Franța se bosumflă pentru ca a fost arătată cu degetul de Greta Thunberg, scrie Libération, care are dosarul special al numărului de azi despre asta, despre percepția complexă și deformată în ochii multora a adolescentei devenite egerie a ecologismului militant, precum și despre felul în care Macron și miniștrii săi contestă discursul alarmist ținut la ONU de tânăra militantă.
Ziarele încep azi cu Greta Thunberg și ecologia, pentru că presa tipărită nu a reușit să prindă principala știre, care e aceea că șefa democrată a Camerei Reprezentanților din SUA, Nancy Pelosi, a anunțat deschiderea unei anchete ce are trebui să ducă la destituirea –impeachment – lui Donald Trump.
Marele site de știri american Politico scrie că Nancy Pelosi nu a mai avut nevoie de plângerea unui membru al serviciilor secrete – plângere blocată de altfel – care atrăsese atenția asupra faptului că Trump i-a cerut președintelui Ucrainei Volodomir Zelenski să-i furnizeze informații compromițătoare despre fiul principalului său rival democrat Joe Biden, Hunter, deoarece Trump însuși a recunoscut că ar fi cerut ceva. Este vorba așadar de o acuzație directă de abuz de putere.
The New York Times are o tribună în care juristul John Yoo avertizează ca nu cumva dorința încăpățânată de a-l înlătura pe Trump să ducă la slăbirea pe termen lung a capacității președintelui SUA, oricare ar fi el, de a conduce politica externă a țării.
Marți a fost de altfel ziua verdictelor, repercutate azi hohotitor în presă, în special în ce-l privește pe Boris Johnson. Spre deosebire de Trump, ai cărui republicani păstrează majoritatea în Senat, Johnson și-a pierdut majoritatea în Camera Comunelor de la Londra, așa încât poziția lui devie din ce în ce mai fragilizată, chiar dacă el refuză în continuare să demisioneze.
Brexit, the turn of the screw
Ieri, marți, 23 septembrie, Curtea Supremă a Marii Britanii a declarat ilegală decizia lui Boris Johnson de a suspenda Parlamentul. Jeremy Corbyn [liderul Labour] îi cere lui Johnson să plece, anunță cu satisfacție The Guardian.
Aflat în acel moment la tribuna ONU la New York, Boris Johnson a spus că va respecta verdictul Curții Supreme, dar a insistat că el dorește în continuare alegeri anticipate.
Invers, conservatorul cotidian The Times anunță că deputații Tories vor plecarea mult temutului și urâtului Dominic Cummings, consilierul și eminența cenușie a lui Boris Johnson. Johnson nu mai are nimic de pierdut, constată la München Süddeutsche Zeitung, și ar putea să aleagă „fuga înainte”, luând măsuri tot mai extreme.
În verdictul dat marți, președinta Curții Cupreme, Lady Hale, 74 de ani, a afirmat că „efectele asupra fundamentelor democrației britanice au fost grave”. În Franța, Le Monde se ocupă în detaliu de broșa figurând un păianjen pe care o purta Lady Hale, într-un bilet intitulat: Oare președinta Curții supreme a vrut să trimită un mesaj purtând o broșă cu un păianjen?
Tot Le Monde estimează că în cazul unui «no deal » apocalipsa Brexit nu va avea loc. Un Brexit fără acord ar aduce un șoc economic sever, dar nu va fi o catastrofă iremediabilă: “În Marea Britanie, opozanții Brexitului sunt pe cale să comită aceeași eroare ca în timpul campaniei referendumului de acum trei ani, exagerând pericolul”, scrie Le Monde.
Le Monde mai anunță și că astăzi se reunește comitetul pentru afaceri juridice din Parlamentul european (JURI), care a pus, ca o precondiție la audierea celor 26 de candidați comisari, ca zece dintre ei, printre care și Rovana Plumb, să dea informații suplimentare în legătură cu declarațiile lor de avere și interese.
Audierile încep pe 30 septembrie si vor dura până pe 8 octombrie (Rovana Plumb se va prezenta pe 3 oct.), iar euro-deputații denunță faptul că li se cere doar să ștampileze niște hârtii.
Tot un verdict al Curții Supreme a sosit marți și din Spania: guvernul spaniol poate acum să dezgroape și să mute osemintele lui Franco înainte de iminentele alegeri. El Pais scrie că tribunalul suprem a decis să permită guvernului să purceadă cu deplasarea moaștelor nostalgicilor dictaturii, respingând astfel cererea familiei ca resturile încă admiratului Caudillo să rămână în mausoleul în care odihnesc nemeritat de 36 de ani.
Din nou Avigdor Liberman și alți evrei
Săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné publică, sub titlul Double Je (joc de cuvinte între dublu joc si un ego, Je, dedublat), un portret al lui Avigdor Liberman, omul de care depind acum în bună parte viața politică israeliana și care spune că nu-l va sprijini nici pe fostul său mentor Netaniahu și nici pe rivalul acestuia, Gantz. Născut în Chișinău în 1958, moldoviciosul Liberman își schimbă părerile precum schimbă taberele, scrie Le Canard. Despre arabii din opoziție el spune că trebuie „decapitați cu securea". Despre palestinienii deținuți în închisorile israeliene? „Duși cu autocarul si înecați în marea Moartă". Cât despre Hamas, aceia ar putea fi bombardați „cum au făcut americanii cu Japonia, în 1945", conchide Liberman.
Liberman are câtva cunoștințe politice si istorice pe care le plasează cu o încăpățânare admirabilă. Când țările europene zic ceva despre Israel, Liberman evocă „Protocolul înțelepților Sionului". Bilantul lui politic este însă nul. Nu a făcut nimic ca ministru de externe sau al apărării, iar rusofonii sunt sătui de el. Așa încât, după ce Netaniahu însuși a acaparat prietenia cu Putin, afișându-se cu acesta de câte ori a putut, confiscând și poziția dură față de arabi, Liberman a rămas cu o singură țintă: evreii religioși tradiționaliști care controlează în bună parte societatea israeliană. 400.000 de rusofoni trăiesc acolo care nu se pot însura și nu pot fi îngropați în Israel, deoarece rabinatul nu le recunoaște iudeitatea. Fostul șofer si bodyguard al lui Netaniahu, Liberman, a decis așadar să fie vocea lor.
În sfârșit, analizând prestația lui Donald Trump la ONU (la Moscova, Kommersant(ъ) se plânge că SUA nu au acordat o viză unor membri ai delegației ruse care îl însoțeau pe ministrul de externe Serghei Lavrov), The Times of Israel analizează Controversa Trump-Ucraina și evreii implicați în ea.
Fără a trage vreo concluzie, prestigiosul site de știri The Times of Israel scrie despre Volodimir Zelenski, care merge pe frânghie discutându-și identitatea evreiască într-o țară cu un trecut antisemit, cum e Ucraina, dar mai dă detalii și despre alți evrei implicați în cazul Trump, cum sunt principalii congresmeni democrați care caută să obțină un impeachment al președintelui SUA: Adam Schiff, Jerry Nadler și Eliot Engel.
Brâncuși nu a mers pe jos la Paris
În sfârșit, la Bruxelles Le Soir anunță inaugurarea expoziției Brâncuși, în cadrul marelui festival Europalia, care anul acesta are ca invitat România. Le Soir publică un interviu cu directorul artistic Europalia, Dirk Vermaelen, care îl prezintă publicului belgian pe Brâncuși, al doilea sculptor cel mai scump din lume după Giacometti. Expoziția, deschisă până în februarie 2020, este doar a doua asemenea expoziție monografică după un sfert de secol, după cea din 1995, de la centrul Pompidou, din Paris.
Au trebuit adunate operele răspândite prin lume, în special în Statele Unite, ținând sama și de faptul că multe opere nu pot pleca de la Pompidou pentru că sunt legate de atelierul Brâncuși. Brâncuși a lăsat acel atelier, care este o operă în sine, statului francez. Directorul artistic belgian laudă fără limite opera în sine care e atelierul Brâncuși, sutele de sculpturi, soclurile originale și tirajele fotografice. El demontează și legenda, creată de Brâncuși, potrivit căreia el ar fi ajuns la Paris în 1904 pe jos si că aceea ar fi fost o întreagă aventură. E fals, spune Vermaelen, Brâncuși a făcut mare parte din traseu cu trenul, dar asta arată cum știa el sa creeze o legendă în jurul lui. La Paris, Brâncuși a început de altfel să se fotografieze ca un pelerin, un preot, un spălător de vase etc., înainte de a învăța singur să fotografieze, după ce luase câteva indicații de la Man Ray.
Estetul belgian mai spune și despre Cumințenia pământului că este „incredibil de frumoasă”. E unică, nu ca alte opere pe care Brâncuși le făcea în mai multe versiuni, este misterioasă și se vede în ea influența artelor primitive, de la Derain la Gaugain.
Rămâne de aici, desigur, o dezamăgire să aflăm că Brâncuși nu a mers pe jos la Paris, cum am crezut dintotdeauna. Dar, la fel, Brâncuși nu le-a spus niciodată românilor: „V-am lăsat săraci şi proşti, vă găsesc şi mai săraci, şi mai proşti!” Nimeni, niciodată n-a indicat sursa citatului apocrif. Doar românilor le place să preia asta la infinit, crezând că autoderiziunea înseamnă să îți spui prost, dar chicotind în același timp că, de fapt, nu ești.
Facebook Forum