Este vorba despre:
- Petre Roman, fost prim-ministru al Guvernului provizoriu din perioada mineriadei,
- Gelu Voican-Voiculescu, fost vicepremier,
- Virgil Măgureanu, Virgil, la data faptelor, director al Serviciului Român de Informații,
- Sârbu Adrian, la data faptelor consilier al premierului.
- liderul sindical Miron Cozma,
- general în rezervă Vasile Dobrinoiu, fost comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne
- general în rezervă Peter Petre, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, a Ministerului de Interne.
Cu toții sunt acuzați de infracțiuni contra umanității.
Ce spun procurorii
În luna iunie 1990, persoane cu funcție de decizie în statul român la acel moment, printre care premierul Roman Petre, vicepremierul Voiculescu Gelu-Voican, ajutați de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau, printre care directorul SRI Virgil Măgureanu și consilierul de la acea vreme al premierului, Adrian Sârbu, au lansat o politică de represiune împotriva populației civile din capitală, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, 2 persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.
Începând cu 22 aprilie 1990, în Piața Universității din municipiul București a avut loc o manifestație ce s-a desfășurat pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990.
Manifestația avea caracterul unei opoziții la puterea nou instaurată în România după Revoluţia din 1989, manifestanții solicitând verbal, prin comunicate și alte forme de protest, ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înființarea unei televiziuni libere și alte astfel de revendicări de sorginte democratică.
În acest context, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, Măgureanu Virgil şi alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naţionale au lansat un atac împotriva manifestanților aflați fizic în Piața Universității.
Era doar un pretext, spun procurorii, menit să mascheze acțiunea represivă împotriva liderilor de opinie, precum și împotriva oricărei persoane care manifesta sau erau susceptibilă de a manifesta o formă de opoziție, în special studenţi, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale.
Pentru disimularea atacului, a fost construit un scenariu cu scopul ca adevăraţilor atacatori să li se piardă urma.
O componentă importantă a acestui scenariu a constituit-o comunicarea publică, manipulativă cu privire la pericolul pe care îl reprezentau manifestanții pentru valorile democratice.
Având în vedere amploarea atacului, punerea în aplicare a acestuia a necesitat angrenarea unui număr foarte mare de persoane.
În acest sens, persoane din conducerea statului - Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, precum și conducerea Serviciului Român de Informații, respectiv Măgureanu Virgil, cu participarea lui Adrian Sârbu, consilier al primului-ministru, ar fi constituit, potrivit probelor administrate de procurori, „un grup criminal de tip sistemic, eterogen, de natură politică, administrativă, militară și civilă, înlăuntrul căruia a fost implicat un număr mare de persoane, cu o contribuție de natură și conținut diferite la fapte produse la o scară impresionantă.”
Persoanele care au efectuat în mod fizic actele de natură criminală au ocupat o poziție inferioară în ierarhia grupului, însă conceperea și orchestrarea comiterii infracțiunilor a revenit conducerii politice a statului român de la acel moment, prin persoanele menționate, spun anchetatorii.
Din actele administrate de procurori a rezultat complicitatea, la nivelul planificării și orchestrării planului infracțional, între Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu și Virgil Măgureanu, care au jucat roluri cheie alături de alte persoane cu putere de decizie.
Modalitatea prin care însă au plus planul în aplicare a fost prin intermediul altor persoane, neparticipante la înțelegere, spun anchetatorii.
Astfel, începând cu data de 13 iunie 1990, suspecții au pus în practică o acțiune represivă împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti.
În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.
Acțiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat și sistematic, în cadrul căruia au fost comise următoarele fapte:
1. moartea prin împușcare a 4 persoane;
2. violarea a 2 persoane;
3. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1315 persoane;
4. persecutarea prin privarea nelegală de privarea de dreptul fundamental la libertate și siguranță și restrângerea acestui drept, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1214 persoane.
Astfel, în dimineața zilei de 13 iunie 1990, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la unitatea militară 0575 Măgurele a Ministerului de Interne, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.
Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediile Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă.
Conform hotărârii luate de factori politici dar și de conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB).
Aceștia s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele aflate în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii, împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.
Procurorii susțin că „acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.”
S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane.
Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.
În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție, locuințele principalilor lideri politici din opoziție și sedii ale publicațiilor de presă independente și ale unor instituții de învățământ.
De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia au legătură cu manifestațiile din Piața Universității.
Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în unitatea militară 0575 Măgurele și în incinta Școlii Militare Superioare de Ofițeri de la Băneasa, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane.
Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până pe 21 iunie 1990.
Cazarea civililor aduşi de pe străzile Bucureştiului s-a realizat în condiţii total improprii, în garaje, atât bărbaţi, cât şi femei, minori şi bătrâni.
Aceste persoane s-au aflat în permanență sub pază militară, nefiindu-le permis să ia legătura cu rudele sau cu altcineva din exterior, fără a primi asistență medicală adecvată și fiind supuse la tratamente înjositoare și degradante (inclusiv prin simularea unor execuții colective sau prin gazarea colectivă prin eliberarea gazelor de eșapament în spațiile de deținere).
Procurorii menționează că starea de fapt reținută și încadrarea juridică a faptelor au la bază exclusiv probatoriul administrat după data de 04.06.2021, dată la care cauza a fost restituită la parchet, ca urmare a parcurgerii procedurii de cameră preliminară, în urma căreia au fost anulate toate probele administrate anterior anului 2017 și s-a constatat nulitatea actelor de urmărire anterior efectuate.
În cauză urmărirea penală se efectuează și față de alte persoane, despre care momentan procurorii nu oferă alte detalii, cu promisiunea că vor furniza „noi informații în momentul în care acest lucru va fi posibil.”
Preşedintele Klaus Iohannis a transmis pe 16 aprilie ministrului justiţiei cererea de urmărire penală a fostului premier Petre Roman și a fostului vicepremier Gelu Voican Voiculescu pentru infracțiuni contra umanității în dosarul Mineriadei din 1990.
Preşedintele Klaus Iohannis i-a transmis ministrului de Justiție, Alina Gorghiu, cererile de urmărire penală care i-au fost cerute de Parchetul General în baza legii privind responsabilitatea ministerială pentru ancheta făcută de procurorii militari în Dosarul Mineriadei din iunie 1990.
Petre Roman a fost premier în perioada 26 decembrie 1989 - 26 septembrie 1991, iar Gelu-Voican Voiculescu a fost vicepremier în perioada 28 decembrie 1989 - 28 iunie 1990.
Cei doi sunt acuzați de infracțiuni contra umanităţii.
Magistraţii instanţei supreme au început, în februarie 2018, judecarea dosarului Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care au fost trimise în judecată, pentru crime împotriva umanităţii, 14 persoane, între care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu şi fostul lider sindical Miron Cozma.
În 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis reluarea de la zero a dosarului.
În iunie 1990, manifestațiile împotriva guvernului - condus la acea vreme de Frontul Salvării Naţionale - şi împotriva preşedintelui Ion Iliescu au fost reprimate cu violență de forțele de ordine, cu ajutorul minerilor chemați din Valea Jiului. Patru oameni au murit împușcați, iar alți 1.388 au fost răniți.
