte planuri.
„Tocmai mă înțelesesem cu o fată să ieșim la plimbare vara asta și gata, acum nu se mai potrivește. E posibil nici să nu știe că eu sunt în altă țară”, povestește Alex.
Nu știu nici acum de ce au ajuns în situația asta.
Pe noi ne-a unit mai tare și vă puteți imagina cum așa o istorie ne-a făcut mai uniți și puternici. Noi o să luptăm pentru ca orașul nostru, țara noastră, să fie unită și să prospere. Copiii noștri să își cunoască patria, să o poată iubi, și să o admire.Ekaterina Ablinațeva
Ekaterina, prietena sa și cei patru copii vor rămâne în București. Au găsit un apartament și vor sta acolo până se va termina războiul. Sunt hotărâte să se întoarcă acasă și să reclădească orașul. Treaba ei de acum e să-și protejeze copiii.
Soțul a rămas să ajute la eliberarea orașului. Au rude în Rusia și Belarus și le este imposibil să înțeleagă de ce sunt bombardați chiar de ai lor.
„Scopul nostru acum este un pic să ne îndepărtăm de acea groază pe care am văzut-o, și nu de noi este vorba, ci despre copii, pentru că ei nu ar trebui să cunoască cuvântul 'război'. Ei au devenit deja atât de sensibili, că atunci când auzeau sunetul avionului de război cădeau la pământ și își acopereau capul cu mâinile. Asta e strașnic. De aceea sarcina noastră acum este ca ei să se recupereze psihologic și ne rugăm ca să se termine acest război și să putem reveni acasă”, povestește Ekaterina.
Ekaterina, alături de alți 94.000 de ucraineni care au intrat în România în ultima săptămână, reprezintă minoritatea care a ales să rămână în România măcar o perioadă. Majoritatea celor veniți, adică peste 250 de mii dintr-un total de 350 de mii, a plecat spre Occident. Fiecare cum a putut. În Gara de Nord este punctul zero al exodului.
Ana a ajuns si ea la Gara de Nord, după ce a plecat din Harkov, unde și-a lăsat-o pe mama. Mulțumește fiecărui român cu care interacționează, e impresionată de bunătatea oamenilor și de implicarea lor. Vrea să ajungă în Polonia, la prieteni, cât mai repede. Pentru Ana, de bilete s-au interesat prietenii, ajunși cu o zi înainte în țară. Totul e aranjat.
Nu la fel este pentru o altă locuitoare a Harkovului. Venită cu mama și fata, ea vrea să plece spre Budapesta în aceeași seară. Cu ajutorul voluntarilor ajunge la casa de bilete. Iar de aici începe o nouă aventură.
Cât de greu se cumpără un bilet pentru Budapesta
Pe vremea când trenul de Iași intra în gară, 50 de oameni așteptau încolonați la coada de bilete de la singura casă internațională. Trecuseră deja două ore de când primul tren cu refugiați din acea după-amiază ajunsese în Gara de Nord. El venea de la Suceava și transporta câteva sute de ucraineni.
În față, la ghișeu, e o aglomerație de nedescris. Un tânăr voluntar, asaltat din toate direcțiile, încearcă să-i facă pe ucraineni să se înțeleagă cu doamna care emite biletele din spatele vizetei înguste. Fără el, lucrurile ar merge de câteva ori mai greu.
Pe pereți, scris cu pixul pe niște foi, e lipit un mers al trenurilor internațional întocmit ad-hoc. Sunt patru garnituri care ar trebui să plece spre Budapesta în orele următoare.
Acestea sunt singurele informații care ajung la oameni. Nu se știe câte locuri sunt disponibile sau dacă mai sunt. Nici ce trebuie să facă ucrainenii să beneficieze de gratuitate.
Alți voluntari sunt printre oamenii de la coadă și încearcă să le explice cum pot face să ajungă mai ieftin și mai simplu spre Occident. Și chiar cum să nu mai stea la coada aceea imensă.
Ca să afli o informație despre trenul la care poți găsi un bilet trebuie să stai la coadă. Nici la Informații nu ai prea mult succes, ești trimis la aceeași coadă.
„Ucrainenii ar putea să își ia bilete până la Curtici, apoi din tren până la Budapesta, gratuite. Iar varianta asta ar putea să îi salveze de statul la coadă, pentru că biletele până la Curtici se vând la casele unde nu e nimeni”, explică un voluntar pentru Europa Liberă.
De la București, bilete pot fi vândute pe rute mai lungi, gratuite se pot da doar până la Budapesta pentru că doar cu ungurii există protocol.
„Oamenii pot însă să ia gratuit și pe mai departe”, zice un alt voluntar. „Dar ar trebui să îi învețe cineva ce să facă”. Metoda e simplă. „La Budapesta ar trebui să se dea jos din tren și să cumpere bilet pentru Viena sau pe mai departe.”
Pentru Viena, CFR Călători, poate doar să vândă bilete și să încaseze bani pe diferența de distanță dintre Budapesta și capitala Austriei. Chiar și așa, biletele pe destinații lungi se găsesc greu.
Cele mai mari probleme au fost pe rutele lungi, spun voluntarii. „Duminică seara unei doamne i-au oferit bilet pentru Viena abia marți.”
„Trenurile care vin din România dinspre Moldova au întârziere deoarece sunt întârzieri la frontieră cu verificarea pașapoartelor. Toate trenurile care pleacă din București pe relație internațională sunt suplimentate, inclusiv la trenurile care sunt intern și, din Arad, se detașează și se atașează la trenul internațional, care pleacă spre București”, a declarat Robert Niță, directorul de dezvoltare al CFR Călători, pentru Europa Liberă.
O altă problemă este legată de comunicarea cu refugiații. Nu doar că suportul este asigurat de voluntari, dar în gară nu este nici măcar un mesaj audio, în rusă sau ucraineană, prin care este anunțată venirea sau plecarea trenurilor. Iar de la primele garnituri cu refugiați ajunse în Gara de Nord au trecut aproape două săptămâni.
„Am mers de mai multe ori la birouri să le spunem că poate veni cineva să înregistreze mesajul sau să scrie cineva cum se pronunță și ne-au tot amânat”, spune un alt voluntar.
O altă problemă este legată de modul de comercializare a biletelor. Ele se vând numai în gară, la casă, și, pentru a beneficia de ele, cineva trebuie să se prezinte cu actul doveditor ucrainean.
În centrele de cazare din jurul Capitalei, la Corbeanca de exemplu, voluntarii s-au organizat în așa fel încât, de fiecare dată când e nevoie de cumpărat bilete, un român cu un ucrainean să meargă și să cumpere bilete pentru mai mulți o dată. Operațiunea eliberează doar parțial Gara de Nord. Timpul petrecut la ghișeu rămâne același, doar că numărul de oameni prezenți fizic e mai mic.
Trierea
Nu doar vânzarea de bilete și găsirea unor locuri pentru refugiații care vor să plece spre vest a fost problematică. Fluxul de triere a ucrainenilor a fost și el dificil. Pentru a fi ușor de stabilit câți au nevoie de suport sau cazare, Direcția de Asistență Socială a Municipiului București a stabilit, împreună cu voluntarii, un cod de culori pentru fiecare dintre categoriile sociale care se află în tren, dar și de necesitățile lor.
Un cartonaș verde primește grupul care vrea să ajungă la aeroport, dar și cei care în interval de 12 ore au un bilet cumpărat. Galben cei care se descurcă singuri, au cazare, au bani. Cartonașul roșu îl primesc mamele singure care au nevoie de cazare gratuită. Mov bărbați singuri. Alb cei care au nevoie sa ia un alt tren de aici.
Timp de câteva zile, trierea s-a făcut pe peron, apoi a fost preluată de voluntari și se face în tren astfel încât, atunci când ajunge trenul în gară, deja fluxurile sunt mai ușor de gestionat. Cei care merg spre locurile de cazare sau spre aeroport nu mai ajung nici măcar în zona centrală a gării ci sunt îmbarcați din apropierea peronului.
Tranzitul
Gara de Nord are patru spații special amenajate pentru tranzitul refugiaților - toate sălile de așteptare, un fost spațiu comercial și sala de bilete clasa a doua. Ele au fost amenajate de CFR Infrastructură, nu de CFR Călători, care le-a dotat cu scaune și mese. Saltele au adus voluntarii. Curățenie este asigurată voluntar de firmele care au contract în gară.
Spațiile au fost amenajate la solicitarea Prefecturii București, spune Oana Brânzan, purtătoarea de cuvânt a CFR Infrastructură pentru Europa Liberă.
Aici, refugiații ar trebui să se odihnească doar câteva ore până când reprezentanții primăriei le găsesc un loc de cazare sau până când pleacă cu trenul spre țări ca Ungaria, Austria, Germania sau Bulgaria. Cei preluați de pe peron de voluntari nici nu prea mai ajung aici. Ajung însă unele femei cu copii care nu știu ce să facă sau persoane mai în vârstă nehotărâte. Unele petrec ore bune până se hotărăsc ce fac, alții sunt preluați de voluntari și plasați la familii.
CFR Infrastructură asigură și încălzirea spațiilor și accesul pompierilor și al Ambulanțelor în incinta gării. Igienizarea spațiilor de tranzit, dar și a toaletelor este tot în sarcina lor.
Ce spun autoritățile
De fluxul călătorilor, de suplimentarea de garnituri, de interacțiunea cu cumpărătorul se ocupă CFR Călători. După ce directorul de dezvoltare a precizat că nu are date suficiente la îndemână, a solicitat Europei Libere întrebările în scris.
După mai bine de 48 de ore de la trimiterea lor, CFR Infrastructură nu are încă răspunsuri clare despre numărul total de bilete gratuite oferite ucrainenilor, întârzierile garniturilor care îi transportă pe aceștia.
Biroul de presă al CFR Călători a informat Europa Liberă, telefonic, că nu are niciun translator de ucraineană, ci doar de rusă. Nici nu a angajat. E de părere că, în gară, ar trebui să se ocupe alții de fluxul de călători, chiar dacă ei sunt cei care vând bilete și formează garniturile de tren.
