Cu multă obediență, Agerpres, vocea guvernului, ne prezintă în detaliu agenda și întâlnirile cu diverși funcționari UE ale ministrului delegat pentru afacerile europene, diplomatul George Ciamba, de parcă ar fi o știre în sine că el se vede cu oameni, așa cum îi cere funcția.
“Întrevederile”, suntem informați, “au avut loc marţi, în marja vizitei oficiale efectuate la Strasbourg de delegaţia condusă de prim-ministrul Viorica Dăncilă.”
Acum, că întrevederile au avut loc este foarte bine, e bună știrea, dar de ce “în marja”?
"Marjă" și "margine" nu sunt același lucru. N-ar trebui să scriem: "În marja reuniunii s-a discutat" (oroarea Brexitului, proiectul de armată europeană, definiția termenului “marjă" etc.), ci: “Pe/În marginea întâlnirii s-a discutat" etc. Adică: neoficial, în margine, în culise, incidental, accesoriu.
Marja e altceva decât marginea: “marja" unei foi de tipografie (termen tehnic), “marjă" de libertate (cât spațiu de manevră ai?), marjă de câștig la bursă.
“Marja" e un spațiu vag, potențial, ipotetic. “Marginea”, în schimb, e muchia sau limita. Doar în franceză cele două sunt omofone, altminteri în marja mea de libertate retorică vă spun că ajung la marginea exasperării când văd că unii confundă “marjă" și “margine".
Dar vă rămân la dispoziție cu lămuriri, în marja disponibilității mele.
