România a început acum două decenii un program masiv de repopulare a Dunării și brațelor Deltei cu sturioni (morun, păstruga, nisetru, cega), după ce în perioada comunistă aceștia ajunseseră la limita dispariției. Demersul s-a dovedit un eșec.

Cu bani europeni, s-a cumpărat puiet în valoare de 18 milioane de euro. Dacă 50% din sturioni ar fi ajuns la maturitate, proces care durează minimum zece ani, peștele ar fi valorat acum peste 200 de milioane de euro, conform specialiștilor.

Ministerul Mediului și organizațiile de profil au constatat însă, după 2020, că rezerva de sturioni din Dunăre este, da fapt, la fel de mică ca acum 17 ani, când pescuitul a fost interzis. Din acest motiv prohibiția a fost extinsă pe termen nelimitat.

În acest interval, câteva firme și asociații au avut totuși permise speciale pentru a pescui sturioni. Derogările erau motivate prin scopuri științifice și de repopulare a fermelor de acvacultură care cresc speciile ce produc icre negre.

Reducerea populației de sturioni din Dunăre, care a atras apoi prohibiția, a stârnit nemulțumirea celor care trăiesc din pescuit.

Pescarii acuză că Ministerul Mediului i-a „condamnat la sărăcie”. Aceasta pentru că numărul tot mai mic de exemplare de sturioni din Dunăre și Deltă a determinat autoritățile din România să interzică pescuitul și comercializarea sturionilor sălbatici în ultimii aproape 17 ani.

Decizia benefică teoretic naturii i-a afectat pe pescari. Acești spun că nu înțeleg ce rost a avut prohibiția din ultimii 17 ani, dacă Dunărea nu a fost repopulată cu sturioni.

„Eu sunt pescar de 30 de ani, pescar profesionist. Am învățat meseria asta de la tatăl meu, și el a fost pescar toată viața. Țin minte când eram mic, mergeam la pescuit de nisetru, morun. Prindeam 2-3 pești de peste 100 de kilograme și eram asigurați pentru șase luni. Avem carne și obțineam și bani din vânzarea unei părți din pește, iar dacă găseam și icre, totul era și mai bine”, povestește Alexandru Dondre pentru Europa Liberă.

Disperați că nu își mai pot întreține familiile, 50 de pescari au dat în judecată Ministerul Mediului în urmă cu un an, cerând să fie permisă capturarea acestor specii. Procesul se judecă la Tribunalul Tulcea.

Pescarii susțin, în documentele trimise în instanță și consultate de Europa Liberă, că autoritățile nu pot lua această decizie - interzicerea pescuitului la sturioni pe termen nelimitat - fără să acorde compensații pescarilor. Aceasta și pentru că oricum capturarea sturionilor a fost interzisă în ultimii 17 ani, tocmai pentru ca autoritățile să repopuleze Dunărea și Delta.

În apele dulci ale Dunării trăiesc patru specii de sturioni: morun, păstruga, nisetru, cega. Specii rare care au nevoie de 10-15 ani ca să ajungă la maturitate, să se reproducă și să producă icre negre. Doar cega are nevoie uneori doar de cinci ani. Odată ajuns la maturitate, un exemplar trece de 100 de kilograme și poate ajunge ușor și 250-400 de kilograme.

La limita dispariției

Pescuitul excesiv al acestor pești a început în perioada comunistă și a continuat în primul deceniu de după Revoluție. Până în anii 1990, România era pe locul 3 în lume la exportul de caviar, după Rusia și Iran.

În perioada comunistă erau pescuite anual puțin peste o mie de tone de sturioni, iar exportul de icre negre ajungea și spre 50.000 de kilograme anual. Primii ani de capitalism au fost un dezastru pentru aceste specii, care au fost braconate masiv pentru profitul rapid.

Un kilogram de caviar ajungea atunci la peste 5.000 de dolari (acum sare și de 10.000 de euro). Este vorba de produse provenite de la specii sălbatice.

„În urma supra-pescuitului în perioada 1990 – 2000, a reducerii unor habitate esențiale de reproducere și hrănire a puilor prin bararea Dunării la Porțile de Fier (n.r. - investiție finalizată în 1972) și degradării calității mediului lor de viață din Dunăre și mare, toate speciile de sturioni din Dunărea inferioară sunt considerate amenințate și pe cale de dispariție”, ne-a explicat specialistul Marian Paraschiv, de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.

Centrul universitar din sud-estul țării a fost implicat în ultimii ani în mai multe proiecte de repopulare și monitorizare a speciilor de sturioni din Dunăre.

Pentru a preveni dispariția totală a acestor specii din bazinul Dunării Inferioare, cursul fluviului de după Porțile de Fier, autoritățile din România au apelat la prohibiție. În 2006, s-a interzis pescuitul sturionilor pentru zece ani.

În 2016, decizia a fost prelungită încă cinci ani. În 2021, prohibiția a fost prelungită pe termen nedeterminat. Decizia implică faptul că atât pescuitul, cât și comercializarea speciilor sălbatice de sturioni să fie considerate ilegale.

Bani din apă dulce

Valoarea economică reprezintă principalul motiv pentru declinul dramatic al sturionilor atât din Dunăre, cât și la nivel mondial. Sturionii sunt specii de apă dulce cu o carne apreciată de gurmanzi, a căror exemplare ajung să cântărească și câteva sute de kilograme. În plus, femelele produc celebrul caviar (icre negre).

Caviarul reprezintă ouăle nefertilizate de sturioni. De obicei, acestea sunt recoltate de la femele de sturioni ucise înainte ca ouăle să se spargă.

Pescuitul excesiv început în perioada comunistă și continuat apoi după 1989 a făcut că la începutul anilor 2000 să fie raportate capturi de sub zece exemplare mature din apele Dunării și a Deltei.

Sesizările de la organizațiile de mediu au determinat autoritățile din România să interzică din 2006 pescuitul și comerțul cu sturioni crescuți în sălbăticie.

Din acel moment, în România s-au putut valorifica doar exemplare crescute în acvacultură, în ferme piscicole. În România, sturionii sunt crescuți pentru icrele lor în 40 de ferme. Perlele negre ale gastronomiei sunt recoltate însă abia după șapte ani, cât durează până când un peștele ajunge la maturitate și poate să producă celebrul caviar.

Repopularea

Decizia de impunere a prohibiție din 2006 a fost luată de Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA, instituție din subordinea Ministerului Agriculturii) în urma unei recomandări CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora / Convenția asupra Comerțului Internațional cu Specii în pericol din faune și flora sălbatică).

La recomandarea Uniunii Europene, după prohibiție s-a început repopularea Dunării și a Deltei cu puiet de sturion. Statul român și UE au cheltuit doar până în anul 2015 aproape 20 milioane euro pentru repopularea cu sturioni a Dunării.

În acest interval (2006-2015) aproape trei milioane de pui de sturion, în special morun și nisetru, au fost eliberați în sălbăticie, inclusiv 20.000 de nisetri puși la dispoziție de WWF (World Wildlife Fund).

După 2015 s-au mai investit anual - din surse de la bugetul de stat, donații sau finanțări europene - încă șapte milioane de euro, conform datelor obținute de Europa Liberă.

O mare parte din repopularea Dunării cu sturioni s-a făcut printr-un proiect în care a fost implicată și ferma de acvacultură din Tămădău, județul Călărași. Unitatea este deținută de Robert Răduță, unul dintre cei mai importanți investitori în acvacultură.

Robert Răduță a început să fie cunoscut în mediul de afaceri românesc după ce a reușit să concesioneze lacul de la Sărulești, care, datorită exemplarelor mari de crap, sărite de 30 de kilograme, a permis organizarea, în România, a primului campionat mondial de pescuit la crap. I

La fermă erau aduși sturioni sălbatici, de peste 100 de kilograme, recoltați din Dunăre, care erau ținuți în bazine speciale până la reproducere. După ce icrele erau depuse și fecundate, reproducătorii erau eliberați din nou în Dunăre, după ce, inițial, le erau atașate sisteme de urmărire prin GPS.

În acest fel, cercetătorii europeni puteau urmări, prin satelit, migrația acestor pești aflați pe cale de dispariție.

Ulterior, puii de sturion sălbatic erau crescuți în captivitate, iar o parte dintre aceștia, în jur de 150.000, urmau, conform contractului, să fie eliberați în mediul natural pentru repopulare.

Eșecul

Un raport din 2020 al Institutului Național de Cercetare- Dezvoltare „Delta Dunării” (INCDD) din Tulcea considera că acest declin dramatic al populației de sturioni din anii anteriori prohibiției nu a fost oprit în totalitate. Declinul e cauzat de „îndelunga exploatare exagerată, reducerea habitatului, dar și de durata de viață și ciclul lung de reproducere a peștilor”.

Potrivit studiului INCDD, populația de păstrugă și de morun a crescut după interzicerea pescuitului și după repopulare, iar cercetătorii afirmă că înmulțirea pe cale naturală există încă la „cote semnificative “. Nisetrul însă, nu pare a depune icre în sălbăticie.

Potrivit unor estimări din acest studiu, numai 1% dintre sturionii care populau pe vremuri apele Dunării înoată acum în sălbăticie.

Cercetătorii de la INCDDD aveau probe că sunt încă șase specii de sturioni în Dunăre.

Morunul, păstruga și nisetrul se află pe lista speciilor amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.

Cega se numără printre speciile amenințate cu dispariția. Șipul, prezent și el în regiune pe vremuri, a fost declarat dispărut în bazinul Mării Negre, iar viza, o altă specie de sturion, este și ea considerată ca fiind „posibil dispărută”.

WWF a fost una dintre organizațiile non-guvernamentale cele mai implicate în protejarea sturionilor și împiedicarea dispariției lor. WWF a realizat mai multe studii din care a reieșit că speciile de sturioni din România sunt în pragul dispariției în ciuda investițiilor în programe de repopulare.

Proiectele doresc „să reducă exploatarea sturionilor din Dunăre, critic amenințați cu dispariția în România și Bulgaria, și să asigure supraviețuirea, pe termen lung a acestor specii cu valoare naturală și economică ridicată”, susțin reprezentanții WWF.

Eșecul repopulării Dunării cu sturion, deși s-au lăsat în apă milioane de puieți pe care s-au cheltuit milioane de euro era constatat și de Ministerul Mediului în primăvara anului trecut.

În ordinul de ministru al Mediului prin care este prelungită prohibiția pe termen nedeterminat se precizează că printre motivele deciziei este „faptul că programele de repopulare au avut rezultate puțin încurajatoare și populația de sturion este încă în pericol”.

Pescuitul ilegal, legalizat de ANPA?

Deși capturarea sturionilor din Dunăre este ilegală, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) ar fi găsit o metodă pentru a acorda licențe de pescuit.

Una dintre asociațiile de pescari și producători de pește din România a sesizat comisia de abuzuri a Camerei Deputaților de faptul că sturionii sunt pe cale de dispariție și din cauza că ANPA ar fi permis și după 2006 pescuitul acestor specii, când a fost declarată prohibiția. Europa Liberă a consultat o parte din aceste documente, acte care au fost trimise de parlamentari și la Parchetul General.

După 2006, ANPA a acordat licențe de pescuit științific sau pentru reproducere în ferme de acvacultură mai multor firme sau asociații de pescari.

Este vorba de firma Kaviar House SRL din București, Aquarom Elite Distributions SRL, Răduță Sporting Tours SRL, Organizația Pescărească „Dunărea de Jos” și ICDEAPA (Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură) din Galați.

Mai mult, un raport al Curții de Conturi constată că aceste autorizații eliberate începând chiar cu 2006 s-a făcut cu încălcarea legislației.

Din același control reiese că deși Organizația Pescărească „Dunărea de Jos” nu avea fermă de acvacultură pentru a primi permise speciale de pescuit pentru exemplare necesare reproducției această asociație a primit permise speciale de pescuit.

Inspectorii Curții de Conturi au constatat că Organizația Pescărească „Dunărea de Jos” vindea de fapt apoi captura de sturion sălbatic către Răduță Sporting Tours SRL.

Ancheta ratată

Reprezentanții Parchetului General ne-au transmis că dacă s-a făcut o sesizare aceasta va fi cercetată, dar că în acest moment nu ni se pot oferi alte informații în legătură cu cea primită de la Camera Deputaților.

Răduță Sporting Tours SRL, firma care a beneficiat cel mai mut de pe urma acestor permise speciale de pescuit, este deținută de Robert Răduță, cel care s-a implicat și prin ferma de la Tămădau, județul Călărași, în repopularea Dunării cu puiet de sturion.

El a devenit cunoscut ca patron al complexului piscicol de la Sărulești, unde a avut loc cupa mondială la pescuit de crap în anul 2002. Am încercat să îl contactăm pe Robert Răduță, dar până în acest moment nu a răspuns solicitărilor noastre.

În 2014, acesta a fost audiat de anchetatorii Parchetului General într-un dosar de trafic și comercializare de sturioni. În final, dosarul a fost închis și omul de afaceri nu a fost pus sub acuzare.

Ancheta declanșată de procurorii Parchetului General și de cei de la Inspectoratul General al Poliției a dus la confiscarea a patru tone de sturion. De asemenea, s-au găsit și sute de kilograme de icre negre. Raduță spunea la acel moment pentru Pro TV că produsele provin din acvacultură și sunt astfel legale.

„Peștii din sălbatic pe care i-am folosit la reproducere i-am cipat, fișat și i-am eliberat. Am dat o declarație despre braconaj, despre sturioni, ce se întâmplă cu reproducerea. Am adus documente care atesta proprietatea peștilor confiscați. În ferma mea nu există mie în mie peste braconat”, spunea afaceristul.

Organizația care a probat comerțul cu sturion

Dacă procurorii nu au reușit până acum să probeze cazuri de comerț ilegal cu sturion, doar mici dosare de pescari care prindeau și astfel de specii, WWF a realizat un raport anul trecut din care reiese că România ar fi lider regional la comerțul ilegal cu sturion și caviar.

Aproape o treime din eșantioanele de produse provenite de la sturioni (caviar, carne de sturion), cumpărate în cadrul unui studiu de piață al organizației WWF în perioada 2016-2020, au fost ilegale, iar autoritățile au raportat 214 cazuri de braconaj.

În total, 82 de cazuri de trafic de sturioni (comerț, braconaj și utilizarea echipamentelor de pescuit interzise) au fost raportate în România pentru perioada aprilie 2016 - decembrie 2020.

În România, 52 de probe provenite de la sturioni au fost obținute în 81 de vizite: în magazine (16 mostre), în restaurante sau baruri (11 mostre), dintr-unul intermediar (11 mostre), în achiziții online (6 mostre), la instalații de acvacultură (3 mostre) și piețe (2 mostre), de la pescari (2 mostre) și la un eveniment privat (1 eșantion). Dintre acestea, 33 de probe au fost carne și 19 caviar. Din cele 52 de mostre cumpărate în România, 25 (48%) au fost vândute ilegal.