În piesa sa Filozofii la mezat, scriitorul satiric antic Lucian din Samosata imaginase un târg de sclavi în care filozofii epocii, scoși la vânzare, trebuiau să-și înșire în fața cumpărătorilor potențiali calitățile care le determinau valoarea presupusă (ca o paranteză, Socrate le spunea cumpărătorilor că el se pricepe la educația băiețeilor, ceea ce smulgea în mod sigur publicului un hohot de rîs... homeric).
La Bruxelles, după 18 ore de târguieli sterile fără întrerupere, cei 28 de lideri extenuați au decis însă să amâne cu o zi luarea unei decizii în privința posturilor cheie din instituții si se vor reîntâlni marți dimineața la ora 11, în același loc.
Până atunci, putem încerca o evaluare a celei mai probabile combinații care circulă în acest moment și anume:
Olandezul Frans Timmermans -- președinte al Comisiei Europene, europarlamentara bulgară Kristalina Gheorghieva la Consiliu în locul polonezului Donald Tusk, și premierul belgian Charles Michel sau daneza Margrethe Vestager în fruntea diplomației UE (postul de Înalt Reprezentant pentru Acțiuni Externe, echivalent cu un ministru de externe al UE).
O altă variantă ar pune-o pe Vestager în fruntea Consiliului și pe Gheorghieva, balcanică, în fruntea diplomației.
Fadul europarlamentar german (PPE) Manfred Weber ar împărți președinția Parlamentului împreună cu belgianul (Renew Europe) Guy Verhofstadt (care cade, însă, dacă se alege Charles Michel dincolo, la diplomație).
Cum se vede, sunt propuse mai multe femei, ceea ce era una din strategiile lui Macron.
Ce ar însemna această combinație potențial câștigătoare în termeni de repartizarea geografică, politică și de gen?
* Frans Timmermans este socialist, ceea ce ar mulțumi al doilea grup transnațional din Parlamentul European, el ocupând astfel cea mai puternică poziție din UE.
* Kristalina Gheorghieva (europarlamentară și fost Comisar) și Manfred Weber sunt ambii PPE, ceea ce ar satisface primul grup ca importanță numerică, PPE, care era cel răzvrătit împotriva aranjamentului șefilor de stat și de guvern. Problema este că Gheorghieva nu e susținută câtuși de puțin de premierul bulgariei Boiko Borisov. În locul ei ar putea reveni atunci numele președintei Lituaniei Dalia Grybauskaitė, care tocmai își încheie mandatul.
* Kristalina Gheorghieva (sau Dalia Grybauskaitė) este femeie și prin ea s-ar acoperi relativ suficient atât cota de femei cerută de Macron, cât și Europa de est. Mai mult, bulgăroaica Gheorghieva venind după polonezul Tusk în fruntea Consiliului European, asta ar arăta importanța acordată noilor membri în condițiile relațiilor tensionate cu Rusia lui Putin. Din nou, ea nu are sprijinul lui Boiko Borisov, ceea ce e un mare handicap. S-ar reveni atunci la Dalia Grybauskaitė.
* Acordarea diplomației europene (postul de înalt Reprezentant pentru Acțiuni Externe, echivalentul unui ministru de externe) unui liberal (Margrethe Vestager sau Charles Michel) ar fi răsplata adusă lui Emmanuel Macron și grupului Renew Europe, al treilea ca importanță în Parlamentul European. Mai mult, ambii candidați acolo, și daneza Vestager și belgianul Charles Michel, sunt liberali, ceea ce arată că postul a fost special pus deoparte pentru formațiunea lui Macron.
Rămân deocamdată neocupate:
a) Postul de președinte al Băncii Centrale Europene. E foarte probabil că postul, ocupat actualmente de italianul Mario Draghi, va fi acordat unui german, fără a ține seama de apartenența sa politică, —dacă ar fi o economistă germană, atunci cota de femei ar fi chiar depășită (3 femei din 5 posturi, dacă sunt reținute Gheorghieva și Vestager).
b) Președintele Parlamentului european. Aici, puși în fața faptului împlinit dacă liderii îl numesc marți pe Timmermans la Comisie, eurodeputații nu ar putea, miercuri 3 iulie, când își aleg președintele, decât să-l confirme la Parlament pe nefericitul Manfred Weber, rămas fără nimic. PPE singuri nu îl pot impune pe Weber la Comisie, iar socialiștii aliați cu liberalii din Renew Europe și eventual, pentru circumstanță, cu ecologiștii, ar avea majoritatea în Parlament în fața PPE, care se răzvrătise împotriva târgului încheiat la Osaka de Angela Merkel a lor cu Macron și cu socialistul spaniol Pedro Sanchez. Potrivit târgului vechi dintotdeauna, mandatul de cinci ani de șef al Parlamentului European e împărțit în două mini-mandate de doi ani și jumătate, pentru a face să se succeadă doi președinți într-un mandat. Se propune așadar ca Manfred Weber să fie urmat, după doi ani și jumătate, de liberalul belgian Guy Verhofstadt, dar pentru a-l îmbuna pe Weber și PPE-ul. Dacă PPE rezistă, însă, de astă dată i s-ar promite candidatului german Weber că poate să rămână întregul mandat de cinci ani, numai să nu mai insiste că dorește la Comisie, pentru care nu este deloc calificat.
* Toți cei trei Spitzenkandidaten, candidații oficiali ai primelor trei grupuri parlamentare, ar primi câte ceva: Manfred Weber (PPE, conducerea Parlamentului) Timmermans (socialist, Comisia), Vestager (Renew Europe, diplomația, deși Charles Michel, propus alături de Vestager, este tot Renew Europe).
După 18 ore de istovitoare târguieli, Donald Tusk i-a trimis pe lideri la odihnă, până marți la prânz, dar și pentru a avea timp să continue discuțiile bilaterale, pentru a fi sigur că dacă supune aranjamentul la votul celor 28, târgul cel mai potrivit va avea majoritatea necesară.
Pentru Timmermans, va trebui înfrântă rezistența esticilor, în special Bulgaria, România, Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia, care au fost aspru criticate de acesta, ca vice-președinte al Comisiei, pentru derivele lor autoritare. De aceea Tusk insistă până mâine pe numeroase și prelungite întâlniri bilaterale cu cei în cauză. Astfel, premierul bulgar Boiko Borisov ar putea fi convins să nu mai blocheze numirea lui Timmermans la Comisie, din moment ce bulgăroaica Gheorghieva (femeie și estică) i-ar lua locul lui, al lui Tusk, la Consiliu.
Boiko Borisov refuză însă total ca Gheorghieva să fie numită în fruntea diplomației europene (Înalt Reprezentant). Borisov se teme că, dat fiind că orice extindere a UE este exclusă în următorul mandat, eșecul extinderii ar putea fi pus pe seama șefei diplomației, o bulgăroaică.
În cazul României, opoziția PSD-ului nu contează, votul revenindu-i președintelui Iohannis, care tehnic este PPE. Faptul că PSD, socialiști, s-ar opune numirii unui socialist olandez în fruntea Comisiei arată, desigur, că un socialist olandez înseamnă cu totul altceva decât un socialist estic. Apoi, Timmermans, pe lângă uriașa experiență și cunoașterea tuturor principalelor limbi, mai vine și întărit de succesul electoral recent al socialiștilor în țara sa.
E de prevăzut de altfel că atitudinea esticilor față de Timmermans s-ar schimba radical dacă acesta devine într-adevăr, mâine, președintele Comisiei Europene.
În final, dacă această combinație, sau una similară și apropiată, se dovedește câștigătoare, asta ar confirma încă o dată ceea ce remarcasem și anume că Europa de azi are același centru ca imperiul lui Carol cel Mare și că politicienii din cele trei țări ale Beneluxului (Belgia, Olanda, Luxembourg) și din zona germană a Rinului au dominat întotdeauna instituțiile europene.
Într-adevăr, toate numele pomenite (cu excepția Kristalinei Gheorghieva, presupunând că ea ar fi sprijinită de guvernul său, sau cu excepția Daliei Grybauskaitė): Timmermans, Charles Michel, Guy Verhofstadt, provin din Belgia-Olanda, sau din zona germană a Rinului: Manfred Weber sau din vechea marcă a danilor: Vestager. Altfel zis - oameni veniți din centrul imperiului lui Carol cel Mare, unificatorul Europei.
Asta arată că în ciuda vicisitudinilor istoriei, mai bine de un mileniu mai târziu o anumită identitate autentic europeană rămâne neschimbată.
Facebook Forum