Prezența dronelor din aer și de pe mare a transformat câmpul modern de luptă, iar acum atât Rusia, cât și Kievul par să fie pe punctul de a desfășura un număr mare de drone terestre pe pământ ucrainean.

Un clip video publicat de curând demonstrează nivelul la care vehiculele fără pilot transformă câmpul de luptă modern.

Imaginile arată două drone terestre rusești înarmate cu lansatoare de grenade care sunt distruse de drone aeriene ucrainene, care la rândul lor, sunt capturate de o dronă de recunoaștere ce zbura în apropiere.

Distrugerea dronelor de către alte drone este doar una din multele imagini lansate săptămânile trecute, care prezintă vehiculele terestre fără pilot. Alte clipuri arată drone terestre trăgând salve de gloanțe trasoare către pozițiile rusești, iar o dronă kamikaze pe roți transportă un dispozitiv exploziv imens pe teren deschis, înainte de a fi detonată sub un pod de pe un teritoriu controlat de ruși.

Natalia Kușnerska, șefa organizației guvernamentale ucrainene Brave1, care ajută la facilitatea adoptării invențiilor private de către armata Kievului, spune pentru RFE/RL că organizația are dezvoltarea roboților tereștri drept „una din prioritățile de top pentru a ține pasul cu alte sisteme fără pilot”.

Brave1, spune ea, a primit peste 200 de proiecte pentru astfel de vehicule - 50 dintre ele au fost testate până de curând.

Dronele terestre au fost utilizate pentru prima dată în luptă de către Uniunea Sovietică în timpul invaziei Finlandei, în 1939.

„Teletancurile” sovietice erau, de fapt, niște tancuri convenționale echipate cu un sistem de control prin radio. Vehiculele erau limitate în acțiune de controlorii umani care trebuiau să le conducă și să țintească armele de la o distanță considerabilă, fără ajutorul mijloacelor video moderne. Aceste teletancuri sovietice au fost utilizate pentru ultima dată în 1942, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Totodată, în timpul războiului, armata germană a construit o dronă terestră kamikaze, numită „Goliat”. Micul vehicul blindat era încărcat cu explozibili și era controlat prin intermediul unui cablu care se deplasa în urma lui, în timp ce Goliat se îndrepta spre pozițiile inamice. Au fost produse mii de astfel de „drone de demolare”, dar acestea s-au dovedit a fi lente și greoaie fiind oprite cu ușurință de focuri de armă.

După cel de-al Doilea Război Mondial, au existat încercări nenumărate de reînviere a conceptului de dronă terestră de luptă - toate, însă, au avut succes limitat.

Tancul fără pilot al Rusiei, Uran-9, a fost folosit în luptă în timpul războiului civil din Siria în 2018, dar se pare că s-a descurcat atât de prost încât un ofițer a remarcat că sistemul era la cel puțin un deceniu distanță de a fi pregătit pentru luptă. Vehiculul nu a fost desfășurat în Ucraina.

Michael Boyle, profesor asociat la Universitatea Rutgers și autor al unei cărți despre războiul cu drone, declară pentru RFE/RL că există mai multe motive pentru care dronele terestre de luptă s-au dezvoltat lent.

„Primul este terenul", a spus el. În timp ce dronele aeriene pot zbura, în general, la fel de liber precum păsările, iar dronele marine se deplasează, de asemenea, printr-o zonă relativ liberă, dronele terestre „trebuie să fie capabile să se deplaseze rapid pe suprafețe accidentate pentru a-și îndeplini sarcinile și să facă acest lucru sub foc în regiunile contestate”, spune Boyle.

În plus, obstacole simple precum un șanț sau baraje de sârmă ghimpată, peste care un soldat ar putea sări cu ușurință, reprezintă o barieră de netrecut pentru multe drone terestre.

Un alt factor cheie este costul.

„Dezvoltarea unui vehicul terestru care poate opera pe teren accidentat de la distanță și care poate fi integrat cu alte unități militare este costisitoare”, spune Boyle.

În timp ce dronele aeriene kamikaze, care costă câteva sute de dolari, sunt trimise în mod obișnuit într-o singură misiune, dronele terestre suficient de mari și avansate pentru a naviga pe câmpurile de luptă marcate „nu sunt, în general, de unică folosință”, afirmă Boyle.

Expertul în drone adaugă: „infrastructura de comunicații (cu dronele terestre) trebuie să fie deosebit de sigură, cel puțin deocamdată, cât timp rămân atât de scumpe, iar acest lucru reprezintă propria barieră de intrare”.

Kușnerska spune că cel mai promițător dintre modelele de drone terestre pe care le testează Brave1 este în prezent un vehicul conceput pentru a transporta răniții de pe câmpul de luptă.

„Comunicarea cu armata ne-a arătat că apărătorii suferă multe dintre pierderi în timpul evacuării răniților”.

Ea afirmă că un vehicul controlat de la distanță sau unul autonom ar putea înlocui de la trei până la șase soldați necesari pentru a transporta un soldat rănit departe de linia frontului.

„Până la sfârșitul anului 2024, ne așteptăm ca acest vehicul fără pilot (de evacuare) să devină o parte sistematică a acțiunilor armatei noastre”, crede ea.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.