Linkuri accesibilitate

Demascarea Chinei. Cum a profitat Beijingul de povestea Covid-19 în beneficiul propriei imagini


China a profitat de pandemia de Coronavirus pentru a penetra piața media internațională, într-un asalt în care nu a cruțat nici dezinformările

China a folosit pandemia Covid-19 în profitul propriei imagini, într-o mediatizare a sa fără precedent pe plan mondial.

Mai mult de jumătate din țările care au participat la un studiu făcut de Federația Internațională a Jurnaliștilor (IFJ) susțin că reprezentarea Chinei în presa lor națională a fost mult mai bună decât de obicei încă de la începutul anului pandemic.

Procentul de națiuni care declară că China are o prezență vizibilă în presa lor este între 64 și 76% într-un an.

La rândul său, Beijingul pare să aibă o abordare intervenționistă, una din cinci țări susținând că ambasada chineză sau ambasadorul chinez în țara lor fac frecvent comentarii despre modul în care China este reprezentantă în presa națională.

Peste optzeci la sută din țări și-au exprimat îngrijorarea privind dezinformarea pe tema Covid din mass-media națională.

Deși China este citată în peste o treime din cazuri pentru dezinformarea pe tema Covid din presa națională, 58% din țări nu par foarte sigure asupra originii dezinformării.

„Pe măsură ce pandemia se răspândea, Beijingul a început să răspândească narative favorabile despre China în presa țărilor în care are ambasade, fără să cruțe nicio tactică, nici dezinformarea.” 

Programe de instruire, excursii sponsorizate pentru jurnaliști și multă dezinformare

Studiul relevă activități ale presei naționale pe infrastructura pusă la dispoziție de China pe plan global, care include programe de instruire și excursii sponsorizate pentru jurnaliștii din toată lumea, partajare a mesajelor sponsorizate de statul chinez în presa internațională, memorandumuri de înțelegere cu sindicatele globale de jurnalism, creșterea proprietății chineze asupra platformelor de conținut.

Pe măsură ce pandemia a început să se răspândească, Beijingul și-a folosit infrastructura media la nivel global pentru a lansa narative pozitive despre China în presa tututor țărilor cu care are relații diplomatice, fără să cruțe niciunul dintre mijloace, inclusiv dezinformarea.

Oferta de știri a Beijingului a penetrat și piața de știri interne, nu doar pe cea de știri internaționale, oferind conținut adaptat pentru fiecare țară, nu doar pentru cele anglofone.

De asemenea, Beijingul i-a atras pe jurnaliștii străini acordându-le vize iar pe cei autohtoni i-a forțat să iasă din China, acoperind tot spațiul care până acum era gol cu conținut aprobat de stat, uneori oferit gratuit acestor țări.

Pe de altă parte, țările au avut tendința de a subestima impactul strategiei Beijingului asupra propriei prese în timpul Covid-19.

La nivel național, jurnaliștii au criticat propaganda Beijingului, considerând-o stângace și irelevantă, încrezători în propriile lor cunoștințe de media și în sistemele politice care ar fi trebuit să apere ecosistemul media de penetrarea chineză.

Numai că, la nivel global realitatea nu le confirmă nici pe departe încrederea exagerată în propria rezistență la manipularea chineză.

China a ieșit din pandemie cu o imagine mai bună pe plan mondial decât înainte de Covid-19

Un total de 54 de uniuni de jurnaliști din 50 de țări au participat la sondaj, în perioada decembrie 2020 - ianuarie 2021 pentru a evalua amploarea strategiei chineze de informare dar mai ales de dezinformare în timpul pandemiei de Covid-19.

Toate organismele participante la studiu sunt afiliate Federației Internaționale a Jurnaliștilor (IFJ) și li s-a oferit posibilitatea ca declarațiile lor să fie anonimizate, tocmai pentru a putea vorbi deschis despre strategia folosită de China pentru a penetra piața mondială de presă.

Datele au fost colectate din șase regiuni incluzând Asia-Pacific, Africa, Europa, America Latină, America de Nord și MENA - care cuprinde Orientul Mijlociu și Africa de Nord. În trei țări - Serbia, Italia și Tunisia - jurnaliștii au participat la o masă rotundă pentru a construi o imagine mai detaliată a intervenției chineze asupra pieței media naționale.

Este al doilea sondaj care măsoară intevenția chineză asupra pieței de media mondiale, prin sondarea sindicatelor jurnaliștilor din întreaga lume, dar primul de la izbucnirea pandemiei de Covid-19 și ilustrează modul în care Beijingul a reușit să combată imaginea negativă de țară care a exportat pandemia de Covid printr-o tratare pozitivă a subiectului în presa mondială.

La nivel global, 56% din țările sondate au susținut că reprezentarea Chinei în presa lor a fost mai favorabilă în timpul pandemiei de Covid-19 și doar 24% au susținut că a fost mai nefavorabilă. O treime dintre respondenți au spus că au încheiat memorandumuri de înțelegere cu corporații chineze, doar interdicțiile de călătorie fiind cele care au înghețat negocierile.

Când țările au fost rugate să evalueze gradul de acoperire a Chinei în timpul pandemiei, pe o scară de la 1 la 10, cu 1 fiind foarte negativ și 10 fiind foarte pozitiv, rezultatul a fost 5,38, Europa fiind continental cu cele mai favorabile reprezentări despre China, cu un scor de 6.3. La capătul opus, America de Nord are cele mai negative reprezentări despre China, cu un scor de 3.5.

Directiva lui Xi Jinping: Oriunde s-ar afla cititorii, oriunde s-ar afla spectatorii, propaganda trebuie să-și extindă noi tentacule”.

China construiește încă din 2009 o infrastructură media sofisticată de informare, incluzând de la furnizarea gratuită de conținut media de stat, suplimente publicitare și acorduri bilaterale de cooperare cu mass-media locale, așa cum o arată primul raport IFJ.

Această primă cercetare a IFJ a dovedit că China oferă conținut media din ce în ce mai adaptat nevoilor locale, specifice țării țintite, cu eforturi de a traduce propaganda chineză în diferite limbi, chiar și în cele care nu sunt vorbite pe scară largă, cum ar fi italiana și sârba.

Acest demers nu face decât să urmeze directiva din 2016 a președintelui Xi Jinping către mass-media din China: „Oriunde s-ar afla cititorii, oriunde s-ar afla spectatorii, propaganda trebuie să-și extindă noi tentacule”.

Președintele chinezi, Xi Jinping, pe un ecran uriaș la aniversarea înființării Republicii Populare Chineze
Președintele chinezi, Xi Jinping, pe un ecran uriaș la aniversarea înființării Republicii Populare Chineze

Pandemia de Covid-19 din 2020, care ar fi trebuit să fie un moment negativ pentru China, a fost exploatat de Beijing ca oportunitatea perfecta pentru a activa această infrastructură menită să alimenteze cu narative favorabile despre China presa de pe tot globul.

Pe de altă parte, în ultimul an, Beijingul a expulzat cel puțin 18 jurnaliști străini și a înghețat toate aprobările de vize pentru jurnaliștii străini.

Reducerea corpului de corespondenți străini din China a dus la crearea unui vid informațional, revenind surselor chinezești sarcina de a da informații despre China, ceea ce a dus la o acoperire mai favorabilă în general.

Abordarea Chinei în ceea ce privește mediatizarea a devenit una sofisticată și nuanțată, răspunzând nevoilor fiecărei țări la nivel național.

Astfel, fie au fost furnizate informații despre aprovizionarea cu echipamente pentru combaterea pandemiei de Covid-19 făcută de China, fie despre sprijinul chinez acordat sau despre investiții economice.

China s-a dovedit, astfel, un aliat de nădejde al țărilor de pe tot globul, în special cele în curs de dezvoltare, care s-au străduit să câștige ajutor medical din lumea dezvoltată.

„Jurnaliștii au recunoscut că din ce în ce mai mult conținut chinezesc își face loc în ecosistemul de știri, ajungând la un articol pe zi în presa sârbă și până la cincizeci de articole ale agenției chineze de știri Xinhua pe zi lansate pe fluxul de știri al agenției italiene de știri Ansa” 

Cu toate acestea, studiile de caz ilustrează faptul că jurnaliștii subapreciază influența Beijingului, despre care cred că e limitată.

De exemplu în Italia, jurnaliștii susțin că au „anticorpii necesari” pentru a identifica știrile false venite din China, cei din Tunisia susțin că „China nu are niciun impact asupra conținutului jurnalistic”, iar cei din Serbia vorbesc despre calitatea slabă și irelevanța știrilor propagandei chineze.

Cu toate acestea, în fiecare dintre cele trei țări, jurnaliștii au recunoscut că există mai mult conținut chinezesc care își face loc în ecosistemul de știri, și anume un articol pe zi în presa sârbă și cincizeci de articole ale Xinhua pe zi transmise pe fluxul de știri al agenției italiene Ansa.

Tacticile Beijingului în acest război narativ sunt din ce în ce mai intense și aplicate cu consecvență în fiecare dintre țările în care jurnaliștii cred despre sistemele lor de presă că sunt suficient de puternice pentru a face față penetrării chineze.

Cu toate acestea dovezile din sondajul global arată că peisajul narativ este fiind redesenat la nivel global, poveste cu poveste.

Odată cu efortul Chinei de a-și reconstrui insulele din Marea Chinei de Sud, este redesenată și noua poveste a Chinei, într-un efort de reinventare care a devenit vizibil doar odată cu primele instalații militare. Iar cele două studii ale Federației Internaționale a Jurnaliștilor arată că Beijingul este extrem de tenace în efortul său de a remodela imaginea despre națiunea chineză pe plan mondial.

Studiu de caz: Serbia

„Știm doar că sunt puternici și iubesc Serbia. Și asta este ceva ce auzim zi de zi.” Discutând despre relația dintre Serbia și China, un jurnalist sârb a spus că guvernul președintelui Aleksandar Vučić „face treabă pentru China”.

Președintele Vučić vede China ca pe un prieten, un avocat și un salvator din punct de vedere financiar, al cărui sprijin istoric cu privire la revendicările sârbești asupra Kosovo și bombardamentele NATO din 2003 sunt esențiale pentru relația dintre cele două țări.

Pandemia de Covid-19 a amplificat această retorică.

La sfârșitul lunii februarie, după focarul de coronavirus din Wuhan, ministrul sârb al Afacerilor Externe Ivica Dačić a călătorit la Beijing, spunând: „Cum nici voi nu v-ați temut de bombele NATO, vizita mea arată că nici nouă nu ne e frică de virus.” Când pandemia a ajuns în Balcani, șeful statului sârb, președintele Vučić a implorat public ajutorul medical al Chinei.

În centrul Belgradului, tabloidul pro-guvernamental a plătit afișarea unui panou uriaș cu imaginea președintelui chinez Xi Jinping, însoțită de cuvintele: „Mulțumesc frate Xi”.

„Mulțumesc frate Xi”
„Mulțumesc frate Xi”

Statul sârb deține sau controlează o mare parte din presa națională, cu excepția unui mic grup de jurnaliști independenți, condiționând finanțarea de preluarea mesajului guvernamental.

În primăvara anului 2020, Digital Forensic Center (DFC) a identificat 30 de mii de tweet-uri în sârbă ale unor conturi care conțin cuvintele cheie „Kina” (China) și „Srbija” (Serbia). Aceste tweet-uri laudă ajutorul chinezesc și critică UE pentru lipsa de asistență în timpul pandemiei.

Mai mult mai mult de 70% din conținut a fost produs de o imensă rețea guvernamentală pro-sârbă.

Twitter a eliminat 8.558 dintre aceste conturi false aparținând guvernului sârb.

Un studiu realizat de Institutul pentru Afaceri Europene a relevat că până la 40% dintre cetățenii sârbi erau convinși că China este cel mai mare donator al țării, doar 17% numind corect UE ca fiind cel mai mare furnizor de ajutor anti-pandemie. De asemenea, China și-a intensificat rolul în implementarea tehnologiei 5G în Serbia și în dezvoltarea infrastructurii digitale a Serbiei, cu investiții în centre de date, inteligență artificială și supraveghere, cu ajutorul companiei chineze, Huawei, controlată de Partidul Comunist Chinez. Un singur jurnalist sârb și-a exprimat temerea că țara sa va deveni „stat client” al Chinei, în timp ce alții și-au exprimat îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca Serbia să devină teren de testare pentru standardele digitale chineze care ar putea fi apoi lansate în restul Europei.

Vaccinul chinezesc
Vaccinul chinezesc

Radiodifuzorul de stat RTS are acorduri de partajare a conținutului cu radiodifuzorul de stat chinez CCTV și cu editorul agenției chineze de știri Xinhua.

În 2017, serviciul economic de informații chinez, afiliat la agenția națională Xinhua, a stabilit un „Drumul al Mătăsii pentru informațiile financiare, care a inclus acorduri de cooperare cu Agenția de știri Tanjug din Serbia.

China a introdus, de asemenea, un „Silk Road Global News Awards ”, care oferă un premiu de 20.000 de euro pentru un articol de așa-zise investigații asupra infrastructurii emblematice a Chinei. Premiului i se face publicitate chiar pe site-ul Asociației Jurnaliștilor Sârbi.

În ciuda pleiadei de acorduri de cooperare și a reclamei de tip propagandistic, mulți jurnaliști sârbi continua să creadă că influența Chinei este nesemnificativă. ra încă superficială.

Studiu de caz: Italia. „Această știre falsă se răspândește mai repede și decât Covidul”

Italia, una din primele victime ale focarului Covid-19 de origine chineză, a fost și ținta celei mai agresive campanii de dezinformare chineză în 2020.

Au fost pline rețelele de socializare de videoclipuri cu italieni la balcoane aplaudând ajutorul chinez acordat Italiei în combaterea epidemiei de coronavirus. Despre aceste videoclipuri se pretindea nici mai mult nici mai puțin că ar fi fost lansate de italieni. De fapt, italienii își aplaudau proprii medici, eroi ai bătăliei anti-Covid.

Comisia parlamentară italiană pentru securitate a caracterizat focarul Covid ca unul mai ales „info-demic”, cu știri false și zvonuri care circulă mai repede decât informațiile reale.

Despre virus. Unele dintre aceste informații nu erau doar inexacte dar și periculoase pentru sănătatatea italienilor. „Noi am auzit din China că nu are sens să ne spălăm pe mâini ”, a spus la un moment dat un reporter Italian.

Apogeul absurdului a fost atins, însă, atunci când Italia a fost învinuită într-un articol din Global China Times de apariția noului coronavirus.

Când Italia era prăbușită sub teroarea virusului, cei care l-au exportat au încercat să învinuiască de apariția sa cea mai afectată dintre țări.

„Au încercat spune că virusul s-a născut în realitate în Italia. Au fost doar știri flase, ciudate, dar false”, a comentat un jurnalist Italian.

Jurnaliștii italieni povestesc că au fost extrem de curtați de Beijing în acea perioadă a primului val de Covid-19. Această ofensivă curtenitoare a inclus abordări din partea oficialităților chineze și, pentru prima data, conținut gratuit adaptat la piața italiană din partea presei chineze.

Un exemplu, menționat de un jurnalist, sugerează succesul acestei strategii: „Ne-au cerut să acordăm mai mult spațiu pentru Discursul de Anul Nou al președintelui Xi Jinping și ni l-au dat gratuit, tradus direct în italiană.”

Un altul a comentat momentul dintre aceste oferte de conținut gratuit.

„Niciuna dintre aceste propuneri nu a fost vreodată acceptată, dar ne-a impresionat acest lucru”, a relatat alt jurnalist. Se întâmpla, adesea, să fie publicate în același timp știri despre cum a trecut China prin pandemia de Covid și cum a tratat-o, pentru a contracara potențialul negative al momentului cu mesaje pozitive.

Jurnaliștii au relatat că au primit comunicări informale de la ambasadorul Chinei în Italia, într-o relație mai degrabă opacă.

În martie 2019 au fost semnate o serie de acorduri media în timpul călătoriei președintelui Xi Jinping la Roma. Aceste acorduri au inclus un memorandum de înțelegere între China Media Group și o serie de puncte de vânzare italiene, inclusiv RAI și radiodifuzorii Mediaset. Agenția italiană de știri ANSA a semnat un acord cu agenția chineză de știri Xinhua pentru a lansa Serviciul italian Xinhua. Acest lucru s-a tradus în publicarea pe fluxul Ansa a cincizeci de povești transmise de Xinhua, preluând responsabilitatea editorială a Xinhua pentru conținut în timp ce Ansa servește ca instrument de distribuție. Un jurnalist italian spune că acordul a fost lipsit de probleme până acum. „Au fost în principal știri despre economia și cultura chineză. Dacă găsim ceva ce noi considerăm că este interesant, mai ales în chestiuni economice, am putea prelua și decide autonom să le difuzăm.”am putea lua câteva știri și decid autonom să le difuzeze.” În baza acelorași acorduri au fost preluate documentare chinezești și artistice, conținut difuzat pe posturile de televiziune italiene.

Jurnaliștii au caracterizat eforturile chineze de a influența mass-media la fel de subtile și discrete precum sunt cele rusești. Ei cred că sistemul democratic al Italiei ar fi vaccinat împotriva acestei info-pandemii și spun că lipsa de înțelegere a sistemului chinez reprezintă un handicap pentru Italia în relația bilaterală cu China. „Cred că avem anticorpii necesari pentru a înțelege și identifica știrile false, și pentru a le respinge. Dar asta nu înseamnă că nu există încearcări din partea Chinei de a ne influența. Iar dincolo de calitate este vorba, de asemenea, de cantitate.

Studiul de caz Tunisia. „O imagine a Chinei ca salvator al Tunisiei”

În decembrie 2020, președintele Tunisiei, Kais Saied, a inaugurat un spital din provincia Sfax, construit cu ajutor chinez în valoare de 70 de milioane de dolari SUA. Jurnaliștii care au participat la masa rotunda a IFJ spun că acela a fost începutul discuției la nivel national despre rolul Chinei în Tunisia, precum și percepția că Beijingul încerca să fie „salvator al lumii” în gestionarea pandemiei și în depășirea crizei economice generate de pandemie.

Jurnaliștii, însă, au fost sceptici cu privire la rolul Beijingului. Unul din jurnaliști a spus că „chinezii cred că sunt centrul universului iar țara lor un imperiu.”

Jurnaliștii tunisieni au caracterizat prezența jurnaliștilor chinezi ca limitată, deși au remarcat o creștere a nivelului de informare despre China în timpul pandemiei. Ambasada Chinei la Tunis a oferit chiar ajutor în dezinfectant pentru mâini uui sindicat al jurnaliștilor.

Deși sindicatul a refuzat donația, aceasta a fost apoi îndreptată spre Ministerul Sănătății din Tunisia. Unii au spus chiar că ambasada chineză s-ar fi adresat unora dintre redactorii publicațiilor independente pentru a afla dacă ar accepta ajutor financiar. După refuzul redacțiilor independente de a primi finanțare, ambasada și-ar fi concentrat atenția asupra organizațiilor specializate din sectorul media.

Beijingul a investit în sponsorizarea paginilor de pe rețelele sociale pentru promovarea Chinei și a prezenței sale în Tunisia. Anumite redacții au încheiat, acorduri de cooperare cu ambasada Chinei, care a oferit echipamente scumpe televiziunii naționale în schimbul difuzării de conținut despre China.

Jurnaliști tunisieni care lucrează pentru posturile publice participă la turnee sponsorizate încă din 2014 pentru a scrie articole despre China. Unii jurnaliști și-au exprimat îngrijorarea cu privire la existența unei influențe chineze în suprimarea oricărei critici la adresa Beijingului și a încălcării drepturilor omului în regiunea autonomă Xinjiang. „Problema este că că China încearcă să pătrundă în mass-media tunisiană”, una a spus jurnalistul.

Efortul Chinei de a se impune în Tunisia se vede și în colaborarea din 2019, dintre televiziunea de stat și Biroul de informații al Consiliului de Stat chinez și televiziunea și radioul de stat chineze pentru „săptămâna televiziunii chineze”.

Jurnaliștii tunisieni au produs un scurtmetraj numit „China prin ochii tunisienilor”, în timp ce Beijingul a trimis un autobuz de cinema în toată țara cu documentare despre China și istoria sa. Cu toate acestea, evaluarea generală a fost rezumată în concluzia că „toți membrii grupului au fost de acord că China nu are vreun impact asupra conținutului jurnalistic din Tunisia.”

Autorii studiului remarcă, însă, existența unui tipar, relevat de discuțiile cu jurnaliștii din cele trei țări, model care a fost repetat în mod constant la toate cele trei mese rotunde: membrii grupului enumeră numeroase intervenții ale mass-media chineze variind de la informare, partajare de conținut și cooperare pe bază de acorduri, tururi jurnalistice sponsorizate, memorandumuri de înțelegere între entitățile chineze și mass - media de știri și noi tactici de dezinformare, cu concluzia oarecum ruptă de cele dinainte că, totuși, impactul Chinei asupra pieței naționale de presă a fost limitat.

În Serbia, un jurnalist a admis că „există o influență, dar este nu atât de periculooasă cât să intervină în politica internă.”

În Italia, un altul a comentat: „sistemul informațional Italian este, în ciuda tuturor problemelor pe care le-am avut, sănătos. Și cred că cel puțin până astăzi a fost capabil de a refuza aceste încercări de influențare și de sensibilizare din partea Chinei.”

Toate acestea dovedesc, însă, că e nevoie de o coordonare internațională față de tentativele chineze de influențare a presei naționale și cu sindicatele jurnalistice care joacă un rol important în monitorizarea și educarea jurnaliștilor.

Suplimentul global Covid-19

China s-a angajat într-un program diplomatic masiv de combatere a efectelor negative de imagine generate de Covid-19, donând ajutor pentru pandemie tuturor celor trei națiuni menționate anterior.

Acest lucru a luat diferite forme, așa cum au remarcat jurnaliștii tunisieni că Beijingul a construit un spital în provincia Sfax „ca să fie văzuți ca salvatori”.

În multe țări în curs de dezvoltare, China a oferit ajutor medical, inclusiv pentru fabricarea de echipament de protecție individuală, medicamente și tratamente. Pentru China, aceste pachete de salvare au venit în întâmpinarea unei nevoi reale de asistență medicală, dar numai la pachet cu propaganda care ilustrează statutul Beijingului de partener generos pentru națiunile în nevoie.

Cu toate acestea, în unele cazuri, așa-numitul ajutor chinez Covid a fost achiziționat de fapt de guverne, dar anunțat public ca donație.

Pe lângă asistența medicală, China a fost percepută ca oferind informații valoroase despre noul coronavirus. În Belarusul lui Lukașenko s-a spus că China a oferit atât asistență medicală, cât și „cel mai valoros și de încredere conținut despre pandemia de coronavirus”, iar în Pakistan cooperarea chineză a fost văzută la fel de pozitivă pentru că a „furnizat informațiile atât de necesare pentru a ține oamenii informați despre scenariile din timpul pandemiei.”

Dintre țările chestionate, 42% sunt destinatare ale vaccinului chinez anti-Covid.

O analiză mai detaliată a constatat că țările beneficiare erau mai predispuse să favorizeze narațiuni positive despre modul în care China a tratat pandemia de coronavirus.

Mai mult de două treimi din beneficiarii vaccinului cred că acțiunea rapidă a Chinei împotriva Covid-19 i-a ajutat și pe ceilalți în gestionarea pandemiei.

Dintre țările care au criticat China și consideră că este vinovată pentru răspândirea ei, doar un sfert au primit vaccinul chinezesc. 63% din țările beneficiare spun că imaginea Chinei s-a îmbunătățit fundamental de la izbucnirea pandemiei de Covid-19. 57% la sută dintre beneficiarii de vaccin chinezesc spun că au văzut încercări ale Chinei de a interveni în narațiunile presei referitoare la politicile din țările lor, în comparație cu 34% din țările care nu beneficiază. Țările beneficiare au raportat, de asemenea, o ușoară creștere a prezenței mass-media de stat chineză sau a oficialilor chinezi în social-media.

Astfel, se poate concluziona că oficialii chinezi sunt percepuți ca fiind mai intervenționiști în acele țări care au primit vaccinul Covid.

Constatări pe regiuni

Cel mai mare grup de respondenți au fost din Asia Pacific regiune alcătuită din 21 de țări. 95% dintre țări spun că China are o prezență vizibilă în mass-media națională. Este de asemenea regiunea care a raportat cele mai multe interdicții pe aplicațiile chinezești din țara lor și aproape jumătate din toată Asia. Națiunile din Pacific citează influența chineză asupra mass-media din țările lor ca negativă.

Influența Chinei este privită cel bine în Africa, unde jumătate dintre respondenți au considerat că influneța Chinei este benefică. Tot africanii au raportat o prezență vizibilă chineză în mass-media lor, iar jumătate dintre ei au spus că prezența Chinei în presa lor a devenit mult mai favorabilă după Covid. Trei sferturi dintre respondenții africani consideră benefică cooperarea cu entitățile chineze.

În America Latină, trei sferturi dintre respondenții nu erau siguri dacă influența chineză asupra mass-media națională a fost pozitivă sau negativă, la fel ca 60% din respondenții MENA și 67% dintre respondenții europeni.

Europa a raportat una dintre cele mai drastice schimbări ale reprezentării Chinei în presa autohtonă, cu țări în medie de 6,3 pe o scară de la unu la zece, unde unu este cel mai negativ iar zece cea mai mare notă.

Dezinformare și lipsă de informare

Peste 80% dintre respondenți au raportat o creștere a dezinformării în ultimul an, deși acest lucru a fost văzut ca venind din mai multe surse, inclusiv din China.

Cifra cea mai mare a fost înregistrată în America Latină și America de Nord, cu 100 la sută din respondenții care raportează o creștere a dezinformării.

În 2020, a venit campania globală de dezinformare a Chinei în prim plan. Tweeturile de la purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe Zhao Lijian a prezentat site-uri conspiraționiste care susțineau că Covid-19 a fost adus în China de soldații americani care au participat la Jocurile Armatei din Wuhan, orașul în care a fost descoperit primul focar. Acea narațiune a fost apoi amplificată pe rețelele sociale de o armată de ambasadori chinezi și alți purtători de cuvânt ai ministerului de externe, care au devenit cunoscuți ca practicând diplomația „Războinicul lupului”.

Twitter și Facebook sunt încă interzise în China.

De asemenea, Beijingul și-a actualizat setul de instrumente de control al informațiilor dezlănțuindu-i atât pe diplomații „Războinicii Lupi”, cât și pe trolii plătiți care răspândesc narațiuni geopolitice favorabile despre Partidul Comunist chinez. În iunie 2020, Twitter a fost eliminat 23.750 de conturi chinezești care făceau parte dintr-o rețea de 150.000 de conturi care a amplificau acest tip de conținut. Tweeturile, predominante în chineză, au răspândit narațiuni geopolitice favorabile Partidului Comunist Chinez dar și dezinformări despre Hong Kong.

În august 2020, Google a eliminat 2500 de conturi YouTube false legate de China, în timp ce în septembrie 2020, iar Facebook 180 de astfel de conturi.

Aceste dezvăluiri făcute de companiile tehnologice sugerează o încercare coordonată făcută pe scară largă de China care utilizează rețelele sociale pentru a împărștia narațiuni benefice pentru Partidul Comunist Chinez în străinătate, timp în care aceste platforme sunt interzise în China.

În Italia, una dintre primele victime ale coronavirusului, China a fost văzută ca o propagatoare de dezinformare privind Covid-19. Atunci, China a diseminat videoclipuri cu așa-zise informații documentate, răspândind informații false care sugerau că Covid-19 provine chiar din Italia, lansând enormitatea că spălarea mâinilor nu ar fi de natură să prevină răspândirea Covid-19.

Concluzii

China s-a folosit din plin de pandemia de coronavirus pentru beneficii proprii de imagine în presa din întreaga lume prin utilizarea de noi tactici, în care nu au fost cruțate nici dezinformarea și lipsa de informare. În unele țări, China a ajuns să fie văzută ca furnizorul cel mai autorizat de informații despre noul coronavirus, arătând astfel influența sa crescândă în narativele presei din întreaga lume.

Pentru Beijing, „diplomația Covid” a ajuns un alt mijloc prin care China își poate exercita influența. Cercetarea făcută de Federația Internațională a Jurnaliștilor arată că țările care sunt beneficiare ale vaccinului Covid din China în mod clar au o acoperire în presă favorabilă Chinei.

Această strategie a fost în mare măsură considerate acceptabilă de jurnaliștii curtați de China care nu percep avansurile Chinei ca fiind o amenințare la nivel național. Cu toate acestea, sondajul relevă că, atunci când este privit cu o lentilă mai detașată, la nivel global, pare să existe mai multe motive de îngrijorare cu privire la influența Chinei, în special în Asia - Regiunea Pacificului. Sondajul indică faptul că impactul general al acțiunii Beijingului este o redesenare a peisajului media global sub influența tenace a Chinei.

China folosește o abordare cu mai multe direcții pentru a redesena peisajul informațional în beneficiul propriei sale imagini răspândite pe tot globul.

În 2020, Beijingul a închis efectiv accesul jurnalistilor în China, prin refuzarea oricărei vize și închiderea parțială a frontierelor internaționale. Acest lucru a avut ca efect crearea unui vid în acoperirea Chinei în presa internațională, mărind apetitul pentru poveștile furnizate de China, asezonate corespunzător cu conținut sponsorizat prin acorduri sau favoruri făcute jurnaliștilor. Acest lucru are ca efect creșterea dependenței de conținutul pe care China este interesată să-l livreze, indiferent că este vorba de știri sau conținut cultural. În acest fel, peisajul informațional este trimis într-o zonă mai favorabilă Beijingului.

China a folosit pandemia de Covid-19 pentru a-și construe și consolida propria sa imagine favorabilă, pentru a-și spori influența în ecosistemul media global.

Video | Noaptea Muzeelor: sute de atracții culturale își așteaptă vizitatorii
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:15 0:00
XS
SM
MD
LG