"Dosarul Revolutiei trimis de Lazăr la instanță este o mascaradă ca să încerce să abată atenția de la grozăviile care au ieșit la iveală despre el. Nu mă pot delimita de Ion Iliescu. Ion Iliescu este un om pe care îl apreciez, un om care a ținut România în granițele ei și în stabilitate într- o perioadă foarte grea. Nu. Eu cred că este o mascaradă", a spus Liviu Dragnea la mitingul PSD de vineri de la Craiova.
PSD își apără vinovații
Nimeni în PSD nu s-a delimitat de Iliescu zilele acestea, nu neapărat din considerente umane- că a fost operat pe inimă și nu se face să-l superi și mai tare-, ci din principiu. Or, la PSD există de 30 de ani un principiu rămas, vorba vremurilor apuse, ”neștirbit” și ”neatârnat”: Iliescu este un revoluționar bet-beget, care a scăpat țara de teroriști și de Ceaușescu. E nevinovat ”pentru sângele vărsat” și nici nu știe ”cine a tras în noi după 22”.
Procurorii însă știu: ”Din cercetări a rezultat că psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00).”, se spune în rechizitoriu. Iar toate astea poartă doar trei nume: Ion Iliescu, Voican Voiculescu și Iosif Rus, șeful Aviației Militare.
La PSD însă mai intervine și un alt principiul, la fel de solid: în campania electorală toate mijloacele sunt permise. Și ce poate fi mai util înainte de alegeri să găsești la adversari un punct de vulnerabil, pe care să-l întorci în favoarea ta. El se numește Augustin Lazăr, care pe când era procuror stagiar și facea parte din comisia de eliberare condiționată de la Penitenciarul Aiud a refuzat eliberarea unor deținuți politici. Lazăr e un ”torționar”, spun liderii PSD non-stop, potrivit unui punctaj de partid, așa cum au declarat surse din interiorul PSD pentru Europa Liberă. Iar pe cale de consecință nici președintele Iohannis nu e mai breaz. Liviu Dragnea a dat direcția atacului: ” Iohannis a zis că se mai gândește dacă îl revocă sau nu. Păi cum să nu se gândească, unde e dosarul cu casele?”
Dosarul revoluției, îngropat și redezgropat vreme de 30 de ani, este acum aruncat la tomberon pe motiv de Augustin Lazăr. De altfel, în comunicatul oficial al PSD acest lucru este spus cu subiect și predicat: ”Este revoltător ca Dosarul Revoluției să fie trimis în instanță de un fost agent al poliției politice comuniste! Este intolerabil ca cel care a ținut în chinuri disidenții anticomuniști să se erijeze acum în făuritorul dreptății anticomuniste. La Revoluție au murit oameni ca astfel de personaje să nu mai ocupe înalte funcții în statul de drept postrevoluționar. Iohannis nu mai poate folosi scuza că nu știa cine e cel pe care l-a numit în funcția de procuror general al României! Acum știe că Lazăr a făcut poliție politică, dar îl protejează”.
Mădălin Hodor: O comisie pentru doarul Securității
Acoperită de hărmălia electorală, trimiterea în instanță a dosarului revoluției nu are parte de o dezbatere autentică, de o analiză care să pună în ecuație vinovății ocultate, responsabilități demostrabile juridic și adevărul istoric.
Mădălin Hodor, istoric și cercetător la CNSAS, spune pentru Europa Liberă că ar fi necesară o comisie, cum a fost Comisia Tismăneanu, care a întocmit raportul pe baza căruia președintele Traian Băsescu a condamnat comunismul ca fiind un regim ”ilegitim și criminal”. ”O comisie care să analizeze implicarea Securității în revoluție, care să aibă acces la toate documentele care mai sunt clasficate, și care, pentru istorie, să scoată la lumină adevărul și să-l prezinte publicului. Este nevoie și ar putea să se facă un dosar al Securității”.
Scrisoarea celor 12: lipsa Securității, o insultă
Într-o scrisoare semnată de 12 intelectuali, printre care Vladimir Tismăneanu, Mădălin Hodor, Andrei Ursu, Mihai Demetriade, Magda Cârneci, Gabriel Andreescu, adresată procurorului general, se pune degetul pe una dintre cele mai dureroase răni rămase deschise de la revoluție încoace: Securitatea. ”Cu stupefacție am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvârșire principalii vinovați pentru cele peste 1200 de victime ale Revoluției – respectiv membrii Departamentului Securității Statului (…)A pretinde că nu a tras nimeni cu bună știință, cu intenția de a ucide oameni nevinovați, că Securitatea, care l-a apărat pe Ceaușescu până în ultima clipă, ar fi trecut exact pe 22 la ora 16:00 de partea poporului, a spune că eroii Revoluției române au căzut victime în întregime „focului fratricid” – sunt tot atâtea sfidări ale faptelor istorice, ale bunului simț și ale conștiinței societății; o insultă la adresa celor care ne-au redat libertatea în decembrie 1989”, spun semnatarii.
Răspunsul Parchetului General a fost, cum altfel, tehnic ”urmărirea penală efectuată în dosarul nr. 11/P/2014 a avut în vedere inclusiv studiul intitulat „Cine a tras în noi dupã 22", apărut în Revista Drepturilor Omului editată în luna decembrie 2018. În considerarea directă a celor argumentate prin acest studiu, au fost administrate cu obiectivitate și imparțialitate probele judiciare apte să clarifice problematica evocată. Concluziile desprinse ca urmare a administrării probatoriului sunt parte componentă a rechizitoriului Secției Parchetelor Militare (SPM) din data de 05 aprilie 2019”.
Înalta Curte este cea care se va pronunța în final asupra vinovăției celor trei inculpați pentru crime împotriva umanității, singurele fapte rămase imprescriptibile, potrivit Codul Penal. Nu însă și asupra executanților securității, care, speră istoricii, își așteaptă rândul.
