Anunțul a fost făcut de procurorii militari pe 21 decembrie , chiar în ziua comemorării a 29 de ani de la Revoluția din 1989. Este un dosar din care lipsesc multe piese ale puzzle-ului din 1989 și în care responsabilitatea Securității lipsește cu desăvârșire, arată istoricul Mădălin Hodor.
Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, fostul comandant al Aviației Militare, Iosif Rus, și amiralul Cico Dumitrescu au fost oficial inculpați în dosarul Revoluției. Ei sunt acuzați de infracțiuni contra umanității, faptele și ordinele lor din acea perioadă având ca efect „instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului”, care a dus la „numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii”.
Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu au fost puși sub urmărire penală alături de fostul premier Petre Roman, încă din aprilie 2018, și urmează trimiterea lor în judecată.
„E vorba despre un lot al factorilor care au luat decizia, grupați în jurul lui Iliescu. Spune Parchetul că au cauționat această diversiune, au orchestrat-o. În colaborare cu Armata. Securitatea nu există în această narațiune, care probabil pornește de la premisa că Securitatea a intrat în subordinea Armatei și în consecință a acționat la ordinele ei. Eu personal nu sunt de acord cu teoria asta. Este foarte greu de crezut și de susținut, mai ales că există chiar dovezi din zilele respective, adică îl avem pe Iulian Vlad în sediul CC, împreună cu Ștefan Gușă, coordonând acțiuni militare. Avem o grămadă de incidente în care sunt implicate unități ale Securității care mai de care mai dubioase”, a explicat pentru Europa Liberă istoricul Mădălin Hodor, cercetător la CNSAS.
„Ei au anunțat de fapt că lucrează la dosar”, arată fostul procuror militar Dan Voinea, cel care a instrumentat dosarul Revoluției până în 2007.
După 29 de ani în care justiția Română nu a putut găsi niciun vinovat pentru victimele Revoluției din 1989, asistăm la o schimbare de perspectivă din partea procurorilor, mai arată Hodor: „Ani de zile a fost vânturată teoria intervenției străine a KGB-ului și a Moscovei. Acum suntem în interiorul unei alte teorii, a unui complot intern”, spune Mădălin Hodor.
Narațiunea „psihozei teroriste”, instaurate prin coordonarea lui Iliescu
Cercetările procurorilor s-au axat în acest dosar doar pe perioada de după 22 decembrie 1989 și pe grupul de „decizie politico-militară” al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), format din Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan și generalii de armată Victor Atanasie Stănculescu și Nicolae Militaru. Procurorii arată că „întreaga forță militară a României”, de la armată la Securitate și Gărzile Patriotice, s-au subordonat acestui grup de decizie condus de Ion Iliescu, începând cu ora 16.00, pe 22 decembrie 1989.
Scopul urmărit: „accederea la puterea politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român”, spun procurorii militari.
Pentru a atinge acest scop, ar fi fost lansată „o amplă și complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni și dezinformări), (...) acceptată și asumată de factorii decizionali ai CFSN”. Efectul a fost „instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului”, care ar fi creat „numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii”, arată procurorii militari.
Psihoza terorismului, așa cum o numesc anchetatorii, a dus la tragerea a peste 12,6 milioane de cartușe, la moartea a 862 de persoane și la rănirea altor 2.150. Diversiunile au dus și la condamnarea și executarea cuplului Ceaușescu, „printr-un proces penal simulat”, arată procurorii.
„Ceea ce s-a întâmplat după 22 decembrie a fost o diversiune militară. Această psihoză a fost indusă prin mijloace de manipulare clasice, de manual militar. Toată această chestiune trebuie privită ca un ansamblu, adică nu au existat diversiuni separate. În vreme ce la televiziune se lansau zvonuri despre elicoptere teroriste, pe radarele armatei apăreau ținte care sugerau grupuri de elicoptere. Mai mult decât atât, în zonele unde se spunea că urmau să acționeze aceste elicoptere, existau tiruri fie din simulatoare, fie tiruri propriu-zise, astfel încât toată chestiunea să fie foarte credibilă. În această diversiune au căzut inclusiv unități ale armatei”, explică istoricul Mădălin Hodor.
Din acest dosar al Revoluției, lipsesc multe lucruri și perioade întregi din jurul Revoluției rămân neelucidate, consideră istoricul Mădălin Hodor: „E bine ca oamenii să conștientizeze că nu vorbim de dosarul Revoluției în integralitatea lui, vorbim practic de găsirea unor vinovați pentru morții care au rezultat după 22 decembrie”.
De ce nici după 29 de ani de a Revoluția din 1989, România nu va avea niște responsabili de rang înalt condamnați pentru crimele de atunci?
„Erau câteva mii de plângeri ale victimelor din decembrie 1989, care erau răspândite peste tot, pe la poliție, pe la parchete. Până în 1995, toate au fost clasate, s-a dat neînceperea urmăririi penale. Eu nu am avut altă soluție decât să infirm soluțiile date în dosarele acelea și să iau cercetările de la zero, pentru că nu se făcuseră cercetări. Asta a fost în anul 2000”, explică pentru Europa Liberă fostul procuror militar Dan Voinea, care arată că au existat 34 de dosare privind faptele din perioada decembrie 1989, trimise către instanțe.
„În anii 90, vinovați au fost Ion Iliescu și guvernul PSD. Ei au blocat ancheta în dosarul Revoluției. În istoria recentă (...) toată lumea a pasat dosarul ăsta din colț în colț. Să nu vă imaginați că nu există niște interese ale unor persoane care au acționat în zilele acelea, la Revoluție, care au pe conștiință morți sau ordine criminale și care ulterior au urcat în sistem, au ajuns oameni politici, au urcat în servicii, au urcat în armată. (...) Ulterior au făcut și ei presiuni pentru ca dosarul să treneze”, consideră Mădălin Hodor.
„Cei care au venit la putere și-au numit procurori șefi, șefi de secții care nu au avut altă grijă decât să le țină în continuare, să nu le mai trimită în instanță. Tragerea de timp a făcut parte dintr-o strategie. Ei gândeau că oamenii mai uită, cu trecerea timpului, mai dispar probe”, spune Dan Voinea.
După 29 de ani, dosarul Revoluției și o eventuală soluție în instanță au ajuns mai degrabă un simbol și o reparație morală. „Suntem într-o situație în care toată lumea își dă mâna pentru ca adevărul să nu fie spus. Pentru că pur și simplu nu mai servește nimănui. Adevărul, cât mai poate fi reconstituit, nu ar mai mulțumi pe nimeni”, consideră istoricul Mădălin Hodor, care arată că mulți se bucură acum de inculparea lui Ion Iliescu, însă procesul ce va urma va dura mulți ani.
