Congresul se va încheia sâmbătă 23 februarie prin desemnarea vice-președintelui Comisiei Europene și fost ministru de externe al Olanderi, Frans Timmermans, drept candidat socialist pentru președinția viitoarei Comisii UE. Este ceea ce se numește în jargonul UE un “Spitzenkandidat".
Vorbind în română, cu scuza că vrea să înțeleagă și românii de acasă ce spune, Dragnea nu a fost plasat printre primii vorbitori, ci abia al nouălea, deși România deține președinția Consiliului UE.
Dragnea a venit după vorbitori foarte buni, un irlandez înfocat, de pilda, apoi un reprezentant al confederației sindicale ETUC, sau un belgian extrem de coerent, John Crombez, care a vorbit despre salarii și impozite, criza economică, taxare minimă, totul exprimat liber in engleză, fără hârtii, și încheind cu un îndemn/ordin adresat, pe fond de aplauze, marilor corporații: — "Just pay!"…
Și a venit apoi rândul lui Dragnea… Discursul lui, lung și repetitiv, cu accente din manualele de școală de partid ale Războiului Rece, a constat din formule care încercau să identifice dușmanul: Dreapta.
— "Suntem după 15 ani de dominație a dreptei care a distrus multe valori", a spus Dragnea. "Dreapta europeană a distrus Europa. Stim bine că dreapta face orice ca să ne blocheze… folosind de pildă instituțiile de forță ale statului."
E drept, Dragnea nu a vorbit despre fantasmagoricul "stat paralel", dar a îndemnat foarte mult la “luptă". Totul, combinând “luptă", "dreapta" și "bunătate" pe multe tonuri: "să demonstrăm dreptei că suntem mai buni ca ei, să luptăm"… și, din nou: "Noi suntem de partea bună și trebuie să luptăm împreună".
În final, a apărut evident că Dragnea nu are simțul formulei, nici măcar când vine vorba de bani. Ar fi putut, de pildă, să ia exemplul scriitorului umorist francez Alphonse Allais: — "Banii trebuie luați de acolo de unde se găsesc… adică de la săraci. Bun, nu prea au ei bani, dar sunt mulți."
Sau, și mai simplu, formula lui Woody Allen: — "Banii sunt foarte importanți, mãcar din rațiuni financiare.”
Dragnea a recurs însă doar la îndemnul clasic la “luptă”. Mai că n-a zis “lupta cea mare”. Nu știe, se vede, că manualele discursului revoluționar s-au schimbat între timp.
