Pe fondul îngrijorărilor cu privire la acumularea masivă de trupe rusești la granița cu Ucraina, luptătorii din prima linie din Donbas minimalizează avertismentele autorităților de la Kiev și ale agențiilor de informații occidentale privind posibila invazie planificată de Moscova în Ucraina.

Timur, 28 de ani​

„Eu personal nu cred în pericolul unei mari invazii. Cred că este doar un joc. În aceeași situație eram și în aprilie și mai. S-au auzit zvonuri despre un posibil atac. Asta, pentru ca Rusia să se asigure de finalizarea gazoductului Nord Stream 2. De data aceasta, probabil că Putin încearcă să pună din nou presiune. Din câte am auzit, Kremlinul încearcă să obțină o garanție că NATO nu se va extinde în Ucraina și alte țări ale Parteneriatul Estic, precum Georgia și Moldova.”

„Luptele de aici au loc în valuri. Săptămâna trecută a fost cel mai puternic bombardament pe care l-am experimentat în această poziție. Forțele proruse foloseau tunuri fără recul SPG-9. Apoi, timp de câteva zile, a fost aproape tăcere. Să fiu sincer, mi-e puțin frică atunci când e liniște aici și mă gândesc „poate că au un fel de plan”. Reducerea bombardamentelor se simte mai puțin confortabil aici.

Cealaltă parte folosește adesea tactici complicate. De exemplu, observatorii OSCE zboară cu dronele aproape în fiecare zi pentru a verifica pozițiile militare. Ei anunță ambele părți că trimit drona pentru a verifica pozițiile fiecărei părți, astfel încât să știm că sunt aici, dar apoi forțele proruse, își trimit drona imediat în spatele celei a OSCE pentru a-și face propriile observații și nu avem voie să tragem în acea direcție”.

Vlad, 22

„Armata rusă nu este pregătită pentru război. Nu au pregătite spitale de campanie sau cisterne de combustibil și nu au prea mulți soldați sau vehicule pregătite. Ar avea nevoie de 300.000 până la 400.000 de militari pentru a ataca, acum au cel mult 100.000. Cred că acesta ar fi numărul necesar doar pentru Kiev. Avem mai multe niveluri de apărare.”

„Dacă nu venim acum pe front, vom muri în casele noastre mai târziu. Există o vorbă ucraineană: 'Cine nu își apără familia în timp de pace își va mânca copiii în vremuri de necaz.' Este o referire la Holodomor. Dacă vine un rus și vrea să bea vodcă și să petreacă, e în regulă, dar dacă vine la mine acasă cu arme, îl voi omorî.

„Aici, inamicul folosește puști cu lunetă și mitraliere în fiecare zi și uneori folosesc RPG-uri. Săptămâna trecută, au folosit mortiere de 82 mm aproape de-aici. Această situație nu se va schimba prea curând. Federația Rusă nu este pregătită pentru un atac, după părerea mea. Este doar un mesaj transmis, tocmai pentru că conflictul este o extensie a politicii. Totul va fi OK."

Nota redacției: Holodomor rămâne cunoscut în istorie ca „foametea ucraineană” dintre 1932 și 1933, una din cele mai grave catastrofe naționale ale ucrainenilor din istoria modernă, cu circa 10 milioane de vieți pierdute. Chiar dacă foametea din Ucraina a fost parte a celei din întreaga Uniune Sovietică, prin Holodomor se înțeleg strict evenimentele care au afectat teritoriile locuite de etnicii ucraineni, pentru că foametea a fost cauzată mai degrabă de politica agricolă a guvernului sovietic și a lui Stalin decât din cauze naturale. Holodomorul mai este numit și „genocidul ucrainean”, pentru că a fost gândit și aplicat cu scopul distrugerii națiunii ucrainene ca factor politic și entitate socială.

Irina (fără vârstă)

„Cred că dacă ar avea loc o invazie acum, ar muri mulți oameni. Mai mulți decât în 2014. Ar fi mult sânge. Ar fi groaznic.

Dar, desigur, majoritatea soldaților nu cred că va fi o invazie. Linia frontului nu se simte altfel decât înainte. Un alt motiv pentru care nu cred aceste zvonuri este că minciuna este o practică în țara noastră. Toți cei aflați în poziții de putere minte Președintele nostru a promis că va pune capăt războiului într-o săptămână de la venirea la putere. Acum, la doi ani, iată-ne.”

„Nu cred că sancțiunile financiare împotriva Rusiei ar schimba ceva. Este ca și cu acordurile de la Minsk. De fapt, nu fac mare lucru. Oamenii scriu ceva pe hârtie, dar în realitate aici, în prima linie, situația este aceeași. Există încă și se folosesc arme de calibru greu. Poate că va veni o invazie, dar va trece ceva timp până atunci."

Petro, 27 de ani

„Tot ce știu este că oamenii vor rămâne și își vor proteja pământul. Veteranii care erau pe front în 2014 când începea războiul au plecat acasă, dar dacă vine o invazie, se vor întoarce aici să lupte. Dimineața devreme, când dormeam acasă, aproape de aici au aterizat două RPG-uri, dar aceste lucruri sunt normale. Nu pot spune că a avut loc vreo activitate ciudată în ultima perioadă. Uneori, de aici, poți auzi tancurile inamice pornind motoarele lor. Motoarele rezervorului au un sunet foarte specific, o fac mai des pe vreme rece.”

„Am fost de multe ori aproape. Odată, stăteam deasupra unui vehicul blindat și am zărit un tanc inamic. Apoi am văzut pistolul său urmărind vehiculul nostru. Mi-am pus bricheta între dinți, am mușcat, si m-am rugat lui Dumnezeu. Nu a tras.

Nu cred că sancțiunile vor schimba ceva. Rusia este o țară bogată. Președintele ucrainean și deputații trebuie să ia decizii serioase. Într-o zi vreau să înot într-o Crimee liberă".

Nota editorului: Mai multe fotografii din această poveste au fost făcute folosind o cameră FKD de format mare realizată în Uniunea Soviectică în 1972. Camera oferă imaginilor un sentiment sporit de profunzime și, în unele cazuri, imperfecțiuni vizuale.

Traducere și adaptare: Dora Vulcan.