Când anul trecut, prin august, Antena 3 trebuia să fie sancționată de CNA (nici nu mai contează pentru ce, parcă Gâdea țipase nervos la un invitat: „Pupaţi-o, domnule, în c*r pe Kovesi“), ei bine europarlamentara Norica Nicolai amenințase atunci că va duce cazul Antenei 3 în fața legislaturii europene.
Da, Norica Nicolai dorea să pună abuzul comis împotriva Antenei 3 pe masa Parlamentului European și a Comisiei de la Bruxelles!
Striga Norica Nicolai: „O acțiune de intimidare fără precedent împotriva Antenei 3”!
Scrisese ea pe Facebook și că va „utiliza la Bruxelles căile parlamentare pentru a atrage atenția asupra acestui derapaj”.
Dar stai puțin... Norica Nicolai dorea să se plângă la Bruxelles de CNA-ul din țara ei, pentru a apăra libertatea de exprimare amenințată în cazul Antenei 3? Păi nu înseamnă asta că dorea să își denigreze țara?
Sau depinde de cine se plânge?
Da, în realitate depinde de cine merge cu jalba. Când se plânge cineva la Bruxelles împotriva PSD-ului, atunci e trădător de neam. Trebuie pedepsit pentru că își denigrează țara.
Așa sunt văzuți toți cei, precum europarlamentarii Monica Macovei sau Siegfried Mureșan sau Cristian Preda, care denunță abuzurile de acasă. Pe aceștia îi numea Stelian Tănase, în momentul puciului parlamentar eșuat al PSD-PNL din 2012, Pîrîcioșii.
Pîrîcioșii, da, obsesia asta cu “pâra” și mentalitatea de gangster din curtea școlii… “Pâră” la Bruxelles. Așa scria atunci Stelian Tănase, când PSD-PNL atacau statul de drept, scria că nu-i frumos să te plângi afară, pentru că România ar trebui să fie ca o sală de clasă în care ești obligat sa rabzi umilințele brutelor de colegi si ale învăţătorilor psihopaţi, fără să te plîngi la cancelarie, că dacă o faci, atunci ești un “pârâcios”.
Pe lângă faptul că asta arată inconștiență politică și geo-politică, pentru că fără UE România ar fi fost azi o Crimee mai mare (cu diferența că la noi soarele doar iese din Marea Neagră, pe când din Crimeea soarele se vede romantic și cum iese și cum se culcă în mare), asta arată o mentalitate de gangster din curtea școlii.
Da, acea mentalitate a fost rezumată perfect de Stelian Tănase, în vara puciului eșuat din 2012. Tănase îi infierase atunci retoric pe cei care trăseseră semnalul de alarmă față de abuzurile constituționale ce se pregăteau in România. Scriind pe blogul lui cu ortografie fantezistă, Stelian Tanase ii numea pe acești oameni precum Monica Macovei "pîrîcioșii"... Pîrîcioși la Bruxelles.
Stai, dar Stelian Tănase însuși a scris în acea vară o scrisoare, semnată de mulți alți intelectuali în favoarea coaliției PSD-PNL: "Scrisoarea intelectualilor către Uniunea Europeană Bruxelles", care începea prin: — "Excelențele voastre etc…” și unde se plângeau de dictatura lui Băsescu. Aceea nu era o pâră și un denunț?
Nu, nu, aceea era virtute, ca și amenințarea Norică Nicolai că e gata să se plângă la Bruxelles pentru a apăra Antena 3.
Norica nu a făcut-o, dar ce ar fi însemnat totuși asta? Ar fi însemnat că Norica Nicolai (cu condiția să mai și mearga la ședințele plenare lunară) are dreptul să interpeleze Comisia UE (toți europarlamentarii fac asta, uneori chiar plătiți pentru a face vâlvă, ceea ce reușește rar; e drept că pot să o facă și în scris, fără să se ducă până acolo). Apoi, peste câteva luni, Comisia îi răspunde în scris că "urmărește cu atenție situația".
Pe masa Comisiei aterizează zilnic sute și mii de asemenea interpelări: ce se pregătește Comisia Europeană să facă pentru a pune capăt exciziunii fetițelor în Somalia? Dar soarta pinguinilor de pe ghețarul R2D2? Dar interzicerea tutunului de mestecat în Suedia?
Ce face atunci Comisia când primește asemenea interpelări? Ei bine, Comisia urmărește cu atenție situația. Plângerea nu folosește la nimic, așadar, dar exercițiul e util acasă: el te încadrează între trădători sau virtuoși lezați, în funcție de tabăra din care a plecat jalba.
