La un an de la experimentul brutal făcut de jandarmi în Piața Victoriei, în urma căruia sute de oameni care manifestau pașnic au fost gazați, bătuți sau împușcați cu gloanțe de cauciuc, Ministerul de Interne nu și-a cerut scuze, nu i-a pedepsit pe cei responsabili și nu reușește să găsească o soluție prin care să devină o instituție credibilă. Cea mai bună dovadă a fost cazul Caracal, care a arătat nu doar incompetența și indiferența polițiștilor, unii aflați în cârdășie cu interlopii locali, dar și ceea ce guvernul înțelege prin ”reformă”: rotația cadrelor și redeschiderea subiectului remilitarizării ministerului de Interne.
Cazul Caracal devine astfel înainte de protestul aniversar din 10 august un motiv suplimentar de revoltă. Dincolo de faptul că nu există condamnați pentru brutalitățile de anul trecut, că justiția se mișcă încet și sinuos, că dosarul a fost plimbat de la Pachetul militar la DIICOT și au fost trimiși în justiție doar huligani ( 18 la număr) și niciun jandarm, dincolo de asta, șefii Jandarmeriei, deși cercetați penal, continuă să ocupe fotolii confortabile la vârful instituției. Vestitul om în alb care îi dirija pe jandarmii înarmați până în dinți împotriva protestatarilor, cu eșarfa atârnându-i elegant la gât, are și acum exact aceeași funcție ca anul trecut: comandant, șeful Brigăzii de Intervenție Vlad Țepeș. Fosta ministră de interne l-a apreciat atât de mult pe Cătălin Paraschiv pentru ”profesionalismul, responsabilitatea și devotamentul” său încât a vrut să-l avanseze la gradul de colonel, dar s-a opus președintele Iohannis. Măcat atât.
Nici ceilalți responsabili din Jandarmerie nu o duc mai rău. Celebrul Sebastian Cucoș, cel care i-a coordonat pe jandarmi în 10 august anul trecut și care a apărut apoi înconjurat de cruci și icoane predicând că ”jandarmii și-au făcut datoria și merită respect”, a fost numit la șefia Jandarmeriei București. Acum un an era șeful întregii jandarmerii române. Ionuț Cătălin Sindile a fost dat jos săptămâna aceasta de la șefia Jandarmeriei Române mai mult de formă, pentru că nu a ajuns la vreun batalion din Olt sau Caracal, ci a devenit numărul doi, adjunctul noului șef al Jandarmeriei, Constantin Florea. Iar pe maiorul Laurențiu Cazan, cel care a fost creierul operațiunilor din Piața Victoriei, se pare că îl așteaptă vremuri și mai bune, ar putea ajunge adjunctul lui Cucoș. Și așa cercul complicităților se închide.
Nici raportarea actualei puteri la violențele de acum un an nu s-a schimbat fundamental. Teoria ”loviturii de stat”, acreditată încă din primele momente de Liviu Dragnea și alți lideri PSD, mediatizată intens de televiziunile din siajul actualei puteri și susținută inclusiv prin declarații în fața Parlamentului European, nu a fost abandonată. Doar tonul și agresivitatea atacurilor la adresa protestatarilor s-au mai edulcorat după eșecul din alegeri și dispariția în pușcărie a celui care a ținut cu mână forte hățurile partidului, dar convingerea nu a dispărut. Premiera Viorica Dăncilă spunea luna trecută că, deși era în concediu atunci, protestele din 10 august ”au semănat cu o lovitură de stat” și justifica ”excesele” jandarmilor dând exemplul vestelor galbene din Franța.
Renumit pentru suplețea ironiilor sale, fostul premier Adrian Năstase, tot mai prezent în peisaj și apropiat de actualul guvern- fiul său Mihnea a ajuns consilier al Vioricăi Dăncilă- se întreaba vineri pe Facebook, desigur retoric , cam ca în povestea cu număratul ouălelor, ce se va întâmpla la protestul de sâmbătă: ”Va fi deci o „revoluțiune”? Cei care vor veni sunt „poporul”? Sau se poate întâmpla o „lovitură de stat”? Răspunsul nu i-l poate da nimeni, pentru că nu-l știe nimeni din PSD. Dar toți scuipă în sân, indiferent de variantă.
Asta și pentru că a apărut, ca o lebădă neagră, cum se tot spune, cazul Caracal, nerezolvat după două săptămâni. Pe fondul emoției publice, guvernul și actuala coaliție PSD-ALDE au fost obligați să se replieze. Spre deosebire de violențele din 10 august, soldate cu sute de răniți și oameni gazați, pentru care nu s-a auzit nici măcar o singură scuză până în ziua de astăzi, în cazul Caracal sunt asumate greșelile instituțiilor, anunțate sancțiuni drastice și ”toleranță zero pentru lipsa de umanitate și respect față de cetățean”. Sună frumos. Scuzele și asumările nu au lipsit nici ele, iar Dăncilă, ca ”femeie și mamă”, a fost în primele rânduri ale contraofensivei mediatice de potolire a electoratului. Demisiile și demiterile nu au impresionat prea mult opinia publică, așa că pasul următor a fost anunțul modificărilor legislației penale. ”Voi da o Ordonanță de urgență care prevadă închisoare pe viață pentru criminali, violatori și pedofili” a punctat Dăncilă. Când se va întâmpla asta nu e clar, dar mișcarea vine în sensul așteptărilor publicului și a fost făcută cu doar două zile înainte de protestul de sâmbătă. Parte din el e însă același public care a cerut acum un an stoparea modificărilor legislației penale, atrăgând atenția că de aceste modificări nu vor profita doar corupții, ci și criminalitatea.
Cert este că de data aceasta, pus în fața unei tragedii care a demantelat sistemul, i-a arătat punctele vulnerabile în aceeași măsură sau chiar mai mult decât tragedia de la Colectiv, guvernul PSD-ALDE a fost obligat să-și reconsidere atitudinea și față de protestatarii din Piața Victoriei. Cele doar 19 procente ale PSD și 7,5 ale candidatei la prezidențiale Viorica Dăncilă atârnă și ele, desigur, în balanță.
O întreagă operațiune de îmblânzire a #haștagiștilor, cum le spunea protestatarilor cu dispreț PSD până deunăzi, e în curs. Ca dovadă, Primăria Capitalei le promite 10.000 de sticle cu apă și 100 de toalete ecologice. În loc de scuze, probabil.
Facebook Forum