Nepuținta statului român de a soluționa, la 31 de ani de la Revoluția Română din decembrie 1989, problema restituirii imobilelor și terenurilor naționalizate de regimul comunist continuă să fie penalizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

România a fost obligată în 2020 să plătească despăgubiri record de 34 de milioane de euro foștilor proprietari deposedați abuziv, sumă pe care a achitat-o deja, potrivit lui Horațiu Radu, fost avocat al României la CEDO și actual secretar general în Ministerul Justiției. Suma este mai mare decât cele din ultimii 10 ani la un loc.

În spatele cifrelor se ascund însă povești încâlcite și tulburătoare, drame ale unor familii care mor cu dreptatea în brațe. Anii de procese, zecile de notificări și căile tot mai întortocheate ale legislației, obtuzitatea autorităților le fac viața amară celor azvârliți în stradă din propriile case sau urmașilor lor. Concluzia victimelor cu care a stat de vorbă Europa Liberă: „Statul trage de timp, așteaptă fie să murim, fie să renunțăm”.

Aceasta deși România este membră a Uniunii Europene și, ca să obțină acest statut, a promis prin Constituție să apere proprietatea privată. Articolul 44 din legea fundamentală spune limpede: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”.

Un studiu realizat de Asociația pentru Proprietate Privată (APP) arată că, raportat la cuantumul total al despăgubirilor CEDO din anul 2020, peste 97% au fost sume atribuite în cauze privind nerespectarea dreptului de proprietate. Mai exact, este vorba de acele dosare în care foștii proprietari s-au luptat prin instanțele românești să-și recupereze, fie în natură, fie primind despăgubiri, imobilele vândute de statul român chiriașilor care au fost instalați de comuniști în casele lor. Este vorba de faimoasa Lege 112/1995 dată de regimul condus de Ion Iliescu, prin care acești chiriași au putut să cumpere vile și apartamente în cartierele de lux ale marilor orașe la prețul unei garsoniere de la perferie. Este însă doar una din marile nedreptăți ale istoriei postdecembriste în materia unei drepte rezolvări a chestiunii proprietăților confiscate prin forță de comuniști.

„Situația e cauzată în primul și în primul rând de Legea 112, după care din 2001 până în 2013 au încercat să adopte un act normativ și de atunci și până acum toți cei care au fost la guvernare au întârziat aplicarea legii 165/2013, croită confirm recomandărilor europene. Dacă această lege era aplicată, poate nu s-ar fi ajuns în situația ca CEDO să ne condamne la sumele astea”, explică pentru Europa Liberă Cătălin Ispravnic, președintele Asociației pentru Proprietate Privată.

În afară de legea 112, în discuție intră și o Hotărire de Guvern semnată în 1991 de premierul de atunci, Petre Roman, prin care întreprinderile de stat au putut să-și obțină unilateral de la ministerele de care aparțineau titluri de proprietate pe terenuri și imobile care aveau însă proprietari de drept. Sutele de procese declanșate de aceștia au fost, în general, pierdute în instanțele din România, iar cauzele au ajuns în final la CEDO.

Toate aceste dosare vin acum ca un tsunami de condamnări, explică Adrian Vasiliu, avocat specializat în procese privind retrocedările.

Dar problema de fond este că nici măcar după decizia-pilot a CEDO din 2013, România nu a reușit să facă o legislație coerentă și să acorde despăgubiri la timp și corect.

„A fost o perseverare în prostie, în greșeală, cum se întâmplă cam în toate domeniile în care noi pierdem. A existat acea decizie-pilot a CEDO care a spus României: faceți o legislație ca lumea că pierdeți procese după procese. A venit această lege 165/2013 (inițiată de guvernul Victor Ponta n.a) care a fost, de asemenea, făcută cu lipsă de competență. În ultimii 9 ani de când e în vigoare a fost modificată de zeci de ori, s-a renunțat la un mod de a se da despăgubirile și s-a inventat altul, și în felul acesta s-a pierdut mult timp cu acordarea despăgubirilor. CEDO a așteptat să vadă care sunt efectele legii 165, dar văzând că trece timpul, multora dintre cei care făcuseră acțiuni anterior acestei legi le-a repus dosarele pe rol și a dat ea despăgubirile. Din această cauză am ajuns în situația de față: nu s-au rezolvat la timp și corect dosarele”, susține Adrian Vasiliu.

Războiul de 24 de ani

Adrian Iancu a pornit primele procese în 1997, când a cerut restituirea unui bloc din Arad. Cele două 12 apartamente din clădire au fost vândute chiriașilor pe legea 112/1995. De fapt, proprietarul de drept a cerut anularea contractelor de vânzare-cumpărare. A fost începutul unui calvar care nu s-a terminat nici până azi. Procese peste procese, demersuri ba pe Legea 10/2001, așa numita lege reparatorie, ba pe Legea 247/2005, drumuri la Primăria Arad, la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), contestații, memorii, bani cheltuiți pe avocați. Totul ca proprietarul să-și recupereze ce i se cuvenea.

După 24 de ani de hărțuială, timp în care Ana Ionescu, fostă proprietară, a murit, domnul Iancu a reușit să primească despăgubiri pentru un singur apartament. Locuința fusese vândută de chiriaș chiar în timpul procesului. A recuperat și o bucată de teren rămasă neînchiriată. Această victorie măruntă și mult întârziată a venit numai după ce familia Iancu a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care i-a dat câștig de cauză alături alte 18 cazuri. Suma totală a despăgubirilor acordate de CEDO este de peste 2.7 milioane de euro, toate dosarele având aceeași speță - despăgubiri pentru imobile vândute chiriașilor.

Adrian Iancu povestește o parte din „aventurile” cu autoritățile române și de ce totul a durat atât de mult. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP)nici nu se sinchisea de notificările făcute, așa că a fost obligat s-o acționeze în judecată, legislația s-a schimbat de nu știu câte ori în timpul jocului, câștigai un proces pe o lege, te trezeai că vine alta care schimba modalitatea de calcul a despăgubirilor și tot așa.

„Instituțiile statului nu se mișcau, pentru că de ce să se miște, ca să dea bani proprietarilor naționalizați? Nici vorbă. Și atunci prin hotărârea Înaltei Curți din 2007 am avut temeiul juridic să cerem instanței să emită decizia de despăgubire. Am fost nevoiți să facem asta pentru că primăria nu voia și nu voia. Așa că instanța a considerat că este oportun să rezolve ea însăși notificarea pe legea 10 în locul primăriei. Decizia a rămas irevocabilă în 2012. A durat foarte mult acest proces pentru că au făcut tot felul de tertipuri”.

Adrian Iancu spune că prin această decizie, instanța a stabilit că despăgubirile i se vor acorda potrivit legii 247/2005, adică la valoarea de piață. Or, acum autoritățile din Arad vor să-i stabilească despăgubirile pe legea 165/2013), lege care „a inventat punctele și grilele notariale”.

„Legea civilă nu e retroactivă. Legea care era în vigoare la începerea procesului este în vigoare pe toată durata procesului. Dacă au avut loc 4 modificări ale unei legi, ce faci, schimbi judecata?”.

Adrian Iancu spune că întregul proces al restituirilor și despăgubirilor a fost tergiversat din cauza acestor modificări legislative, dar și din cauză că primăriile și ANRP trag de timp. „Legea 10, de exemplu, a fost modificată de zeci de ori, eu nu cred că există vreun stat în lume care să modifice o lege de atâtea ori, la fiecare șase luni mai schimbau ceva. Dar orice fel de modificare nu era deloc în favoarea nostră, a foștilor proprietari(...) Orice contestație a ANRP într-un proces durează 2 ani cu apel cu tot. ANRP știe ca nu are sanse, dar merge înainte la infinit cu contestațiile, cu toate că CEDO a spus că dacă statul trebuie să execute o hotărâre trebuie s-o execute și cu asta basta”.

Totul e din cauza ignorării legii”, spune cu amar Adrian Iancu.

Despăgubirile primite de la CEDO pentru apartamentul și terenul aflate în discuție sunt de 207.500 de euro. Ar mai avea de primit despăgubiri pentru încă 7 apartamente deținute în prezent de chiriașii care le-au cumpărat pe legea Iliescu din 1995.

Cum și-a dat statul cu „punctele” în cap

CEDO a stabilit că proprietarii de imobile vândute chiriașilor și care nu mai pot fi retrocedate în natură, trebuie să primească despăgubiri la valoarea de piață. În momentul de față, în România ei primesc despăgubiri în funcție de grilele notariale. Sunt folosite însă cele din anul 2013, deși prețurile au urcat semnificativ de atunci și până acum, în 5 tranșe și cu o serie de diminuări.

În 2010, când CEDO a pronunțat hotărârea în cazul Maria Atanasiu, a constatat că titlul 7 din Legea 247/2005, în baza căruia se calculau despăgubirile, care ar fi trebuit să fie la valoarea de piață, nu era funcțional, explică Cătălin Ispravnic pentru Europa Liberă. Expertizele ANRP durau foarte mult, așa că CEDO a obligat statul român să adopte un act normativ care să fie eficient, iar despăgubirile să fie corecte și acordate într-o perioadă rezonabilă de timp, nu în zeci de ani. În acest fel, România a fost introdusă în procedura-pilot.

„Din 2010 și pînă în mai 2013 au lucrat la legea 165, dată de guvernul Ponta, cea cu punctele. Au spus că nu se mai calculează despăgubiri pe baza unor expertize, criteriul de evaluare fiind grilele notarilor publici. Pe de altă parte, au mai spus că vrem să nu dăm bani, ci imobile și terenuri pe care urmează să le identificăm și să le dea la schimb. Urmau să se organizeze niște licitații. Era utopic pentru că România nu are un cadastru general, trebuia făcută o inventariere a terenurilor agricole și a imobilelor. Termenul prevăzut de lege era de 6 luni, care a fost prelungit printr-o OUG cu încă 6 luni. Deci, din mai 2013, până în mai 2014. Inventarierea nu e finalizată nici acum”, spune Cătălin Ispravnic.

Sistemul s-a dovedit la fel de ineficient, au fost abrogate licitațiile, a rămas în vigoare doar formula de puncte, dar primăriile și ANRP lucrau în același ritm de melc, evaluările pe grilele notariale erau mici, fiind aplicate tot felul de corecții care micșorau valoarea despăgubirilor. Efectul legii nu se vedea.

Potrivit reglementărilor CEDO, ANRP ar fi trebuit să soluționeze până la 20 mai 2018 toate dosarele constituite în temeiul Legii nr. 10 din 2001 pe care le avea înregistrate la data apariției Legii nr. 165/2013, dar până la acea dată soluționase doar 52% dintre acestea, arată analiza Asociației pentru Proprietare Privată. Cât privește Primăria București, aceasta ar fi trebuit să soluționeze toate notificările in temeiul Legii nr. 10/2001 până în ianuarie 2016. În 18 ani, a rezolvat numai 51% dintre dosare.

Răzvan Horațiu Radu, fost avocat al României la CEDO, actual secretar general la Ministerul Justiției, spune pentru Europa Liberă că multe procese s-au pierdut și din cauza ANRP care nu este o instituție performantă și prin care ”s-au dat tunuri imobilare”.

" Problemele la CEDO în materie de proprietate sunt vechi. Am fost condamnați de sute de ori de-a lungul anilor și am plătit zeci de milioane despăgubiri. Din păcate, aceste nereușite postrevoluționare ale statului român încă nu s-au încheiat. România continuă să fie condamnată la CEDO pentru încălcarea dreptului de proprietate din motive multiple. Autoritățile locale și în special Primăria Capitalei au întârziat nepermis procesul de retrocedare. La Primăria Capitalei cel puțin problema este sistemică și dosarele au zăcut ani de zile. Multe condamnări vin din acest motiv. Nici ANRP-ul nu a fost o instituție performantă. Toți am văzut ce tunuri imobiliare se dădeau acolo pentru o serie de samsari sau de privilegiați, în timp ce alți cetățeni așteptau cu anii soluționarea cererilor lor. Inclusiv legislația în materie de proprietăți trebuie amendată iar aici ANRP-ul este instituția care trebuie să aibă inițiativă".

Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, cel care supraveghează punerea în executare a hotărârilor Curții Europene, a solicitat României să ia măsurile urgente care se impun.

„Comitetul de Miniștri a dat un termen autorităților române ca până pe 31 mai 2019 să modifice legislația astfel încât cei ale căror bunuri au fost vândute de stat sau cei care au fost în imposibilitate de depune notificare pe cale administrațivă să fie recompensați cu prioritate. Statul român nu a dat însă niciun răspuns, așa că CEDO a mai dat un termen, până la termen 30 iunie 2021 să raspundă si să schimbe legislatia până în 2022”, spune Cătălin Ispravnic.

Conacul evaluat la preț de Dacia Sandero

„Tata a fost evacuat din conac, au venit niște soldați și i-au spus să plece până la ora 4. A plecat și a lăsat casa așa cum era, cu toată mobila, cu tot. A fost luată de Academia Română și a fost casă de vacanță pentru Academie până în 1957, iar apoi a fost preluată de Societatea de Radiodifuziune. În apropierea casei au făcut un releu. În casa noastră s-a mutat un domn pe care îl cheamă Simion, care a fost colonel de Securitate la telecomunicații, cred, acum e la pensie, se ocupa de securitatea releului. Casa este pe vârful unui deal. Un versant de deal era cel cu casa, acolo unde părinții mei aveau vie de viță și pădurea”, povestește Ioana Mateescu.

Casa e locuită și acum de același domn Simion, deși nu este clar care mai e relația sa cu releul și Radiodifuziunea. Primul proces de recuperare a casei a început în anul 1994, la Ploiești. „A durat foarte mult și în final am pierdut”.

A urmat un alt proces la București în care s-au obținut aproape 10 ha, dar casa și terenul de lângă ea au rămas la Societatea de Radiodifuziune.

După alți ani, notificări, drumuri și timp pierdut, ANRP a oferit foștilor proprietari, în 2018, pentru tot conacul și terenul aferent, o despăgubire de 7.000 de euro.

Familia Mateescu a contestat-o, iar în 2011, suma a fost mărită la 11.000 euro.

Urmează o altă contestație și, probabil, drumul către CEDO.

„Numai ce era în casă la momentul în care a fost luată în mod abuziv, că nici măcar naționalizată nu a fost, valoarează mult mai mult. Sunt foarte enervată pentru această situație, aproape o consider o cauză pierdută”, spune Ioana Mateescu.

Inventarul complet al conacului din Valea Călugărească poate fi consultat AICI

Situația la zi: mult a fost, mult a rămas

Anul acesta la 9 martie, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei își exprima „profunda îngrijorare că eforturile nu au fost suficiente pentru finalizarea procesului administrativ de soluționare a cererilor depuse înainte de intrarea în vigoare a legii 165, deși termenele legale pentru aceasta au expirat de mult”.

Comitetul reamintea de apelurile anterioare pentru măsuri suplimentare care să ofere mecanisme eficiente de despăgubire pentru două categorii de foști proprietari de imobile naționalizate (cei ale căror case fuseseră vândute de stat chiriașilor și cei care nu apucaseră să depună notificări pe Legea 10) pentru care „Curtea a considerat că noul mecanism este ineficient sau inexistent, a regretat profund faptul că soluțiile prezentate de autorități, deși promițătoare, abordează doar parțial aceste probleme sau sunt încă în stadii foarte timpurii de implementare”.

Răspunsul autorităților române s-a axat pe situația generală de la ANRP privind terenurile și, punctual, pe cea de la Primăria București.

Nu este însă deloc clar cum intenționează guvernul să modifice legea sau să accelereze procesul de acordare a despăgubirilor, astfel încât acesta să devină unul eficient.

În răspunsul trimis Consiliului de Miniștri se spune doar că: ”ANRP a propus introducerea unui nou articol în Legea nr. 165/2013, care prevede crearea unei proceduri de compensare simplificate pentru clădirea care a făcut obiectul hotărârilor judecătorești interne, bazată doar pe hotărârile interne care au recunoscut validitatea titlurile de proprietate și drepturile la măsuri compensatorii”. Nu se oferă alte detalii.

Iar ultima modificare legislativă propusă de ANRP este o OUG prin care se revene la plata despăgubirilor conform grilelor notariale din 2013, după ce Curtea Constituțională a respins un amendament care voia plata conform grilelor notariale actuale.

ANRP- în 7 ani, 13 sancțiuni aplicate autorităților

• După 2014, au fost emise 147.388 de titluri funciare pentru o suprafață de 312.673,1723 hectare de teren agricol și 24.712 titluri funciare pentru o suprafață totală de 194.089.7533 hectare de păduri;
• Ca urmare a îndeplinirii obligației de a efectua un inventar de teren (obligație impusă de articolul 5 din Legea nr. 165/2013), a fost posibilă identificarea unor suprafețe mari de teren în rezervele comisiilor. , suprafețe care au fost alocate procesului de restituire foștilor proprietari;
• În cazul în care restituirea în natură a terenurilor agricole sau forestiere nu a fost posibilă, ANRP a emis deja 27.427 decizii de despăgubire, prevăzând plata despăgubirii în bani în valoare totală de 6.337.493.095 lei (aproape 1,3 miliarde EUR);
• Începând cu 2013, a aplicat 13 sancțiuni autorităților locale vinovate de eșecul soluționării celorlalte cazuri de restituire în termenele legale
• Actualizarea grilelor notariale pe baza cărora se stabilește valoarea compensației (înlocuirea grilelor datând din 2013 cu grilele notariale din 2019, realizată prin Legea nr.219 / 2020) ( lege respinsă deja de două ori de Curtea Constituțională).

Primăria Muncipiului București, 448 dosare rezolvate în 2020

• În prezent se înregistrează 42.601 dosare administrative întocmite în baza Legii nr. 10/2001
• 15.639 dosare au fost înregistrate la primăriile sectoarelor nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 din București și procesul de transmitere a acestor cereri nu s-a încheiat încă.
• Până în 20202, au fost emise 22.000 dispoziții de primar pentru despăgubirea foștilor proprietari
• Numărul de dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001 pe an a variat între 106 în 2017 și 2.172 în 2006, cu 448 prevederi emise în 2020.

Lista cauzelor în care România are de plătit despăgubiri de aproape 34 milioane euro pentru nerespectarea dreptului la proprietate

Este vorba de 188 de dosare cu o valoare totală a despăgubirilor de 33.874.800 euro.

1. Cauza Nistor și alții contra României - hotărârea din 16.07.2020 – 29 de dosare conexate – despăgubiri totale de 4.993.413 euro.

2. Cauza Dimitrie Dan Popescu și alții contra României - hotărârea din 29.09.2020 – 25 de dosare conexate – despăgubiri totale de 2.989.350 euro.

3. Cauza Moloțiu și alții contra României – hotărârea din 29.09.2020 – 21 de dosare conexate – despăgubiri totale de 3.357.915 euro.

4. Cauza Komaromi și alții contra României – hotărârea din 29.09.2020 – 24 de dosare conexate – despăgubiri totale de 4.059.379 euro

5. Cauza Lengauer și alții contra României – hotărârea din 29.09.2020 – 23 de dosare conexate – despăgubiri totale de 3.112.765 euro.

6. Cauza Grigorescu și alții contra României – hotărârea din 29.09.2020 – 5 dosare conexate – despăgubiri totale de 1.060.034 euro.

7. Cauza Buttner și alții contra României hotărârea din 29.09.2020 – 5 dosare conexate – despăgubiri totale de 964.554 euro.

8. Cauza Nasta și alții contra României - hotărârea din 20.10.2020 – 12 dosare conexate – despăgubiri totale de 6.145.190 euro.

9. Cauza Luca Vasiliu și alții contra României – hotărârea din 20.10.2020 – 19 dosare conexate – despăgubiri totale de 3.586.928 euro

10. Cauza Konya și alții contra României hotărârea din 17.11.2020 – 25 de dosare conexate – despăgubiri totale de 3.605.272 euro.