Linkuri accesibilitate

Dan Alexe: Dragnea și ai lui au făcut din România un monstru hibrid, o democratură


Liviu Dragnea, liderul PSD

România nu e nici o democrație, nici o dictatură, este o democratură, termen nou creat, o democratură condusă de oameni suferind de hybris.

Șeful PSD-ului Liviu Dragnea aruncase vineri mulțimii aduse să-l aplaude la Craiova: -- „Mi-aţi spus: „Liviule, dacă te arestează, venim şi te scoatem”. Sper să nu ajungem acolo”!

Sigur că nimeni n-o să vină să-l scoată, spărgând închisoarea sau arestul și răzvrătindu-se împotriva forțelor de ordine... pentru Dragnea. Ce fac el însă, chemând la violență și nesupunere colectivă, se numește „Instigare publică” (Art. 368) și se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Dacă fapta prevăzută este săvârşită de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat (adică președintele Camerei Deputațiior, Liviu Dragnea), pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Dragnea însă își permite, de la tribuna funcției sale, să invite populația la revoltă pentru a-l apăra. Iar el crede că asta ar fi posibil, în viața reală, dincolo de fantasmele sale.

Această aroganță a lui Dragnea e revelatoare pentru starea de spirit pe care grecii antici o numeau hybris.

Hybris este pedeapsa cea mai mare și cel mai mare blestem pentru oamenii puternici și imprudenți.

Hybris este incapacitatea celui atotputernic de a-si imagina sfârșitul. Hybris e o osândă divină anticipată.

Oedip, de pildă, e atins de hybris… cînd cade, nu găsește nimic mai bun ca pedeapsă deznădăjduită pentru sine decât să-și scoată ochii… cum de nu văzuse la vreme?!… Hector are și el hybris. Ahile e bolnav de hybris.

E vorba de un handicap mental și afectiv, o stare de spirit ca o beție arogantă permanentă care îi face pe trufași să nu-și imagineze o secundă că ei ar putea să cadă. Omul atins de hybris e dincolo de prudență și aroganță, el se crede nemuritor.

Hybris este însă în realitate o formă de lipsă de inteligență strategică. O absență de viclenie si de instinct de conservare.

Viclenii curteni uneltitori știu să identifice stăpânul cu hybris si se feresc de el. Omul cu hybris e imprudent, nu-și pune din timp familia la adăpost. Omul cu hybris nu are un plan B de scăpare în caz de catastrofă. Omul cu hybris e periculos, e nociv pentru cei din jur, pentru că atunci când cade îi trage pe toți în jos după el.

Când cade, el doar se zbate nedemn și indignat, cum spune un proverb croat, ca o găină decapitată.

Am pomenit de Croația, pentru că și acolo un politician atins de hybris a transformat, ani de zile, țara în bancomatul său personal, ca recent el să fie condamnat în apel la șase ani închisoare pentru corupție: Ivo Sanader, fostul premier și fostul șef al partidului dreptei naționaliste HDZ.

Se adeverește astfel un lucru: corupția nu are ideologie. În Croația un partid autoproclamat de dreapta și pro-european, în România un partid auto-proclamat de stânga și eurosceptic - rezultatul a fost același: o rețea de corupție generalizată și mașinăria statului transformată în bancomat. De aici, sloganele ideologice ale respectivelor partide nu acopereau, din inerție, decât mașinăria minciunii și algoritmii stoarcerii banilor, a cât mai mulți bani, cât mai repede.

La fel, Dragnea a reușit să cumpere și să corupă în întregime totalitatea structurii Teleormanului, pe care l-a condus ca un don al Mafiei, deoarece corupţia autentică nu este haotică, ea implică un cod inflexibil, cu tarife cunoscute şi servicii cuantificabile. De aici şi obsesia nababilor ca el cu cinstea şi cu credinţa.

Cu toţii se mândresc cu fervoarea lor religioasă şi cu cinstea lor clanică, de taină, fără de care corupţia n‑ar putea funcţiona, pentru că, dacă nu ai încredere în corupt, atunci mai bine te întorci totuşi către stat.

Dar care stat? Un stat care ia de la cei cu câștiguri mici și care transferă întreaga povară fiscală angajatului, sporindu-i taxele. Așa că, deși el și clanul lui funcționează ca niște baroni bandiți capitaliști, Dragnea și ai lui au distrus piața liberă, făcând din România un monstru hibrid. România nu e nici o democrație, nici o dictatură, este o democratură, termen nou creat, o democratură condusă de oameni suferind de hybris.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG