Plasat sub acuzație pentru spălarea unor vaste sume de bani de proveniență dubioasă, Juan Carlos nu mai putea face față în Spania anchetelor justiției și presei. Plecând, el îi lasă fiului său, actualul rege Felipe, sarcina să spele onoarea monarhiei (el fiind acuzat de spălare de bani).
Oficial, Juan Carlos și-a informat fiul de decizia sa de a părăsi țara printr-o scrisoare publicată ieri pe site-ul web al monarhiei.
El Pais subliniază însă că regele se bucură de imunitate și pe plan internațional. Cu toate astea, el poate fi investigat în continuare de justiția elvețiană, care a declanșat ancheta.
Cel mai mare scandal rămâne deocamdată cel al celor 100 milioane dolari primite de la regele Abdallah al Arabiei Saudite pentru ca Juan Carlos să intervină astfel încât 12 companii spaniole să construiască linia ferată de mare viteză (TGV) dintre Mecca și Medina: o serie de contracte de 7 miliarde de euro.
Fosta amantă a monarhului, nobila germană Corinna Larsen (Corinna zu Sayn-Wittgenstein), a recunoscut în fața justiției elvețiene că a primit de la regele Spaniei nu mai puțin de 65 de milioane de euro pentru favorurile sale. Ea spune însă că regele i-ar fi dăruit acele 65 de milioane de euro, cum o formulează presa spaniolă: “por gratitud y por amor”.
Cum o rezumă în Italia La Repubblica, în loc să aștepte să fie gonit în mod rușinos din palatul pe care îl ocupă de 39 de ani, regele a preferat să se exileze singur. De mai multe săptămâni, oricum, guvernul socialist al lui Pedro Sánchez îi cerea actualului suveran Felipe să facă presiune asupra intangibilului său tată pentru a-l obliga să ia o decizie. Deja în luna martie, Felipe îi suprimase tatălui său alocația anuală de 200.000 euro.
Le Monde, în Franța, amintește că regele Juan Carlos abdicase în favoarea lui Felipe în 2014, după 39 de ani de domnie, și mai spune că nu e deloc limpede deocamdată în ce țară se va instala fostul suveran. Avocații lui insistă însă că regele nu caută să se sustragă justiției, ci doar se îndepărtează pentru a nu îi cauza neajunsuri fiului său, Felipe. El pleacă spunând că nu dorește să vadă "repercusiunile astăzi ale unor fapte trecute" și de asemenea că își apără a sa "vida privada".
Ce rămâne după Juan Carlos
Atitudinea generală a spaniolilor este foarte complexă și plină de ambiguități. Ființa umană e pradă tentației, scrie ABC într-un editorial, care amintește că suveranul care a adus Spania pe calea democrației după moartea lui Franco este și cel care mergea să vâneze elefanți în Botswana, prin 2012, pe când această țară se afla cufundată într-o profundă criză economică.
Editorialul din La Razon amintește rolul decisiv al regelui în perioada de tranziție de după restaurarea monarhiei în 1975. Dar, în actualul vârtej mediatic, scrie El Pais, e greu de spus care va fi „viitorul trecutului”.
Editorialul ziarului dreptei monarhiste El Mundo consideră că exilul regelui „este un gest dureros pentru apărarea Coroanei”. El a părăsit astfel palatul Zarzuela, în care locuia din 1960. „Unde a plecat?” se întreabă La Vanguardia, din Barcelona, care conchide că important este acum că monarhul va rămâne în afara Spaniei. O parte a presei conservatoare se teme că vârtejul mediatic și evoluția rapidă a evenimentelor riscă să pună în cauză existența însăși a monarhiei.
Asociat guvernării, partidul de stânga Podemos, al lui Pablo Iglesias, este singura formațiune politică ai cărei lideri îl tratează pe fostul rege fără niciun fel de menajamente. Astfel, cotidianul conservator El Mundo scrie că Iglesias, care e vice-prim-ministru, a cerut ca fostul monarh să fie „împiedicat să fugă” ("que se impida huir") până nu se încheie ancheta împotriva sa. Titlu similar în Publico: „Juan Carlos fuge din Spania pentru a scăpa de Justiție”.
Poate Germania să țină echipa europeană împreună?
La Londra, The Guardian publică un comentariu al politologului și jurnalistului Timothy Garton Ash: Poate, oare, Germania să țină echipa europeană împreună?
Răspunsul lui Garton Ash este: Da! iar el amintește cum Angela Merkel a fost cea care a mijlocit planul de salvare a economiilor Europei printr-un împrumut comun al celor 27, lucru care nu se mai făcuse niciodată și care nu s-ar fi putut realiza fără impulsul și presiunea Germaniei.
Germania este „prima printre egali” în Europa fiind în același timp o parteneră directă a SUA. Germania rămâne însă, spune Garton Ash, citându-l pe fostul secretar de stat SUA Henry Kissinger: “too big for Europe, too small for the world”. Viitorul Europei va depinde de direcția pe care o va lua opinia publică din Germania, dar asta e ceva ce nici extratereștrii nu ar putea prezice.
Elon Musk „phone home"
În sfârșit, departe de vuietul acestei lumi, după bizarul tweet al lui Elon Musk în care el spunea, în weekend, că este evident că extratereștrii au construit piramidele din Egipt (Aliens built the pyramids obv), el a primit o invitație umoristică din partea ministrei Egiptului pentru cooperarea internațională, Rania al-Mashat, să viziteze Egiptul și să vadă cu ochii lui cum sunt făcute: „Mr. Musk, we are waiting for you.”
Presa de limba engleză din Egipt preia subiectul, nepierzând ocazia de a pune o poză a foarte modernei ministre Rania lângă cea a lui Musk arătând cam răvășit.
În vreme ce presa de limbă arabă din Egipt evită subiectul, presa din Iran, ostilă lumii arabe, se dezlănțuie în ironii. Astfel, site-ul de știri iranian ISNA titrează: „Elon Musk delirează”!, ocazie cu care aflăm și cum au decis lingviștii regimului mollahilor să-i numească pe extratereștri: بیگانگان, bigangan, literalmente: „străini”, adică... Aliens.
Facebook Forum