Le Monde descrie despărțirea fără efuziuni sentimentale a eurodeputaților britanici de colegii lor din Parlamentul European. Cei 73 de europarlamentari britanici au fost aleși doar pentru câteva luni, în mai anul trecut. Aceasta este ultima lor săptămână în parlamentul de la Bruxelles și ultima săptămână a Marii Britanii în Uniunea Europeană, după 47 de ani.
Le Monde scrie că începând de sâmbătă, 1 februarie, Union Jack, drapelul Marii Britanii va fi înlăturat de pe catargul său din fața Parlamentului European, unde flutură încă împreună cu celelalte 27, și va fi depus la Muzeul Istoriei Europene din Bruxelles.
La Bruxelles, Le Soir face un scurt istoric al celor 47 de ani în care Marea Britanie a fost membru UE. Suspiciunea asupra intențiilor europene ale Londrei a plutit de la început, iar Franța blocase deja în două rânduri, în 1962 și în 1967, cererea Angliei de a fi primită în Comunitatea Europeană. Le Soir amintește și că relațiile cu Washingtonul erau atunci proaste și foarte încordate, similare cu cele de azi, SUA lui Nixon opunându-se pieței comune europene (vezi mai ajos problemele de azi ale lui Trump cu refuzul europenilor de a cumpăra din SUA carne cu hormoni și pui spălați în clor).
Escape from Wuhan
The Guardian scrie că britanicii din Uniunea Europeană îl roagă pe negociatorul șef al UE, francezul Michel Barnier, să nu-i folosească pe postul de jetoane (bargaining chips) în negocierile Europei cu Londra, care negociază în același timp cu SUA sub aceleași cereri de a importa carne americană.
În schimb, The Times scrie despre nemulțumirea britanicilor expatriați din Wuhan, în China, pentru care guvernul de la Londra nu a făcut nimic pentru a-i scoate de acolo, spre deosebire de măsurile luate de Franța pentru a-și scoate toți cetățenii din orașul contaminat și din China.
Le Figaro estimează că circa 800 de francezi se află în Wuhan, lucrând în special în industria de automobile. Renault a deschis acolo o uzină în 2016.
La Repubblica, în Italia, vorbește despre zeci de mii de cazuri de oameni infectați în Wuhan, dar și despre un oraș fantomă, cu străzi goale și magazine închise.
Corriere della Sera scrie că bursele de pe toată planeta se tem de virus și se prăbușesc și că 209 miliarde s-au topit deja, dispărând în degringolada burselor.
În vremea aceasta, Germania a anunțat ieri primul caz de Coronavirus, în landul Bavaria. Franța a confirmat deja prezența a trei cazuri. Ce trebuie înțeles este că asta nu înseamnă că aceste două țări UE devin focare de infecție, ci că ele sunt cele care au declanșat cel mai eficace și mai repede măsuri de detecție.
The way of all flesh
În Rusia, Kommersant analizează în detaliu felul în care virusul chinezesc va afecta economia rusă. Cresc vertiginos prețurile produselor elementare. Izvestia anunță că prețurile la carne și produsele lactate vor crește cu 12% anul acesta, fără a pretinde însă că scumpirile ar avea vreo legătură cu virusul asiatic.
Europa are la rândul său preocupări legate de carnea din comerț. SUA insistă ca UE să accepte să importe produse americane precum carnea cu hormoni și puii spălați cu clor. Sonny Perdue, secretarul de stat al SUA cu agricultura, într-un turneu prin țările UE, a spus ieri că Europa ar trebui să se ghideze după „legile solide ale științei" („sound science"), acceptând produsele alimentare SUA, care sunt de decenii interzise sanitar și comercial în UE.
Tot în domeniul protecției consumatorilor, Comisia Europeană dorește ca țările din zona euro să renunțe la folosirea monedelor de 1 și 2 cenți, sugerând încă din 2018 ca prețurile să fie rotunjite, în sus sau în jos, până la cei mai apropiați 5 cenți, așa cum Belgia face încă de la începutul anului.
Pe lângă economii de 1,4 miliarde euro dacă respectivele monezi n-au să mai fie produse, asta ar accelera și procesul plăților la casă peste tot în zona euro, deși cotidianul din München Süddeutsche Zeitung estimează, în urma unor declarații ale politicienilor creștin-democrați din CSU, partidul aflat dintotdeauna la putere în Bavaria, că pentru mulți, în special persoanele în vârstă, dintre cei obișnuiți cu portofelul plin de bănuți, renunțarea la micii bani ar fi resimțită ca un atac asupra libertății de a-ți administra buzunarul.
Buzunarele mari ale lui Rinat Ahmetov
În Ucraina, Kiev Post revelează că firma miliardarului Rinat Ahmetov a achiziționat o vilă de 200 milioane euro într-unul din cele mai scumpe locuri din Europa: Saint-Jean Cap-Ferrat, pe Riviera franceză.
Miliardarul ucrainean Rinat Ahmetov a cumpărat-o cu 200 milioane de la firma italiană producătoare de vermut Campari. Vila are 1.600 metri pătrați, 14 dormitoare, iar când a fost scoasă la vânzare, inițial la prețul de 350 milioane, Bloomerg a numit-o cea mai scumpă casă de pe planetă.
Rinat Ahmetov, cel mai bogat om din Ucraina, cu o avere de 6 miliarde de euro, este singurul ucrainean situat pe lista celor 500 cei mai bogați oameni din lume. El a fost cel care a aprovizionat în produse de primă necesitate zonele separatiste din Donbas, după ce guvernul de la Kiev a sistat în 2014 plata pensiilor și salariilor.
Deși locuiește în Kiev și cooperează cu puterea, oricare ar fi ea, Ahmetov, care posedă oțelării și șantiere în regiunile separatiste, dând de lucru la circa 300.000 de oameni, și-a creat în ultimele două decenii un imperiu aproape feudal în Donbas.
Obligat să jongleze între Kiev și baza sa materială din Donbas, poziția sa politică a fost, în câteva rânduri, foarte precară.
Madame sans gène
Villa Les Cèdres din Franța cumpărată de Rinat Ahmetov a aparținut regelui Leopold al II-lea al Belgiei, iar într-o altă notă, Belgia, care funcționează de mai bine de un an fără guvern, e captivată de o afacere regală și de moravuri: cum o anunță Le Soir, fostul rege Albert, tatăl actualului rege Philippe, a recunoscut că este tatăl biologic al unei femei care încerca de mai mulți ani să-l aducă la tribunal pentru un test ADN. Delphine Boël, o artistă în vârstă de 46 de ani, care știa de la mama ei că tatăl ei adevărat este fostul suveran Albert, a declanșat un întreg foileton juridic, regele refuzând până ieri, luni, să accepte că este tatăl ei, deși recunoscuse cu jumătate de gură, încă in 1999, ca a avut o relație cu mama artistei, Sybille de Selys Longchamps.
Delphine Boël a încercat multă vreme să obțină prin tribunal ADN-ul regelui... dar persoana acestuia este inviolabilă, atât in drept civil, cât si penal, chiar dacă el nu mai este rege, după ce i-a cedat tronul fiului său Philippe.
Cu toate astea, Convenția Europeană a drepturilor omului îi acorda artistei dreptul de a căuta sa afle cine îi este tatăl biologic. Acum însă regele a acceptat un test ADN și a anunțat că recunoaște că este tatăl lui Delphine Boël.
Un caz similar s-a întâmplat deja în Spania, unde Leandro Ruiz a devenit Leandro de Bourbon în 2002, după ce tribunalul din Madrid a decis ca este nepotul regelui Alfonso XIII și unchi al actualului rege Juan Carlos... altfel zis are drept de succesiune la tron, ceea ce Delphine nu ar putea obține în Belgia, unde funcționează legea salică, altfel zis doar un bărbat poate urca pe tron.
În sfârșit, tot la rubrica de moravuri regale, presa din întreaga Europă scrie despre refuzul prințului britanic Andrew de a coopera cu FBI-ul în ancheta privindu-l pe răposatul milionar american Jeffrey Epstein și derivele lui sexuale și pedofile. Cooperare 'zero' a prințului Andrew cu procurorii SUA, scrie The Guardian. Titlu identic în Spania în El Pais, în vreme ce The Times la Londra scrie că FBI i-a adresat prințului mai multe cereri, rămase fără răspuns, mai ales că prințul este bănuit a fi profitat de rețeaua de prostituție a milionarului american, care nu s-ar fi încurcat cu bănuți de 1 și 2 centime și care nu vedea o problemă în a consuma carne cu hormoni.
Facebook Forum